Etică şi comunicare

1. Reguli privind activitatea şi evaluarea

2. Tematica
3. Prelegerea 1 Noţiuni fundamentale:
– Etică, morală, deontologie;
– Diviziuni ale eticii: meta-etica, etica normativă,
etica aplicată;
– Specificul limbajului, valorilor şi normelor morale.

P1
 Reguli privind activitatea şi evaluarea:
Nota finală:
-Nota de seminar= 50% ;
-Nota la examenul din sesiune= 50%.
Nota de seminar:
-Nota pentru intervenţiile pertinente= 25%;
-Nota obţinută pentru proiect= 50%;
-Nota pentru testul de la seminar= 25%.
Condiţii obligatorii:
•Număr minim de prezenţe la seminar: 7 (din 14).
•Nota de trecere (minim 4.50) atât la curs, cât şi la seminar!
•Trebuie să susţineţi proiectul şi testul (indiferent de notă).
 Tematica (1)
Partea I. Fundamente teoretice
1.Noţiuni fundamentale: etică, morală, deontologie. Diviziuni
ale eticii: meta-etica, etica normativă, etica aplicată.
Specificul limbajului, valorilor şi normelor morale.
2.Teorii şi tradiţii etice: Deontologismul; Consecinţialismul;
Etica situaţională.
3.Teorii şi tradiţii etice: Contractualismul lui Rawls; Etica
virtuţii; Etica feministă; Etica iudeo-creştină.
4.Modele şi instrumente de soluţionare a dilemelor etice:
Cutia Potter, Modelul în trei paşi (Clifford Christians), Testul
TARES (Sharry Baker şi David Martinson), Piramida etică
(Elspeth Tilley).
 Tematica (2)
Partea a II-a. Etica aplicată în domeniile comunicării publice
5.Probleme etice în mass media: Adevărul, ficţionalizarea şi
ştirile false; Presiunile şi tentaţiile economice; Protecţia
surselor.
6.Probleme etice în mass media: Dreptatea socială;
Ingerinţele în viaţa privată; Utilizarea stereotipurilor.
7.Etica în relaţiile publice: Dileme morale şi loialităţi în
relaţiile publice.
8.Modele de soluţionare a dilemelor etice în relaţiile
publice: deontologice, utilitariste şi mixte (propuse de
Shannon Bowen, de Philip Cottel si Terry Perlin; de Kathy
Fitzpatrick si Candance Gautier).
 Tematica (3)
9. Aspecte etice ale comunicării publicitare: Publicul special;
Produse cu caracter special; Publicitatea înşelătoare.
10. Dileme etice cu privire la limbajul şi simbolurile utilizate de
publicitari.
11. Etică şi divertisment: Cenzura; Violenţa în industria
divertismentului; Calitatea îndoielnică a creaţiilor industriei
de divertisment.
12. Etica noilor media: Modificarea electronică a imaginilor;
Fenomenul de Cyberbullying; Sexualitatea; Propaganda.
13. Codurile deontologice pentru domeniile comunicării publice
şi limitele lor.
14. Mijloace de asigurare a responsabilităţii sociale şi limitele
acestora.
 Partea I. Fundamente teoretice

