Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Universitatea Cooperatist-Comercială din Moldova

Referat
Tema: Izvoarele dreptului internațional al drepturilor omului

A verificat: A elaborat:
Zaharia Virginia Cațer Eugenia
gr. 3DR-7131c

Chișinău, 2020
 Izvoarele internaționale de protecție a drepturilor omului sunt formele de
exprimare a normelor juridice care consacră și garantează, în planul dreptului
international public, drepturile omului. Ca forme juridice prin care sunt exprimate
normele juridice, izvoarele dreptului internațional al drepturilor omului sunt cele
specifice dreptului internnațional public in general.1
Izvoarele se clasifică în:
 izvoare convenționale;
 izvoare cutumiare;
 izvoare jurisprudențiale;
 alte izvoare.
Izvoarele conventionale
Izvoarele convenționale sunt cele mai importante izvoare ale dreptului internațional al
drepturilor omului și reprezintă tratatele. Tratatele internaţionale, ca acorduri încheiate
în scris între state ori între state şi organizaţii internaţionale guvernate de dreptul
internaţional. Ele sunt consemnate într-un instrument unic, fie în două sau mai multe
instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea lor particulară: pact, convenţie, cartă,
protocol etc. Tratatele care reglementează domeniul drepturilor omului sunt de regulă
tratate multilaterale, fie universale, precum cele adoptate în sistemul Naţiunilor Unite,
fie cu caracter regional, precum cele adoptate în cadrul Consiliului Europei sau
Organizaţiei Statelor Americane. De menţionat că normele juridice cuprinse în tratatele
regionale trebuie să fie conforme cu cele cuprinse în tratatele universale.2
Criteriile de clasificare a tratatelor sunt:
a) dupa legatura cu problematica drepturilor omului:
- tratate specializate în domeniul drepturilor omului;
- tratate nespecializate, dar care au legatura cu domeniul drepturilor omului
(tratate constitutive ale unor organizatii internationale, care au în obiectul de
activitate si problematica drepturilor omului).
b) dupa sfera de aplicare teritoriala distingem:
- tratate internationale cu valoare universala , ceea ce semnifica faptul ca orice
stat din lume are vocatie de a deveni parte la acel tratat (tratatele internationale
adoptate în cadrulO.N.U.);
- tratate internationale regionale, deschise doar statelor dintr-o anumita parte a
globului și normele juridice cuprinse în tratatele internationale trebuie sa fie
conforme cu cele cuprinse în tratatele universale.

c) dupa obiectul lor identificam:

- tratate internationale generale, care se refera la ansamblul drepturilor omului;
- tratate internationale specializate care se refera fie la un anumit drept, fie la o
anumita categorie de beneficiari.

1
Stelian Scăunaș, Drept Internațioal Public, Editura All Beck, București, p. 50-61
2
Stelian Scăuș, Drept internațional al drepturilor omului, Editura All Beck, București, p. 7
Dupa criteriul sferei de aplicare si cel al obiectului rezulta patru tipuri de tratate:
o tratate internationale cu vocatie universala, cu valoare generala, cum sunt: Pactul
international referitor la drepturile civile si politice caruia i s-au adaugat 2 protocoale
facultative, primul referitor la admiterea plângerilor individuale, iar cel de-al doilea la
interzicerea pedepsei cu moartea, si Pactul International referitor la drepturile
economice, sociale si culturale.
o tratate cu valoare universala specializate, (ex: Convenția împotriva torturii si
a altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante)
o tratate internationale cu vocatie regionala si valoare generala. La nivel regional
european au fost consacrate Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentalei.
o tratate cu vocatie regionala, specializate sunt Conventia-cadru pentru protectia
minoritatilor nationale, Conventia privind drepturile omului si biomedicina și
Conventia pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a
datelor cu caracter personală.
Izvoarele cutumiare
Cutuma internationala, ca practica generala, constanta, relativ îndelungata și repetata a
statelor și considerată de ele ca având forta juridica obligatorie reprezintă în cadrul
protecției internaționale a drepturilor omului o sursa de drept.
Cutuma are doua elemente:
a) elementul material (constând în practica îndelungata, constanta si repetata)
b) elementul psihologic (considerarea acestei practici ca fiind obligatorie de catre
subiectele dreptului international public).
În materia drepturilor omului exista cutume precum: interzicerea sclaviei, interzicerea
genocidului, egalitatea dupa sex, interzicerea torturii. Aceste norme juridice au așadar
pe lânga o valoare convenționala și una cutumiară, devenind astfel obligatorii si
impunându-se si pentru statele care nu sunt parte la tratatele internationale conținând
respectivele norme juridice.3
Izvoarele jurisprudentiale
Jurisprudenta internationala reprezinta o importanta și vastă sursă a protecției
internaționale a drepturilor omului. Jurisprudenta elaborată de organele instituite prin
anumite tratate internationale face corp comun cu textul tratatului. În numeroase cazuri,
interpretarea si aplicarea corecta a normelor conventionale nu sunt posibile decât în
lumina jurisprudentei dezvoltate pe baza acestora. Jurisprudenta desemeneaza
ansamblul soluțiilor cu caracter juridic pronunțate de organe internaționale cu atribuții
în materia drepturilor omului. Jurisprudenta poate să provină de la tribunalele
internationale specializate în materia drepturilor omului, și anume Curtea europeană a
drepturilor omului, Curtea Inter-americană a drepturilor omului si Curtea Africana a
drepturilor omului si popoarelor. Există însa și organisme nespecializate în materie
precum tribunale internaționale care nu au ca rol principal protecția drepturilor omului.

