Drept procesual civil

Acte judecătorești de
dispoziție ale instanței de fond
 Actele judecătorești de dispoziție sunt:

Acte procesuale cu caracter individual,

autoritar și obligatoriu, adoptate de
către instanțele de judecată în baza
legislației, în cursul examinării și
soluționării cauzelor civile.
Particularitățile actelor judecătorești de dispoziție:

1. Se emit doar de către instanțele de

judecată;
2. Sunt acte de aplicare a dreptului;
3. Au caracter individual;
4. Sunt obligatorii pentru toți;
 Felurile actelor judecătorești de
dispoziție ale instanței de fond
1. Hotărâri;
2. Încheieri;
3. Ordonanțe;
 Hotărârea judecătorească
Este actul judecătoresc de dispoziție prin care se
soluționează fondul cauzei.
Prin hotărâre judecătorească:
1. Se realizează aplicarea efectivă a dreptului material;
2. Se restabilește ordinea de drept;
3. Apar, se modifică sau se sting raporturi juridice.
 Hotărârea judecătorească
Este o operațiune logică, ca rezultat al efortului
depus de judecător în urma examinării și
aprecierii probelor prezentate de participanți.
Concluziile greșite, sunt rezultatul unor erori
admise de judecător în procesul de înțelgere și
evaluare a probelor.
 Deoarece hotărârea judecătorească
este un reper al dreptății, ea trebuie să
fie conformă bunelor moravuri și să
reprezinte aplicarea corectă și
uniformă a normelor materiale și
procedurale.
 Hotărârea judecătorească
Are rolul de a apăra drepturile,
libertățile și interesele unor persoane
concrete, îndeplinind totodată și rolul
educativ pentru societate.
 Hotărârea judecătorească
este compusă din:

1. Partea introductivă;
2. Partea descriptivă;
3. Partea motivatoare;
4. Partea dispozitivă;
 Exigențe față de hotărârea judecătorească:

