Etică şi comunicare

Prelegerea 3. Teorii şi tradiţii etice (continuare):

1.Contractualismul lui Rawls;

2.Etica virtuţii;
3.Etica feministă;
4.Etica iudeo-creştină.
P3
 1. Contractualismul lui Rawls
Autor: John Rawls (1921-2002). Opera: O teorie a dreptăţii
(1971). O numeşte “teoria dreptăţii ca echitate” (fairness).
Teza generală: o acţiune este corectă moral dacă este
echitabilă, adică e conformă cu principiile asupra cărora se cade
de acord fără a ţine cont de diferenţele sociale arbitrare.
•Fundamentul moralităţii acţiunilor este acordul social cu privire
la principiile dreptăţii (pe care legile trebuie să le respecte).
•Pentru a fi echitabil rezultatul dezbaterii, ea trebuie să aibă loc
într-o situatie specială (“poziţia originară”) în care toţi oamenii să
fie sub un “văl al ignoranţei”: să nu ştie ce statut social vor avea
în societate (rol, avere, sex, rasă ş.a). LINK1 LINK2
•Astfel, nu se vor putea avantaja pe ei înşişi şi vor avea grijă ca şi
cel mai defavorizat membru al societăţii să aibă o situaţie mai
bună decât în orice altă configuraţie socială.
 Principiile dreptăţii
El spune că în “poziţia originară” oamenii ar cădea de acord
asupra următoarelor două principii ale dreptăţii:
1.Principiul libertăţii: Toţi cetăţenii ar trebui să fie egali în drepturi
şi libertăţi de bază (libertatea personală, libera exprimare,
libertatea conştiinţei, de asociere, drepturi politice etc.).
2.Principiul diferenţei: Toţi cetăţenii ar trebui să beneficieze de
egalitatea oportunităţilor, iar inegalităţile economice să fie
permise doar dacă de pe urma lor beneficiază toţi, inclusiv cei mai
defavorizaţi, mai mult decât în oricare altă configuraţie socială.
•Primul principiu are prioritate faţă de cel de-al doilea.
Cum se aplică: 1) stabilim lista celor afectaţi de decizie; 2) utilizăm
vălul ignoranţei: renunţăm la identitatea/interesele proprii şi
ţinem cont de cele ale tuturor celor implicaţi; 3) decizia va fi
morală dacă toţi ar putea fi de acord că respectă principiile.
 Exemplu

Reclamă care induce ideea că pielea frumoasă este doar cea albă
întărind astfel stereotipurile rasiale. Ea impune inegalităţi arbitrare care
nu ar fi admisibile din spatele “vălului ignoranţei” şi nu respectă
principiul egalităţii. Prin urmare reclama este imorală.
 Exemple

Alte reclame ce întăresc stereotipurile rasiale.

