STRESSUL PSIHIC

STRESSUL PSIHIC
• sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în
urma agresiunilor mediului;

• ansamblu care cuprinde încordare, tensiune,

constrângere, forță, solicitare.

• totalitatea conflictelor personale sau sociale ale

individului care nu-și găsesc soluția pe moment

• stare de tensiune, încordare sau disconfort, determinată

de agenți afectogeni cu semnificație negativă, stare de
frustrare (reprimare) a unor trebuințe, dorințe sau
aspirații.
Situații generatoare de stres psihic
• existența unor circumstanțe neobișnuite pentru individ
care îl surprind pe acesta nepregătit pentru a le face față.

• semnificația unui eveniment

• angajarea individului într-o acțiune sau relație exagerată

• particularitățile contextului social

• lipsa condițiilor interne

Situații generatoare de stres psihic
• modul subiectiv de a percepe solicitările mediului

• subsolicitare / suprasolicitare

• situațiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel

intelectual

• criza de timp

• Izolarea

• apariția unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce
la frustrare
• situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații,
fluctuații de temperatură).
 Forme speciale de stres (Selye)
• Distress-ul implică toate tipurile de stres
enumerate (stresul obișnuit).

• Eustress-ul este starea de stres specială care

este validată prin anumite reacții endocrine
specifice
 Diferențe intre distress si eustress
• natura agenților stresori (eustress – stimuli
plăcuți ai ambianței, trăirile plăcute ale
individului)

• consecințele acțiunii agenților stresori care de

cele mai multe ori sunt plăcute pentru eustress

• în plus față de distress, eustress-ul are implică

și stres fizic.
Parametrii de acțiune ai unui agent stresor

• Intensitate

• Durată

• Repetabilitate

• Noutate

• Bruschețe.
 Clasificarea agenților stresori
• în funcție de numărul lor:
unici
multiplii.

• în funcție de asociere:
conglomerați
configurați.

• în funcție de dominanța acțiunii:

principali
secundari.
 Clasificarea agenților stresori
• în funcție de numărul indivizilor afectați:
agenți stresori cu semnificație strict individuală
colectivă
generală.

• în funcție de natura lor:

fizici (sonori, luminoși etc)
chimici
biologici
psihologici.
 Copingul

• “efort cognitiv şi comportamental de a

reduce, stăpîni sau tolera solicitările interne
sau externe care depăşesc resursele
personale” (Lazarus şi Folkman, ibid.).
 Copingul este perceput ca:

• predispoziţie stabilă, sau ca pe o trăsătură de

personalitate

• proces evolutiv , inclusiv în plan ontogenetic

 Tipuri de coping

• coping centrat pe problemă - este

direcţionată pe analiza, rezolvarea, sau, dacă
nu este posibil, minimalizarea situaţiei
stressante. Ea ar cuprinde, în principal,
strategiile de acceptare a confruntării cu
agentul stressor.
 Tipuri de coping

• coping centrat pe emoţie - se centrează pe

persoană, pe (in)capacitatea ei de a face faţă
stressului, şi cuprinde inclusiv modalităţi
paleative sau de autoînşelare, prin care o
confruntare decisivă cu agentul stressor este
adesea amînată “sine die” sau chiar nu are loc
 Tipuri de coping
• copingul centrat pe emoţie crează mediul
pentru soluţionarea în condiţii mai bune a
problemei (tensiunea ergică scade)

• copingul centrat pe problemă reduce

distressul emoţional, printr-o evaluare mai
realistă, decentrată de sentimentul neputinţei
COMPARAREA MECANISMELOR DE COPING CU CELE DEFENSIVE

MECANISME DE COPING MECANISME DEFENSIVE

-procese (sub)conştiente -procese inconştiente ;

-produse în contact cu realitatea ; -produse la interfaţa ego-id ;

-permit confruntarea cu realitatea ; -distorsionează (mai mult decît cele de coping)

 

realitatea ;
-implică scop şi perspectivă (sunt orientate spre
prezent şi/sau viitor); -orientate predominant spre trecut;

-au (necesită) flexibilitate ;  -implică automatisme, sunt rigide ;

-permit exprimarea afectivă ; -blochează exprimarea afectivă ;

-preced sau succed reacţiei de stress; -sunt procese post-afective ;