1. Legală (art. 239);

2. Întemeiată (art. 239);
3. Certă art. (249, 251);
4. Deplină art. (250);
5. Necondiționată art. (251)
 Hotărârea este legală atunci când:
Au fost aplicate corect normele de drept material și
procedural.
În lipsa normelor de drept material, au fost aplicate
corect norme de drept ce reglementează raporturi
similare.
În lipsa normelor de drept similare, au fost aplicate
principiile de drept și sensul
 Hotărârea este ilegală atunci când:
1. Nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată;
2. A fost aplicată o lege care nu trebuia să fie
aplicată;
3. A fost interpretată eronat legea;
4. A fost aplicată eronal analogia legii sau analogia
dreptului;
 Hotărârea este întemeiată atunci când:
1. Circumstanțe importante pentru soluționarea justă
a pricinii au fost constatate și elucidate deplin;
2. Circumstanțele faptei sunt dovedite cu probe
veridice și suficiente;
3. Concluziile instanței corespund circumstanțelor
pricinii;
 Hotărârea este certă atunci când:
1. Dispozitivul acesteia coține un răspuns clar
cu privire la drepturile și obligațiile părților.
2. Conține o soluție clară atât pentru subiecții
raportului material litigios cât și pentru
ceilalți participanți la proces;
3. Poate fi executată fără dubii și ambiguități;
Hotărârea este deplină atunci când:
Oferă răspuns la toate pretențiile
înaintate în acțiunea inițială și cea
reconvențională.
Instanța urmează să țină cont de toate
pretențiile formulate inițial, suplimentar
cât și în cererea de modificare a
pretențiilor în acțiune.
 Hotărârea este necondiționată
atunci când:
Nu conține condiții de a căror apariție sau
stingere depinde executarea hotărârii.
Caracterul necondiționat are menirea de a
consolida ordinea de drept și de a asigura o
apărare eficientă a drepturilor.
Rectificarea hotărârii judecătorești
1. Emiterea hotărârii suplimentare;
2. Corectarea erorilor materiale și de
calcul evidente;
3. Explicarea hotărârii;
 Emiterea hot. suplimentare:
1. Nu s-a pronunțat asupra unei pretenții în privința căreia
participanții la proces au prezentat probe și explicații;
2. Nu a indicat suma sau bunurile adjudecate ori nu a
stabilit acțiune necesar a fi întreprinse de pârât;
3. Nu a rezolvat problema repartizării cheltuielilor de
judecată;
4. Nu s-a expus în privința cererilor martorilor, experților,
specialiștilor, reprezentanților;
Corectarea erorilor materiale și de calcul:
1. Corectarea erorilor cu privire la nume,
poziție procesuală în proces, date de
identificare, etc.;
2. Corectarea erorilor de calcul se referă la
sume. Totusi, corectarea erorilor de
calcul nu poate modifica soluția
instanței;
 Explicarea hotărârii:
Se face atunci când nu este clar sensul,
extinderea sau aplicarea dispozitivului
ori când dispozițiile din hotărâre sunt
contradictorii.
Explicarea se face pentru a obține o hot.
certă și necondiționată.
 Din punct de vedere procedural, dreptul de a
intenta acțiunea reconvențională se realizează
prin cerere reconvențională.
Cererea reconvențională este o varietate a
cererii de chemare în judecată prin care
pârâtul dintr-un proces pendent formulează
pretenţii proprii împotriva reclamantului. 
 Procedura rectificării:
Corectarea erorilor și emiterea unei hotărâri
suplimentare se face la cererea participanților
la proces sau din oficiul instanței.
Emiterea unei hot. suplimentare – la cererea
participanților la proces sau a organului de
executare.
 Procedura rectificării:
Problema rectificării se soluționează în
ședință de judecată, cu citarea
participanților la proces.
Neprezentarea acestora, nu împiedică
examinarea problemei.
 Procedura rectificării:
•Corectarea erorilor – imprescriptibilă;
•Explicarea – dacă nu a fost executată
și nu a expirat termenul de executare;
•Hot. suplim. – în termenul executării
sislite;
 Puterea lucrului judecat
1. Hotărâri nedefinitive;
2. Hotărâri definitive;
3. Hotărâri irevocabile;
 Hotărârile nedefinitive
Sunt cele emise de judecătorii, susceptibile de apel.
1. Instanța se desesizează – poate doar să rectifice hot.
(art. 249-251);
2. Instanța nu este în drept să o anuleze sau să o
modifice (excepție art. 301);
3. Curge termenul de apel;
4. Se execută imediat în cazurile prevăzute la art. 256
CPC
 Hotărârile definitive
Sunt cele care nu pot fi atacate cu
apel. Efecte:
1. Obligatorii;
2. Executorii;
 Hotărârile devin definitive
1. Prin neatacare, după 30 de zile;
2. Renunțarea la apel – art. 360 alin. 2;
3. Când CA nu dă curs sau restituie cererea de apel, hot.
devin definitive la data intrării în vigoare a încheierii;
4. Când CA menține, modifică sau pronunță o nouă hot.
– de la pronunțare;
5. În urma pronunțării unei hot de CA ca instanță de
fond;
 Hotărârile irevocabile
Sunt cele care nu pot fi atacate cu
recurs. Efecte:
1. Exclusive;
2. Prejudiciale;
3. Neanulabile;
 Puterea lucrului judecat

Este o prezumție legală absolută.

Dreptul recunoscut prin hotărâre, nu
poate fi repus în discuție.
Puterea lucrului judecat este afectată prin:
1. Repunerea în termen a apelului;
2. Casarea încheierii CA de a nu da
curs cererii de apel sau a încheierii
de restituire a cererii de apel;
3. Revizuiri abuzive;
 Încheierile judecătorești
Sunt dispoziții ale instanțelor, prin care
pricina nu se soluționează în fond. Prin
încheieri, istanța soluționează orice
problemă de ordin procedural.
1. Separate;
2. Protocolare;
În funcție de conținut, încheierile sunt:
1. Referitoare la bunul mers al
procesului;
2. Ce constituie un impediment legal
în desfășurarea procesului;
3. De finalizare a procesului;
În funcție de conținut, încheierile sunt:
4. Privind realizarea hotărârii
judecătorești;
5. De admitere sau respingere a cererii
de revizuire;
Din pct de vedere a căii de atac, avem:
1. Încheieri ce se contestă separat cu
recurs;
2. Încheieri ce se contestă odată cu
fondul cauzei;
3. Încheieri care nu se supun recursului;