Morărescu Daniela-Ancuța

Grupa:6
An:2
Seria:2

ANALIZA
PRAGMATICĂ A
UNUI DIALOG
-Geaninuțo, Geaninuțo!!

-Încă una..Ce vrei, mă și tu?

-Am trecut și eu să te mai văd.Ce mai faci, fată?

-Ahaa..deci ai aflat și repede ai venit și tu, a?

-E adevărat? Uu.. că mi-a zis proasta aia lui Brânzoi. Auzi..cică pleci azi

la București pentru o filmare.Fată, chiar te-au ales pentru reclamă?

-Uite că m-au ales, da.

-Aa..

-Ți-e ciudă?

-De ce să-mi fie ciudă?Păi eu mă bucur, fată, pentru tine.Pe mine mă

compari cu invidioasa aia a lui Brânzoi?Dac-ai ști ce tare mă bucur

pentru bucuria ta, Geaninuțo!

-Ee, dar ce mă bucur eu că te bucuri tu pentru bucuria mea.

-Geaninuțo, ce-am vrut eu să te-ntreb pe tine?

-Lasă-mă să ghicesc.Să te bag și pe tine în reclamă?

-Și poți?

-Ă, nu.

-Da’ de ce nu poți, fată?

-Pentru că nu e reclamă la dop de cadă, de aia.

-Poftim?

-Ee, poftim?

-Pica-ți-ar dinții la filmare!E, lasă, Geaninuțo, că ne mai întâlnim noi.

Textul extras reprezintă un dialog între două personaje(Geanina și nevasta lui

Firicel) din celebrul serial “Las Fierbinți”.Contextul în care de desfășoară dialogul

este unul informal.Cadrul fizic unde are loc acțiunea este curtea Geaninei, în

localitatea Fierbinți.Cele două personaje locuiesc în aceeași comună, au același

grup de prieteni, frecventează aceleași locuri.

Canalul de comunicare este oral, cei doi interlocutori aflându-se față în față,

permițându-se obținerea și furnizarea de informații, cu un consum redus de

energie, printr-un contact direct care poate fi eficientizat printr-o mulțime de

metode și tehnici.Pentru ca actul de comunicare să fie unul reuşit şi eficient, cei doi

actanţi trebuie să folosească un cod, cel puţin parţial comun.Comunicarea are loc

cu ușurință, deoarece ambele utilizează același limbaj, mesajul fiind foarte ușor de

descifrat.

Dialogul are loc înainte plecării Geaninei la București.

Atitudinile vorbitoarelor sunt informale, acestea cunoscându-se, comportamentul

lor este degajat, iar exprimarea directă este presărată cu o mulțime termeni

colocviali(„fată”,” mă”). Astfel, contextul situațional este unul familiar,

neoficial.Deixis-ul este unul personal.Din cauza numeroaselor deictice personale,

apare și conflictul.
Cele două personaje au vârste diferite(nevasta lui Firicel fiind cu mult mai mare),

însă niciuna dintre ele nu are o ocupație.Cunoscându-se aceste detalii, putem

înțelege mult mai bine ceea ce se petrece.Din limbajul colocvial, obișnuit și din

exprimarea directă, fără rețineri putem deduce relația apropiată a celor doi

participanți la actul conversațional.

Nevasta lui Firicel află de la nevasta lui Brânzoi, o altă vecină, că Geanina a fost

invitată la București, pentru a filma o reclamă la pasta de dinți și o vizitează pentru

a afla mai multe informații și a obține eventual un beneficiu.Sesizăm rapiditatea cu

care circulă informațiile și intenția nevestei lui Firicel, aceea de a fi și ea invitată la

București.Geanina știe dinainte ce vrea să îi spună, deducând faptul că a mai fost

vizitată și de alte vecine.Tocmai de aceea, atunci când este strigată, răspunde cu o

întrebare retorică(ce vrei, mă, și tu?).Inițial, vecina vrea să ascundă adevărata

intenție, spunând că a venit doar să vadă ce mai face.Situația devine amuzantă,

deoarece Geanina nu intră în jocul ei, dar totuși o lasă să spună ce dorește.

Nevasta lui Firicel este puțin surprinsă că Geanina a fost aleasă(chiar te-au

ales?).Remarcăm o ușoară urmă de gelozie în reacția acesteia.Dialogul conține

foarte multe elemente de oralitate, care amplifică semnificațiile textuale.Aceste

elemente sunt: interjecții(a!, ee!, uu!), interogări(“ce mai faci?”, “chiar te-au ales

pentru filmare?”, poftim?, ți-e ciudă), exclamații(“pica-ți-ar dinții la filmare!”),

vocativ(“fată”, “Geaninuțo”)
Maxima manierei este încălcată,de ambii interlocutori, exprimarile fiind încâlcite

și pline de repetiții(”fată,”, “bucurie”). Prin nerespectarea maximii manierei apare

o intenție comunicativă care întregește informația propriu-zisă, textuală, și anume

atitudinea de care sunt stăpâniți locutorii, starea lor de spirit.Asistăm la un moment

comic, datorat unui joc de cuvinte utilizat de cele două(Dac-ai ști ce tare mă bucur

pentru bucuria ta(…)Ee, dar ce mă bucur eu că te bucuri tu pentru bucuria

mea).Repetiția cuvântului bucurie subliziniaza ironia si indoiala că bucuria ar fi

sinceră.

Această încălcare a maximei manierei se manifestă la nivelul construcției

mesajului prin:metasintagme: „Ei!”, „”Încă una…”,

Există și deictice temporare(azi). Elementele deictice spațiale din text sunt doar

subiective, în care se desfășoară actul conversațional putând fi doar dedus, și

anume curtea Geaninei. Deicticele personale lipsesc în totalitate, fapt care denotă

absența respectului dintre cele două.Este de asemenea prezentă și maxima

interesului.

Atitudinea Geaninei este nepoliticoasă, ba chiar jignitoare prin gluma pe care o

face(„nu este reclamă la dopul de cadă”).Sfârșitul dialogului este unul

tensionat.Comunicarea se încheie cu o amenințare contra Geaninei(“ne mai

întâlnim noi), amenințare ce lasă loc de interpretare.