-sunt orientate spre interior sau exterior;  -orientate spre blocarea pulsiunilor instinctuale
interne ;
-au eficienţă situaţională.
  -au organizare ierarhică : mature vs. imature.
 Factori de protectie la stress
• Autoeficacitatea
• Locus de control intern
• Robustetea
• Sentimentul de coerenta
• Stima de sine
• Optimismul
 Autoeficacitatea

• Def : convingerea unei persoane in capacitatile

sale de a-si mobiliza resursele cognitive si
motivationale in vederea indeplinirii cu succes a
sarcinilor sale. => teoria social-cognitiva.
• Nivelul autoeficacitatii deriva din 2 surse
principale:
• Experiente proprii
• Date preluate de la altii => autoeficacitatea este
conditionata cultural
 Autoeficacitatea
• Autoeficacitate crescuta -> incredere in propriile
forte + atribuirea insuccesului => coping activ, centrat
pe rezolvarea problemei => adopta comportamente
sanogene

• Autoeficacitate scazuta -> insuccesul ca rezultat al

lipsei lor de valoare => coping pasiv -> centrat pe
emotie => anxietate, depresie, atac de panica =>
afecteaza calitatea vietii => adopta comportamente
nocive
 Locusul de control intern

• Implicarea propriilor forte si asumarea propriei

responsabilitati -> locus de control intern -> mai
responsabile => comportamente sanogenetice +
complianta la tratament; Barbati>femei; Tineri>
batrani; Intelectuali>neintelectuali

• Bazata pe intamplare, destin, soarta -> locus de

control extern => Predispusi la boala, anxietatem
depresie, insatisfactie.
 Robustetea

• Calitatea de a rezista unui stress, unei presiuni psihice

sau unor schimbari, in ciuda dificultatilor.

Principalele componente ale robustetii:

• Locus de control intern => pot controla evenimentele
• Implicarea, angajarea si persistenta in vederea
indeplinirii sarcinii
• Perceperea schimbarilor de viata ca pe provocari si nu
fatalitati
 Sentimentul de coerenta

• Stimuli externi/interni cu care se confrunta sunt

explicabili si predictibili
• Au resurse de a face fata stimulilor
• Solicitarile au sens si scop => exista o justificare
• Caracteristica ce exprima modul de a percepe, judeca
si interpreta lumea => cognitiva.
• Se formeaza in copilarie si adolescenta si se
stabilizeaza in jurul varstei de 30 ani.
 Factori ce pot modera coerenta
• Experientele traite

• Dificultatea sarcinilor efectuate

• Participarea la decizii
 Coerenta are 3 caracteristici:
• Comprehensiunea – posibilitatea de a intelege situatie
prin care trece si de a-i atribui un scop => informatia
apare la nivel cognitiv mai clara, structurata, consistenta
• Controlul – capacitatea de a gasi resurse interne/externe
– resurse fizice, psihice, personale, suport social => evita
sentimente negative de tipul victima a destinului.
• Scopul – perceptia unei finalitati necesare sau dorite =>
elementul motivational
 Stima de sine
• Iubirea de sine – rol important in acceptarea esecurilor =>
previne aparitia depresiei
• Conceptia despre sine – modul in care ne percepem
propriile caracteristici fizice, cognitive, emotionale, sociale,
spirituale. => subiectiva; difera fata de conceptia altora
despre propria persoana; este modelata in primii ani de
viata.
• Increderea in sine – credinta unui individ ca poate actiona
intr-o maniera adecvata intr-o situatie data. => modelata
din primii ani de viata; influentata de evenimente pozitive
si negative.
 Stima de sine
Lipsa de echilibru => personalitati dizarmonice ->
dependentul –iubirea de sine nu este sustinuta de
increderea in sine.
• Stima de sine scazuta => motivatie scazuta +
evitare + agresivitate defensiva + rezistenta la
schimbare
• Stima de sine prea mare (paranoid, tip
comportamental A) -> neasumarea schimbarilor
in stilul de viata + sensibilitate/ostilitate la
remarci negative.
 Optimismul

• Def: tendinta generala, relativ stabila de a

avea o conceptie pozitiva asupra viitorului si
experientelor vietii
• Tine de capacitatea de a percepe binele +
increderea in sine + bucuria de a trai.
• Unii cercetatori considera ca pesimismul si
optimismul se transmit genetic.
 Optimismul
• Optimism comparativ – mecanism de aparare
-> distorsioneaza situatiile in favoarea lor, pt a
vedea propriul viitor mai bun decat al altora

• Optimism nefondat – forma extrema a

optimismului comparativ => comportament
pasiv, incapatanare, noncomplianta
terapeutica.