Prelegerea 1: Noţiuni fundamentale

– Etică, morală, deontologie;
– Diviziuni ale eticii: meta-etica, etica
normativă, etica aplicată;
– Specificul limbajului, valorilor şi normelor
morale.
 Etică, morală, deontologie: Etimologie
• ”Etică” provine din grecescul ethos, care înseamnă
caracter, obişnuinţă sau datină.
• “Morală” provine din latinescul mores şi semnifică
aproximativ acelaşi lucru: moravuri, obiceiuri, datini.
• “Deontologie” provine din termeni grecesti deon, care
înseamnă “datorie”, “ceea ce trebuie făcut”, şi logos care
înseamnă “teorie despre” (Frunză 2011, 20).
Desi termenii “etic” şi “moral” sunt utilizaţi ca sinonimi, în
literatura de specialitate s-a impus următoarea disctincţie:
• “Etica” desemneaza teoria, filosofia morală, iar “morala”
obiectul investigat de respectiva teorie (Singer 2006, 17).
Există şi teza că etica se referă la concepţia publică, iar morala
la cea privată despre bine şi rău (Miroiu, Blebea 2001, 11).
 Etica: definiţii
• „Ştiinţa care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi
condiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul
lor în viaţa socială” (DEX).
• „Ramură a filosofiei care se întreabă cum ar trebui să ne
comportăm în relaţiile cu ceilalţi şi caută răspunsul prin
intermediul unor principii morale universale care pot fi
aplicate asupra procesului individual de luare a deciziilor”
(Deaver 2004, 20).
• “Studiul teoretic al principiilor ce guverneaza problemele
practice” (Miroiu, Blebea 2001, 11).
• “Disciplină filosofică şi ştiinţifică având ca obiect de studiu
morala” (Cozma 2007, 153)
Definiţie de lucru: “Ramura filosofiei ce se ocupă cu studiul
teoretic sistematic al principiilor şi judecăţilor morale”.
 Morala şi moralitatea : definiţii
• „Ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a
oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a
căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia
publică” (DEX).
• „Ansamblul prescripţiilor concrete adoptate de către agenţi
individuali sau colectivi” (Miroiu, Blendea 2001, 11).
Definiţie de lucru: Ansamblul normelor de conduită
împărtăşite de o comunitate care presupun o aplicare a
concepţiilor cu privire la bine şi rău în viaţa socială.
Un termen derivat este cel de “moralitate” care se referă la:
• “Modul sau maniera în care se comportă oamenii”,
“comportamentele conforme cu obiceiurile” (Deaver
2004, 49); “Sfera moralei în acţiune” (Cozma 2007, 153).
LINK: MORALA
 Deontologia: definiţii
• „Doctrină privitoare la normele de conduită şi obligaţiile
etice ale unei profesiuni” (DEX).
• „Ansamblul regulilor după care se ghidează o organizaţie,
insituţie, profesie sau parte a acesteia, prin intermediul
organizaţiilor profesionale care devin instanţa de
elaborare, aplicare şi supraveghere a aplicării acestor
reguli” (cf. Miroiu, Blebea-Nicolae 2001, 11).
• Reprezintă „teoria datoriilor morale”, „morala
profesională”, „teorie a datoriilor şi drepturilor în
exercitarea unei profesiuni” (Cozma 2007, 153).
Definiţie de lucru: “Teorie cu privire la normele de conduită,
datoriile şi standardele morale ale unei profesii”.
 Atitudine etică vs. atitudine moralizatoare (1)
F. Deaver diferenţiază între atitudinea etică sau de filosofie
morală şi atitudinea moralizatoare (cf.Deaver 2004, 19-20):
Filosofia morală Moralizarea
1. Constă în sfaturi generale, bazate pe 1. Constă în sfaturi specifice, pornind de la
principii uşor de susţinut. judecăţi emoţionale sau tradiţionale.
2.Valorizează mereu consecvenţa în 2. Nu valorizează consecvenţa; se dau sfaturi
sfaturile date adică presupune: ad-hoc la un moment dat, care nu sunt urmate
de altceva.
a. Acelaşi mod de tratare a situaţiei de la o a. Presupune un tratament inconsecvent de la o
persoană la alta; luarea în considerare a persoană la alta, prin tratarea diferenţiată a celor
raportului discriminare/echidistantă faţă de care aduc beneficii şi prin indiferenţa sau
toţi. discriminarea faţă de ceilalţi.
b. Consecvenţă de-a lungul timpului b. Este inconsecventă în timp.
c. Consecvenţă de la caz la caz. c. Este inconsecventă de la un caz la altul.
d. Consecvenţă între ce se spune şi cum d. Presupune inconsecvenţă între ceea ce se
acţionează; afirmă şi modul cum se acţionează.
e. Consecvenţă de la o regulă la alta sau de e. Este inconsecventă de la o regulă de acţiune
la un principiu la altul. enunţată la alta sau presupune evitarea urmării
unei reguli.
Atitudine etică vs. atitudine moralizatoare (2)
Filosofia morală
3. Este dialectică (provocatoare, deschisă);
este deschisă la reacţii sau întrebări de
genul „Argumentează-ţi ideea” sau „De ce
ar trebui să acţionăm aşa?”. Le cere
oamenilor care obişnuiesc să moralizeze
să-şi motiveze opiniile.
4. Este analitică, din perspectivă filosofică
şi logică; face uz de argumente şi dovezi
riguroase.
5. Este catartică – pentru că filosofia
morală are o latură de purificare sau
curăţire; ne permite să fim mereu proaspeţi.
Moralizarea
3. Este dogmatică; lipsa dorinţei de a discuta
motivaţiile raţionale; funcţionează pe supoziţia că
fundamentul credinţelor şi teoriilor noastre
individuale este solid ancorat în anumite seturi de
principii ce operează în mod standard. Este
caracterizată de supunerea oarbă în faţa autorităţii
şi de intoleranţă în ceea ce priveşte discuţiile
libere.
4. Este pragmatică; accentuează foarte mult
consecinţele practice ale gândirii şi
comportamentului ca determinante ale adevărului,
valorii şi întelesului.
5. Caracteristica sa fundamentală este aceea că mai
degrabă dă sfaturi în loc sa ne ceară să gândim în
termeni generali, catartici.
 Model de luare a deciziilor morale comune
Conform lui F. Deaver, deciziile morale comune se iau pe
baza elementelor modelului următor (Deaver 2004, 30):
 Exemple si obrservatii cu privire la model:
• Exemple: autoritatea legii ne determină să ne oprim la
culoarea roşie a semaforului, afectele să ajutam pe cineva
apropiat, precedentul să evităm ceea ce a condus la eşec şi
logica să nu cumpăram un lucru pe care nu ni-l permitem.
• Observaţii: Niciun element nu e absolut demn de încredere:
autoritatea poate fi abuzivă şi poate induce obedienţă;
afectele ne pot determina să acţionăm iraţional şi
impredictibil; logica singură ne poate duce la o sterilă analiză
a alternativelor; iar precedentul ar putea să nu constituie un
ghid util pentru situaţia diferită din prezent.
• Concluzie: Este necesară o decizie multidimensională,
sistematică şi argumentată ce poate fi oferită de către
teoriile şi modelele etice.
 Diviziuni ale eticii
Etica sau filosofia morală se compune din trei domenii sau
ramuri distincte:

1.etica normativă: studiul marilor teorii şi doctrine etice;

2.meta-etica: studiul limbajului moral, al conceptelor şi al
naturii judecăţilor morale;
3.etica aplicată: analiza unor fenomene sau cazuri morale
particulare, specifice unui anumit domeniu sau unei anumite
profesii.
LINK: Ramurile Eticii

Observatie: Etica specifică domeniilor comunicării publice

este o ramură a eticii aplicate!
 Etica normativă
• Ramură a filosofiei morale ce studiază teoriile
sistematice cu privire la ceea ce este corect sau incorect,
la principiile care fundamentează judecăţile morale;
• Presupune analiza marilor teorii şi doctrine etice:
deontologismul, consecinţialismul, contractualismul,
etica virtuţii, etica feministă etc.;
• Probleme analizate:
-Cum ar trebui sa ne comportăm sau să acţionăm?
-Cum definim binele moral si răul moral?
-Pe baza căror principii sau standarde putem susţine ca o
acţiune este morală sau imorală?
 Meta-etica
• Ramură a filosofiei morale care analizează natura şi
fundamentele ontologice, semantice, epistemice cu privire la
conceptele, standardele, judecăţile etice.
Probleme analizate:
-Judecăţile morale sunt obiective sau subiective, adevărate sau
false? Teorii: cognitivismul (Sunt!) şi non-cognitivismul (Nu
sunt!).
-Există fapte morale independente? Teorii: realismul (Există!) şi
antirealismul /subiectivismul( Nu există!).
-Care este modul de justificare a judecăţilor etice? Teorii:
empirism (Experienţa), raţionalism (Raţiunea), intuiţionism
(Intuiţia), scepticism (Nu există justificare!) etc.
-Judecăţile şi standardele morale sunt relative cultural? Teorii:
universalismul (Sunt!) şi relativismul (Nu sunt!).
 Etica aplicată
• Ramură a eticii care studiază problemele morale
specifice unui anumit domeniu şi analizează modul în
care putem aplica teoriile etice pentru rezolvarea
acestor probleme.
• Probleme analizate: cele specifice anumitor profesii sau
domenii cum ar fi:
-avortul, eutanasia, clonarea, experimentele genetice s.a.
-problemele mediului şi drepturile animalelor;
-problema moralitatii în afaceri, în politica, în justitie etc.;
-etica în mass-media, relaţii publice, publicitate,
divertisment;
-etica în utilizarea Internetului şi a New Media etc.
 Specificul normelor şi conceptelor etice
• Sfera de normativitate caracteristică eticii este una distinctă şi
ireductibilă la alte tipuri de normativitate existente în plan
social (juridică, religioasă, socială etc.):
-normativitatea juridică este creată, aplicată şi impusă prin
sancţiuni formale de către agenţi specializaţi (legiutori,
judecători) şi apelând la forţa de constrângere a statului.
-normativitatea religioasă presupune obedienţa faţă de anumite
dogme şi autorităţi religioase, recompense şi sancţiuni speciale;
-normativitatea socială: presupune reguli specifice unor
comunităţi, impuse prin sancţiuni informale şi întărite prin
mecanisme şi reacţii emoţionale ce se manifestă doar context
social (când suntem observaţi, sau observăm).
 Exemplu: Zidul Legal/Etic
Reprezintă un model care evidentiază ireductibilitatea
deciziilor etice la cele juridice (Deaver 2004, 51) :
Decizii „dezirabile”   Decizii „indezirabile”