(înger alb/demon negru etc.). Ele impun
inegalităţi arbitrare care nu ar fi admisibile din
spatele “vălului ignoranţei” şi nu respectă
principiul egalităţii. Prin urmare sunt imorale.
 Critici:
1. Nu oferă o explicaţie pentru caracterul absolut al obligaţiei
morale: este inacceptabil să susţinem că o crimă este
incorectă moral doar pentru că am convenit astfel.
2. Relativismul cultural: teoria nu exclude relativismul cultural -
în culturi diferite să avem seturi de principii morale diferite.
3. “Poziţia originară” este doar o situaţie fictivă ce nu a existat
şi nici nu ar putea exista: Oamenii reali nu iau decizii morale
sub un văl al ignoranţei şi nici nu ar trebui să o facă.
4. Ignorarea obligaţiilor speciale: Oamenii au obligaţii specifice
care ţin tocmai de rolul lor specific, de statutul lor social, de
apartenenţa la un grup, social, cultural, etnic, rasial etc.
5. Egoismul: Sub vălul ignoranţei oamenii sunt animaţi doar de
motivaţii egoiste (dar altruismul e specific moralei).
 2. Etica virtuţii
Teza generală: O acţiune este corectă din punct de vedere
moral dacă ea este realizată de un agent virtuos care identifică
soluţia optimă conformă cu virtutea, evitând excesele.
•Se delimitează de viziunile ce pun accent pe evaluarea
acţiunilor din perspectiva regulilor sau a consecinţelor;
•Problema e nu cum acţionăm, ci ce fel de persoane suntem?;
•Se concentrează asupra agentului şi virtuţilor lui de caracter;
•Este o viziune care acordă un rol esenţial experţilor morali.
Tipuri principale:
•Teoria aristotelică a virţutii
•Teoria virtuţii a lui Alasdair MacIntyre.
LINK: ETICA VIRTUTII
 3.1. Teoria aristotelica a virtuţii
Autor: Aristotel (384-322 I.Hr). Opera: Etica Nicomahică. LINK
•Fericirea sau împlinirea umană (eudaimonia) nu este o stare, ci o
activitate conformă cu virtutea;
•Distinge între virtuţi etice sau morale cum ar fi curajul, generozitatea,
măreţia, blândeţea, veselia, amabilitatea, decenţa (modestia),
indignarea justă, si virtuţi dianoetice sau intelectuale precum
înţelepciunea practică şi cea speculativă.
•Virtutea este calea de mijloc între două extreme (vicii);
•Exemple: curajul e la mijloc între laşitate şi temeritate, generozitatea
e între zgârcenie şi risipă, modestia e între neruşinare şi timiditate;
critica justă e între invidie şi dispreţ etc.
Cum se aplică: 1) Stabilim soluţiile posibile ale dilemei; 2) Identificăm
extremele; 3) Alegem soluţia de compromis/echilibru conformă cu
virtutea. Ex. În PR: între a apăra interesele firmei sau pe ale clienţilor.
 3.1. Teoria virtuţii a lui Alasdair MacIntyre
Autor: Alasdair MacIntyre (n. 1929). Opera: După virtute (1981).
•Concepte de bază: practică, unitate narativă a eului, tradiţie.
•Virtutile nu sunt definite atemporal, ci social. Ele au sens doar în
cadrul unor practici: forme de cooperare socială (arte, ştiinte,
profesii s.a) caracterizate prin organizare şi standarde de
excelenţă. Virtutea e o calitate umană ce se obţine prin exersare şi
ea permite realizarea de bunuri specifice practicii.
•Practica nu e suficientă: O viaţă e virtuoasă când părţile ei
alcătuiesc o unică şi unitară poveste: ea însăşi devine o operă.
•În plus, virtutea se defineşte în cadrul unei tradiţii morale
specifice culturii în care trăim (limitele ei pot fi reintepretate).
Cum se aplică: Stabilim soluţia dilemei pornind de la standardele
profesiei şi tradiţiei culturale, valorizând experienţa profesională
(personală şi a experţilor) şi consecvenţa cu atitudinile anterioare.
 Exemplu

Reclamă care induce ideea că dependenţa de modă, respectiv de

cumpărături din această gamă este de dorit sau este cool şi care
încalcă principiul eticii virtuţii ce recomandă evitarea exceselor. Deci
conform acestei teorii reclama este evident imorală.
 Exemple

Reclame care induc ideea că viciile sunt acceptabile sau chiar cool şi
deci încalcă principiile eticii virtuţii care recomandă evitarea exceselor.
Deci conform acestei teorii reclamele sunt imorale.
 Critici:
1. Nu explică de ce anumite calităţi sunt virtuţi iar altele nu:
Lipseşte criteriul. Sunt virtuţi pentru că sunt valorizate de
oameni sau sunt valorizate pentru că sunt virtuţi?
2. Conflictul dintre virtuţi: Virtuţile pot intra în conflict şi nu ni se
spune cum îl rezolvăm (Ex. Onestitatea mă obligă să spun
adevărul, dar compasiunea mă împiedică).
3. În unele situaţii compromisul nu e posibil: Ex. între bine şi rău.
4. Relativismul cultural (în teoria lui MacIntyre): Diferite culturi
promovează diferite virtuţi. Care sunt autentice?
5. Se concentrează asupra agentului şi rolului său nu asupra
problemei morale: Rolul lor nu este definitoriu pentru oameni,
uneori chiar trebuie să se detaşeze de el (ex. ofiţer nazist).
6. Egoismul: Cel care practică virtutea se concentrează asupra
propriei excelenţe, nu asupra celorlalţi.
 3. Etica feministă
Reprezentante: Carol Gilligan (n. 1936). Carte: In a Different Voice
(1982); Ned Noddings (n.1929) Carte: Caring (1984); Linda Steiner
(n.1950), Articol: Feminist Media Ethics (2009) LINK
Teza generală: O acţiune este corectă moral dacă presupune grijă şi
compasiune pentru cel aflat în nevoie şi eliminarea opresiunii.
•Valorifică experienţa morală a femeilor ignorată de etica tradiţională
patriarhală (bazată pe autonomie, vointă, raţiune etc.)
•E o teorie inspirată de Regula de Aur: A trata pe oameni aşa cum am
dori să fim trataţi de către ei. Concept central: grija.
•Gilligan vorbeşte despre o etică a relaţiilor, altruistă nu egoistă.
•Noddings: distincţia “cel ce îngrijeşte”/“cel îngrijit”. Presupune: 1)
monopolizarea atenţiei, 2) schimbarea centrului motivaţional (mă
bucur nu pentru mine, ci pentru el), 3) dedicare permanentă.
•Steiner: identificarea formelor de opresiune şi rezolvarea lor.
 Aplicarea teoriei şi critica ei:
Cum se aplică: Dacă o acţiune presupune a da dovadă de grijă,
empatie, compasiune pentru cei aflati în nevoie şi a lupta împotriva
opresiunii exercitate asupra celor slabi, atunci ea este morală.
Ex.: Publicitarul ce ţine cont de interesele publicului vulnerabil.
Critici:
1.Focusarea doar asupra experienţei morale a femeilor: e o
perspectivă parţială, nu o imagine completă a moralităţii umane.
2.Este bazată pe un fundament mai putin stabil, emoţia: aceşti
critici afirmă că este preferabil un principiu mai stabil şi universal.
Ex. Drepturile copiilor mei nu sunt mai importante decat ale altora.
3.Teoria întăreşte unele stereotipuri legate de rolul femeii: e o
critică feministă şi se referă la asocierea dintre feminitate şi
emoţie, grijă, sacrificiu ce slăbeşte statutul social al femeii.
 Exemplu