3
Teodor Cârnaț, Protecția juridică a drepturilor omului, Chișinău, 2006, p. 261-269
Este vorba aici de Curtea Internationala de Justiție, Curtea de Justiție a Comunitaților
Europene.4
Însa locul cel mai important îl ocupă jurisprudența Curții europene, întrucât aceasta
interpretează, explică si, daca este cazul, completeaza dispozitiile Convenției și ale
Protocoalelor acesteia. Dispozițiile Convenției nu mai pot fi interpretate și aplicate
decât cu referire sistematică la jurisprudenta Curții europene a drepturilor omului.
Sistemul creat astfel este deci un sistem mixt, care îmbină elementul de drept
continental (bazat pe legea scrisa, adica pe Convenția Europeana) și elementul de drept
anglo-saxon (bazat pe precedentul judiciar, adica pe jurisprudența Curții).
Alte izvoare
În afara surselor clasice convenționale, jurisdicționale și cutumiare mai există și alte
categorii de izvoare ce pot fi clasificate astfel:
 dupa forta lor juridica distingem: surse cu forta juridica propriu-zisa – hard law
si surse cu valoare declaratorie– soft-law.
 dupa modul de adoptare aceastea se împart în: acte interne adoptate de organe
ale unor organizatii internationale si acte cu caracter politic si juridic.5
În practica cele doua criterii se combina rezultând urmatoarele situatii:
1. În primul rând exista actele interne adoptate de organe ale unor organizatii
internationale, cu forta juridica propriu-zisa prin care se creeaza organe subsidiare ale
unor organizatii internationale, se atribuie competente unor organe ori se stabilesc
proceduri de protectie a drepturilor omului în fata unor organe ale organizatiilor
internationale.
2. În al doilea rând exista acte interne adoptate de organe ale unor organizatii
internationale, cu caracter declarativ (soft-law), adica acele acte a caror forta juridica
este mult inferioara celei a surselor obisnuite ale protectiei internationale a drepturilor
omului.
Astfel, interpretarea tratatului international se face si în lumina actului de soft-law care
l-a precedat, acest act având o valoare juridica indirecta, de interpretare, el fiind indicat
expres uneori în preambului tratatelor internationale. Exemplul cel mai semnificativ
este însusi actul care marcheaza nasterea protectiei internationale a drepturilor omului,
Declaratia universala a drepturilor omului, care nu este un tratat intdernational, ci o
rezolutie adoptata de Adunarea Generala a O.N.U., un act de soft-law. Valoarea ei
juridica este însa crescuta de frecventa referire la ea, atât în preambului multor tratate
internationale, cât si în constitutiile nationale.
3. În ultimul rând se regasesc actele cu caracter politic si juridic în materia drepturilor
omului, adica acte internationale adoptate în cursul unor conferinte sau alte reuniuni
internationale, desfasurate sau nu în cadrul unor organizatii internationale.

4
Ceban Cristina, Note de curs Protectia Internațională a drepturilor omului, Chișinău, 2013, p 6-7
5
Ionescu Dumitrița, Suport de curs Protectia Internațională a drepturilor omului, Suceava, 2009, p. 30-39
 Bibliografie:
1. Ceban Cristina, Note de curs Protectia Internațională a drepturilor omului,
Chișinău, 2013.
2. Ionescu Dumitrița, Suport de curs Protectia Internațională a drepturilor
omului, Suceava, 2009.
3. Stelian Scăunaș, Drept Internațioal Public, Editura All Beck, București.
4. Stelian Scăuș, Drept internațional al drepturilor omului, Editura All Beck,
București.
5. Teodor Cârnaț, Protecția juridică a drepturilor omului, Chișinău, 2006.