Sunteți pe pagina 1din 8

MORFOSTRUCTURA

ŢESUTULUI MUSCULAR
 
Morfostructura muşchiului striat
Structura muşchiului striat
Muşchii scheletici (somatici) sunt
formaţi din 20-50 fibre musculare striate
reunite în fascicule primare cu ajutorul
ţesutului conjunctiv (endomisium).
Fasciculele primare se grupează în
fascicule secundare şi sunt înconjurate de o
teacă de ţesut conjunctiv numit
perimisium.
Fasciculele secundare se grupează
progresiv în fascicule terţiare şi cuaternare.
Muşchiul striat în ansamblu este învelit de
o teacă conjunctivă externă numită
epimisium.
Muşchii scheletici reprezintă
aproximativ 50% din greutatea corporală.
Muşchii striaţi prezintă o inervaţie senzitivă şi o inervaţie motorie;
legătura dintre terminaţiile nervoase, senzitive, motoare şi muşchi se face
prin intermediul unor formaţiuni specializate numite fus neuro-
muscular şi respectiv placă motorie.
Muşchiul striat este format din fibre musculare striate care sunt celule
specializate de tip contractil, având diametrul de 10-200 m şi lungimea
de 1 mm-30 cm.
Fibrele musculare striate au o structură complexă ce cuprinde:
Sarcolema sau membrana celulară externă este conectată în partea
interioară cu membranele Z ale miofibrilelor prin invaginaţii în profunzimea
fibrei, formând sistemul tubular T sau transvers. Zona de contact între
sistemul “T” şi sistemul tubular longitudinal formează o triadă, care
cuprinde tubul transvers şi două cisterne, aparţinând la două sarcomere
vecine.
Din punct de vedere funcţional, această structură permite ca impulsul
de depolarizare să traverseze sistemul T şi să declanşeze eliberarea ionilor
de Ca2+ depozitaţi în cisterne producând contracţia fibrilelor.
Sarcoplasma sau citoplasma necontractilă conţine numeroşi nuclei,
reticul endoplasmatic specializat, numeroase mitocondrii (sarcozomi) şi un
conţinut apreciabil de mioglobină.
Aparatul fibrilar contractil este alcătuit din coloane de miofibrile, cu
diametrul de 1m şi aşezate paralel în lungul fibrelor musculare.
Miofibrilele reprezintă 60-80% din volumul fibrei musculare. Sistemul
tubular longitudinal aparţine reticulului sarcoplasmatic, analog reticulului
endoplasmatic din alte celule şi este format dintr-un tub longitudinal şi două
cisterne pentru fiecare sarcomer. 
Miofibrilele sunt alcătuite dintr-o succesiune de sarcomere, delimitate de
membranele Z, situate la mijlocul unei zone clare şi izotrope (banda I). În
centrul sarcomerului se găseşte o zonă întunecată şi anizotropă (banda A), în
mijlocul căreia se găseşte o bandă îngustă clară, banda Hensen. Succesiunea
benzilor clare şi întunecate conferă aspectul striat transversal al muşchiului
scheletic, deoarece organizarea sarcomerică care se repetă pe toată lungimea
miofibrilei este dispusă la acelaşi nivel în toate miofibrilele.
Sarcomerul (lung de 2-3 m) reprezintă unitatea funcţională contractilă şi
cuprinde două tipuri de miofilamente: filamente groase de miozină şi filamente
subţiri de actină.
Fiecare filament de miozină este format din circa 200 molecule miozină.
La rândul său molecula de miozină este formată din 6 lanţuri polipeptidice:
- două lanţuri grele împletite în spirală (“coada”), care la o extremitate prezintă
“un cap” bilobat care formează punţile transversale; cozile moleculelor de
miozină se aliniază şi alcătuiesc corpul filamentului de miozină;
- patru lanţuri uşoare care se leagă de extremitatea bilobată a lanţurilor grele.
Capul miozinei are capacitatea de a se lega de actină şi funcţionează ca o
ATP-ază; prin hidroliza ATP rezultă energia necesară procesului contractil.
Filamentele de actină cuprind circa 600 molecule de actină şi au
trei componente: actina fibrilară cu o structură de dublu helix, la
care se ataşează două filamente proteice de tropomiozină şi
complexul de proteine globulare denumit troponină (complexul
tropomiozin-troponină), având rol important în contracţia musculară.
O secţiune transversală la nivelul miofibrilelor evidenţiază
ordonarea tridimensională a filamentelor groase (miozină) şi a celor
subţiri (actină), dispuse hexagonal, astfel, fiecare filament gros este
înconjurat la distanţă egală de şase filamente subţiri, iar fiecare
filament subţire este încadrat de trei filamente groase. În fiecare
miofibrilă raportul între filamentele de miozină şi cele de actină este
de 1:2.
Miofilamentele de actină se prind la o extremitate de membrana
Z, iar la cealaltă extremitate întrepătrund miofilamentele de miozină.
Miofilamentele de miozină prezintă punţi transversale cu activitate
ATP-azică, iar din interacţiunea acestor punţi cu actina rezultă
actomiozina, determinând contracţia musculară.
Pe baza proprietăţilor morfofuncţionale (proporţia de sarcoplasmă şi
miofibrile), deosebim muşchi cu fibre musculare roşii şi fibre musculare
albe.

Fibrele musculare roşii (tonice) se caracterizează printr-un conţinut


mare de sarcoplasmă şi puţine miofibrile. Conţinutul mai mare de
mioglobină şi energia contractilă, asigurată mai ales prin procese
aerobiotice, explică realizarea unor contracţii lente şi susţinute şi apariţia
tardivă a oboselii (muşchii diafragmatici).

Fibrele musculare albe sau palide (tetanice) prezintă numeroase


miofibrile şi puţină sarcoplasmă, cu predominarea sistemului glicolitic.
Aceste caracteristici explică activitatea contractilă rapidă, dar şi apariţia
destul de rapidă a oboselii (muşchii flexori şi cei care execută mişcări
precise şi de fineţe).