Reclama la cravate cu mesajul “arată-i ca este o lume a bărbaţilor” şi

cu prezentarea femeii într-o postură degradantă. Prin urmare reclama
este imorală conform principiilor eticii feministe (şi nu numai).
 Exemple

Alte reclame ce prezintă femeia într-o postură degradantă. Prin urmare

reclamele sunt imorale conform principiilor eticii feministe (şi nu numai).
 Exemplu
Altă reclamă ce prezintă
femeia într-o postură
degradantă şi induce ideea
că violenţa asupra femeilor
este acceptabilă. Reclama
este deci imorală conform
principiilor eticii feministe (şi
nu numai).
 4. Etica iudeo-creştină
Sursa ei este Biblia. LINK
Teza generală: Moralitatea acţiunilor rezidă în respectarea
poruncilor divine, în special cea conform careia trebuie să iubim
pe oameni ca pe noi înşine, a cărei expresie este mila, ajutorarea,
toleranţa, iertarea.
•Regăsim o explicită formulare a Regulii de Aur: “Precum voiţi să
vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6.31).
•Morala presupune respectarea autorităţii divine (poruncile).
•Concept central: iubirea (agape). Se bazează pe ideeea că iubirea
divină este binele suprem, că natura divină este iubire şi că
oamenii participă la divinitate pe calea iubirii.
•Tipul de iubire recomandat de creştinism este unul special: e
diferită de cea sentimentală, părintească, filială, de prietenie şi
bunătate. Este lipsită de egoism, dezinteresată, presupune a-l
accepta pe celălalt aşa cum este, toleranţă şi iertare.
 Aplicarea teoriei şi critica ei:
Cum se aplică: Dacă o acţiune este realizată respectând porunca
iubirii creştine, ce implică sacrificiu de sine, ajutor, iertare, atunci
ea este morală. Ex.: Jurnalistul ce ţine seama şi de interesele
infractorilor despre care scrie.
Critici:
1.Dilema lui Eutiphron: faptele sunt morale pentru că sunt
dictate de Dumnezeu sau sunt faptele dictate de Dumnezeu
pentru că sunt morale? (apare la Platon);
2.Iubirea nu se poate porunci: porunca (fie şi divină) anulează
libertatea şi deci şi caracterul moral al acţiunii;
3.Eşecul repetat al adepţilor de a aplica acest principiu: ridică
suspiciunea că este practic irealizabil;
4.Relaţia problematică dintre iubire şi dreptate: prima cere să
tratăm oamenii la fel, indiferent de merite, a doua cere
tratament diferenţiat şi chiar sancţionarea răului făcut.
 Exemple

O reclamă care induce ideea că a-ţi înşela prietena este în regulă

(stânga) şi alta care oferă o perspectivă inacceptabilă moral cu privire la
ucidere, care apare ca un fapt obişnuit (dreapta). Sunt imorale din
perspectiva eticii iudeo-creştine (şi nu numai).
 Exemplu

Un produs publicitar ce informează cu privire la efectele cancerului

pancreatic, dar mesajul afişat poate induce ideea că altfe forme de
cancer (cum este cel de sân) sunt preferabile ceea ce a strârnit proteste
vehemente din partea organizaţiilor ce îi reprezintă pe aceşti bolnavi.
Este inacceptabil din punctul de vedere al eticii creştine (şi nu numai)
conform căreia mila şi respectul trebuie să fie oferite tuturor.