UNIUNEA EUROPEANĂ:

MECANISME ȘI INSTITUȚII
Raluca Suciu
 Despre curs
Nr. credite: 4; Evaluare: examen; Disciplină de specialitate.

Cursul Uniunea Europeană: mecanisme și instituții este organizat, din perspectiva

conținutului, în patru părți, acoperind majoritatea ariilor de studiu și cercetare privind
Uniunea Europeană și integrarea europeană, după cum urmează:

 Evoluția integrării europene, concepte teoretice generale, principalele teorii aplicabile

domeniului;
 Crearea dreptului UE: instituții, proceduri, competențe;
 Dreptul european și aplicarea sa: tratate, regulamente, directive, decizii, principii de
drept;
 Conținut / substanță: piața (accent pe lucrători), cetățenie europeană, UEM, politici
relevante.
Concepte introductive (și esențiale )

Cooperare internațională. Cooperare interguvernamentală /

supranațională.

Ce este Uniunea Europeană? (‘rezultatul’)

- organizație internațională / organizație supranațională
- sistem politic / stat (o formă de organizare statală)
- confederație / federație

Ce este integrarea (regională)? (‘procesul’)

- integrare economică
- zonă de liber schimb
- uniune vamală
- piață unică
- uniune economică și monetară (UEM)
- integrare politică
 Interguvernamental VS. supranațional

Cooperarea interguvernamentală este o formă tradițională de cooperare internațională

între state, în care statele participante nu conferă puteri autonome unor instituții
supranaționale.
=> Statele membre își păstrează integral puterile decizionale / suveranitatea.

Cooperarea supranațională înseamnă că statele participante conferă (o parte) din puterea

lor decizională unor institutții supranaționale create prin forma respectivă de cooperare.
=> (un anumit nivel de) transfer de putere / capacitate decizională / autoritate /
suveranitate are loc!

În urma cooperării internaționale => organizații internaționale (cf. dreptului

internațional public)

Def.: organizație internațională – „entitate care promovează cooperarea și coordonarea

voluntară între membrii săi, dar care nu are puteri autonome si nici autoritatea de a-și
impune regulile membrilor săi.”
 Ce sunt organizațiile internaționale?
organizații VERSUS organizații
interguvernamentale supranaționale
(Def. – vezi slide antetior!)
Organizația interguvernamentală – este compusă din state naționale și promovează
cooperarea și coordonarea în mod voluntar între acestea.
- Deciziile și acordurile adoptate în cadrul acestui tip de organizații nu sunt obligatorii /
nu pot fi impuse statelor membre, iar acestea rămân independente.
- Membrii nu renunță la puterea / suveranitatea lor în favoarea organizației.
Organizația supranațională – statele membre renunță la puterea / drepturile
decizionale în domenii specifice în favoarea organizației (iar aceasta le exercită prin
INSTITUȚII → SISTEM INSTITUȚIONAL).
- Deciziile luate de o organizație supranațională (LEGISLAȚIE / SISTEM DE
DREPT / ORDINE JURIDICĂ) trebuie să fie respectate / implementate / îndeplinite
de statele membre.
- Adesea sunt necesare instanțe independente (CURTE DE JUSTIȚIE) pentru
gestionarea situațiilor de nerespectare a deciziilor / regulilor organizației
(MECANISM DE CONTROL JURISDICȚIONAL).
 O.S. poate adopta decizii în mod autonom față de statele membre și le poate impune
acestora!!!
Este UE o federație sau o confederație?
Federație – „un sistem de guvernare în care unitățile naționale și cele locale coexistă având
puteri pe care le exercită împreună și puteri independente, niciuna neavând autoritate
supremă asupra celorlalte”.
- (…) implică, de obicei, existența unei conduceri alese la nivel federal, cu atribuții proprii
de politică externă și de securitate, control asupra armatei și monedei / politicii monetare.
- (…) o diviziune clară a puterii între niveluri de guvernare, prevăzută într-o constituție.
Confederație – „ sistem de guvernare sau administrare în care două sau mai multe unități
organizaționale își păstrează identitățile separate dar conferă puteri clar specificate unei
autorități superioare din rațiuni de securitate comună sau eficiență”.
- Unitățile componente sunt suverane și autoritatea superioară este relativ slabă, existând
numai la discreția unităților și având doar acele atribuții pe care acestea i le conferă.
- Este similară unei organziații internaționale în sensul că statele membre își păstrează
autonomia și pot controla guvenul central.