   
LEGALE / ETICE
 

LEGALE   LIPSITE DE ETICĂ

 

ETICE   ILEGALE
 

    ILEGALE / LIPSITE DE ETICĂ

 Observaţii
• Argumentul întrebării deschise: Chiar dacă suntem siguri că
o decizie respectă standardele legale, sociale, religioase ş.a.
rămâne o problemă deschisă şi are sens să ne întrebăm
dacă decizia este morală (Ex. E legal, dar e moral?)
• Eficienta celorlalte norme este dată de coerciţie şi
obedienţă; în cazul normelor morale acestea anulează
libertatea agentului ce este o premisă esenţială ;
• Normele morale trebuie să fie fie universale şi nu relative
cultural aşa cum sunt cele juridice, religioase, sociale.
• Instanţa care constată încălcarea celorlalte norme este
externă; în cazul normelor morale este internă: conştiinţa.
• Valorile morale sunt standarde cu privire la ceea ce este
dezirabil sau indezirabil (bine/rău, corect/incorect) şi sunt
ireductibile la cele juridice, religioase sau sociale.
 Concepte relevante (1)
• autonomie= proprietatea de a fi guvernat de reguli proprii;
• heteronomie= proprietatea de a fi guvernat de reguli externe;
• act supererogatoriu= acţiune morală ce depăseşte datoria;
• agent moral= individ care acţionează şi ale carui acţiuni sunt
evaluabile din punct de vedere moral. (Doar omul poate fi);
• pacient moral= fiinţă asupra careia se acţionează şi care
suportă consecinţele acţiunilor ce sunt relevante moral;
• dreptate= principiu care cere să se dea fiecăruia ce i se cuvine
şi să i se respecte drepturile;
• datorie= obligaţie morală interiorizată şi asumată de a
respecta anumite reguli considerate ca necesare;
• dilemă morală= alegere dificilă între două alternative bazate
pe principii morale, percepute ca justificate, dar care sunt
conflictuale si nu pot fi satisfăcute în acelaşi timp. Exemplu
 Concepte relevante (2)
• echitate= proprietatea de a fi imparţial, nepărtinitor.
• judecata morală = evaluare a unei acţiuni din perspectiva
conformităţii ei cu standardele morale (bine, corect etc.);
• libertate= posibilitatea de a acţiona după propria voinţă, fără
constrângeri exterioare;
• responsabilitate= proprietatea agentului de a acţiona in
cunoştinţă de cauza şi liber astfel încat să îşi asume
consecinţele şi să poată fi tras la răspundere pentru ele.
• solidaritatea= proprietatea agentului de a manifesta respect,
înţelegere şi de a oferi ajutor celorlalţi oameni ce aparţin
comunitaţii din care şi el face parte.
• utilitate= proprietatea de a fi folositor, de a satisface o nevoie;
• virtute= însuşire morală pozitivă a caracterului unei persoane
ce este conform unui ideal etic.