UE nu este niciuna dintre aceste forme de organizare politică (deși prezintă similitudini cu
ambele) pt. că Tratatele UE nu conțin nicio precizare cu privire la federație / confederație!
UE ca sistem politic
Sunt patru elemente principale care sunt considerate definitorii pentru un sistem
politic:

1. Un set de instituții clar definite care adoptă decizii/reguli și reguli privind relațiile
și interacțiunile dintre acestea.
2. Cetățenii și grupurile sociale își manifestă / exercită cererile politice prin
intermediul grupurilor de interese și al partidelor politice.
3. Deciziile comune / colective din cadrul sistemului politic au impact la nivelul
societății, la toate nivelurile sistemului politic (ex. decizii privind siguranța
alimentară, calitatea mediului etc.).
4. Există o interacțiune continuă între deciziile sistemului politic, noi cereri politice
manifestate asupra sistemului și noi decizii adoptate la nivelul sistemului polic.
 sistemul politic trebuie să adopte în permanență noi decizii pentru a ține pasul cu
evoluția sistemului / a cererilor grupurilor sociale.

În ce mod este diferit un sistem politic de un STAT?

UE nu are puterea de coerciție prin intermediul forțelor de poliție / securitate → statele
membre sunt responsabile pentru implementarea reglementărilor și politicilor adoptate
de UE.
Ce este integrarea (regională)?
Integrarea = proces (se derulează gradual, nu într-o singură etapă).

Integrarea economică = procesul prin care mai multe state cad de acord cu privire la
eliminarea barierelor comerciale între acestea.
Bariere comerciale: tarife / taxe vamale (taxe asupra importurilor dintr-o țară), cote
(limitări cantitative asupra unui produs importat) și restricții vamale.
1 - Zonă de liber schimb - barierele naționale asupra liberei circulații a bunurilor
între statele membre sunt eliminate;
2 - Uniune vamală –statele membre ale formei de integrare economică stabilesc
un tarif extern comun asupra bunurilor care sunt importate din state terțe;
3 - Piață unică – economiile statelor care cooperează economic devin atât de
integrate încât toate barierele sunt eliminate pentru a garanta libera circulație a
bunurilor, serviciilor, muncii și capitalului;
4a - Uniune economică – politici economice comune și/sau
4b - Uniune monetară – adoptarea unei monede unice + politică monetară
reglementată de o bancă centrală. (sau UEM)
Ce este integrarea (regională)?
Integrarea = proces (se derulează gradual, nu într-o singură etapă).

Integrarea politică
- Pe măsură ce economiile statelor implicate în procesul de cooperare devin complet
integrate într-o piață comună, apare nevoia pentru politici comune în domenii
precum politică socială (educație, sănătate, angajare / șomaj, pensii) și instituții
politice comune.
- Integrarea politică avansată – statele care cooperează au o politică externă comună
și își fuzionează forțele armate (pun în comun resursele de securitate) → o nouă
formă de organizare politică / statală(?)
- Integrare politică deplină: confederație / federație.

- Alte dimensiuni ale integrării politice (discutate la curs):

- procese electorale
- puterea naționalismului
- relația mai apropiată cu cetățeanul prin intermediul discursului politic
- implicarea / angajamentul cetățenilor față de proiectul de integrare
De există atât de multă diversitate de opinii / opinii
contradictorii?

Of Blind Men, Elephants and International Integration

By Donald Puchala

“Several blind men approached an elephant and each touched the animal in an effort to
discover what the beast looked like. Each blind man, however, touched a different part
of the large animal, and each concluded that the elephant had the appearance of the
part he had touched. Hence, the blind man who felt the animal’s trunk concluded that
an elephant must be tall and slender, while the fellow who touched the beast’s ear
concluded that an elephant must be oblong and flat. Others of course reached different
conclusions. The total result was that no man arrived at a very accurate description of
the elephant. Yet each man had gained enough evidence from his own experience to
disbelieve his fellows and to maintain a lively debate about the nature of the beast.”
Organizațiile europene
- 1951 – Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO)→ creată pentru
a reglementa și gestiona producția de cărbune și oțel a 6 state europene (Franța,
Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg);
- 1957 – Comunitatea Economică Europeană (CEE și ulterior CE) → creată pentru a
integra economiile celor 6 într-o piață comună / unică (aceleași 6 state fondatoare);
- 1957 – Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom);
- 1965, 1986 – alte revizuiri ale Tratatelor (Tratatul de Fuziune, AUE);
- 1992 – Uniunea Europeană→ creată pentru a demara procesul de integrare politică;
- 1997, 2001 – alte revizuiri ale Tratatelor (Tr. de la Amsterdam, Tr. de la Nisa);
- 2007/2009 – din nou, Uniunea Europeană (cu personalitate juridică).

 Uniunea Europeană reprezintă un stadiu avansat de integrare economică și o formă

de integrare politică „incipientă”;
- Este rezultatul cooperării între state (toate tipurile de cooperare) și nivelul la care se
adoptă decizii comune pentru aceste state (toate tipurile de decizii).
Uniunea Europeană – în prezent
Tratatele europene.
Tratatele institutive / constitutive

Tratatul de la Paris (1951) - Tratatul privind instituirea

Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.)
- piaţă unică pentru cărbune şi oţel
- Înalta Autoritate, instituție de decizie supranațională
- politică privind concurența (reguli anti-cartel)
Tratatele de la Roma (1957)
Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene (C.E.E.)
- piață comună pentru toate bunurile comercializate
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice
(C.E.E.A. sau EURATOM
- piaţă comună pentru materialele nucleare de bază, produsele şi
mijloacele de producţie
Tratatele europene
Tratatul de Fuziune (1965)
- sistemul instituţional al celor trei Comunităţi a devenit comun
Actul Unic European (1986) – AUE / SEA
- piața comună va fi definitivată până în 1992
Tratatul de la Maastricht, TUE (1992)
- crearea Uniunii Europene
- planul pentru moneda comună
- cetățenia europeană
Tratatul de la Amsterdam (1997)
- upgrade al Tratatului de la Maastricht, în direcția unei uniuni tot mai
apropiate și a unei guvernanțe mai democratice
Tratatul de la Nisa (2000)
- reforma instituțiilor UE pentru a permite lărgirea (15 state + 12 NOI
state)
Uniunea Europeană (1992-2009, 2009-)

UNIUNEA EUROPEANĂ (1992)

PilonuI l Comunitar

PilonuI lI PESC

PilonuI lII JAI

CECO

CEE

CEEA

Coop. Supranaț. Coop. Interguv.

Tratatul de la Lisabona (2007 / 2009) - noul cadru legal al

UE bazat pe două tratate cu valoare egală:

- Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE)

- Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE)
Tratatele europene
Tratatele europene
Tratatele europene
Tratatele europene
Constituție? SAU Constituționalizare?
Natura dezbaterii:
UE = Org. internaț. Sistem politic Federație/confederație
Baza legală = Tratate internaț. Constituționalizare Constituție

 UE nu are o constituție formală ÎNSĂ

 Are un set de tratate care au un rol similar: declarații generale privind
obiectivele și competențele UE, reguli privind funcționarea instituțiilor
(inclusiv proceduri pentru desemnare / numire / alegere) și obligațiile
statelor membre;
 În plus, din 1992, includ drepturi ale cetățenilor;
 Tratatele UE sunt echivalentul funcțional al unei constituții
(„constitutional settlement”);
 Constituționalizare: procesul prin care regulile și tratatele adoptate au
conferit statut constituțional Uniunii Europene fără acordul asupra /
adoptarea unei constituții formale (acord larg asupra prevederilor unei
constituții fără efectuarea ultimului pas formal de adoptare a acesteia).
 Tratatele europene
Constituție? SAU Constituționalizare?
DA, similar unei constituții:
 Conținut
 Stabilitate / durabilitate
 Superioritate: invalidează norme legale ordinare contrare
 Există proceduri pentru a implementa efectiv superioritatea
 Se bazează pe principii comune, care reflectă sistemul de valori al unei
populații cu privire la cum dorește să fie guvernată

NU, sau la nivel inadecvat:

 Supremația nu este acceptată necondiționat
 Instituțiile nu au puterea de a decide cu privire la atribuțiile și autoritatea lor
 Amendare / modificare constantă
 Cunoaștere și acceptare publică
Concluzii
Unificarea europeană a avut loc în etape – avans / regres
Avansarea integrării (1951, 1957, 1986)
Stagnare sau regres (1974-1985 - Euroscleroză!)
i) Consens permisiv (inclusiv AUE)
ii) crește atenția publică (începînd cu Maastricht)
iii) „reform fatigue”  (după Constituție și Lisabona)

Proces multi-stratificat și multi-sectorial (competențe, adâncire, lărgire);

Rezultate:
 Echilibrul constituțional post-Lisabona pare să fie stabil / durabil;
 Schimbările necesare – incrementale (2010, propunere pt. reguli privind
datoria națională);
 Sistemul constituțional pare să nu necesite extindere / adâncire;
 toate acestea sunt caracteristici ale maturității constituționale!
(este destul de larg consensul că nu vor fi necesare noi tratate, doar
modificări minore / raționalizare / simplificare).