CURSURI AN VI 5.

TUMORILE BENIGNE
TEORETIC şi CLINIC DE PĂRŢI MOI ŞI OASE
MAXILARE
1.INFECŢII OMF
2.AFECŢIUNI ALE SINUSULUI MAXILAR
3.TRAUMATISME OMF
4.CHISTURI PARŢI MOI OMF
5.TUMORI BENIGNE DE PĂRŢI MOI ŞI OASE
MAXILARE
6.CANCERE DE PĂRŢI MOI
7.LEZIUNI PRECANCEROASE
8.CANCERE DE MAXILARE
9.BOLILE ATM
10.PATOLOGIA GLANDELOR SALIVARE
11.DESPICĂTURI OMF • Prof. Dr. Maria Voroneanu
12.DUREREA • GALAŢI 2015-2016
 PAPILOMUL MUCOASEI ORALE

 tumoră benignă cu origine pe suprafaţa

epiteliului oral
 Localizarea papilomului în
cavitatea orală
 Limbă
 Buze
 Mucoasa jugală, gingie, palatul dur şi moale
(uneori chiar în zona vecină luetei)
 Veruca vulgaris este o formă comună, analogă
papilomului intraoral, localizată la piele.
 Cauza se pare că ar fi papilomavirusul.
 Leziuni histologic identice cu veruca vulgaris,
caracteristică pielii, au fost frecvent găsite pe
buze şi ocazional intraoral.
 Pacienţii prezintă asemenea leziuni pe mâini,
degete. Oral leziunea apare prin autoinoculare,
prin sugerea degetului.
HIPERPLAZIA EPITELIO-CONJUNCTIVĂ
INFLAMATORIE (EPULIS FISSURATUM)

Hiperplazia fibroasă inflamatorie cunoscută şi sub

denumirea de hiperplazie epitelio-conjunctivă sau
"epulis fissuratum" este o reacţie inflamatorie a
mucoasei orale datorate iritaţiilor produse de protezele
mobile neadaptate, dinţii restanţi, la care se adaugă şi
rezorbţia progresivă a osului maxilar.
TRATAMENT

 îndepărtarea protezei pentru a reduce

presiunea asupra zonei de ţesut moale
 excizia chirurgicală
 incizie care să menajeze şanţul vestibular, în
vederea adaptării ulterioare a protezei
 examenul histologic al materialului excizat
este obligatoriu
GRANULOMUL PIOGENIC

 granulomul teleangiectazic, epulis

granulomatos sau botriomicom
 leziune hipertrofică cauzată de traume
minore ale ţesuturilor şi invazia de
microorganisme nespecifice
 proliferare a vaselor în ţesutul conjunctiv
 distrucţia celulelor osoase este redusă, dar
este stimulată proliferarea endoteliului
vascular
SEMNE CLINICE

 Localizarea caracteristică a granulomului

piogen este la gingie
 localizările pe limbă, palat, buza inferioară,
mucoasă jugală
 consistenţă moale, eritematoase, reliefate,
pediculate sau sesile
 suprafaţa poate fi netedă, globulată,
granulată sau ulcerată
TRATAMENT

 extirpare chirurgicală
 când nu este bine încapsulat leziunea poate
recidiva
 detartraj pentru a îndepărta factorii iritaţi
 plaga poate fi închisă prin sutură, acoperită
de pansament parodontal sau se aşteaptă
epitelizarea secundară
 GRANULOMUL GRAVIDEI (TUMORA
DE SARCINĂ)
 simplu granulom piogenic
 formă exagerată de creştere a acestuia, care
apare la femeile gravide
 Se datorează unui dezechilibru hormonal, la care
se adaugă alţi factori: deficienţe nutriţionale,
igienă orală necore­spunzătoare
 culoarea este roşie-purpurie
 se decolorează la compresiune
 se citează şi transformarea malignă a tumorii.
 GRANULOMUL PERIFERIC CU
CELULE GIGANTE
 proliferare pseudotumorală a ţesutului
nonosteoplastic ce se dezvoltă în jurul dinţilor
 denumiri: epulis cu celule gigante, tumoră
periferică cu celule gigante, oseoclastom
FIBROMATOZA CINGIVALĂ

 creştere masivă a gingiei care mai poartă

numele şi de elefantiazis gingival
 este determinată genetic prin gena
autosomal dominantă
 asocieri cu alte anomalii: nas mărit, urechi
decolate şi elongate, splenomegalie, anomalii
osoase, hipertricoză

SEMNE CLINICE

 gingia care acoperă procesul alveolar este

hipertrofiată
 creşterea este densă, difuză, netedă sau
nodulară
 poate cuprinde o singură arcadă sau ambele
 dezvoltarea ţesutului gingival poate duce la
aco­perirea dinţilor, determinând tulburări
grave de masticaţie
TRATAMENT

 îndepărtarea pe cale chirurgicală a ţesutului

gingival în exces, din considerente
fizionomice şi pentru a permite o masticaţie
normală
 gingivectomie extinsă şi expunerea dinţilor
acoperiţi cu gingivoplastie
 uneori ţesutul se reface
 HIPERPLAZIA HIDANTOIN1CĂ

 medicaţia anticonvulsivantă cu difenilhidantoină

- hiperplazie fibroasă a papilei gingivale
 cauză secundară - implicată igiena orală
necorespunzătoare
SEMNE CLINICE

 creşterea lentă şi nedureroasă a gingiei

 ţesutul gingival este dens, rezilient, insensibil,
cu tendinţă redusă de sângerare
 unele regresii după întreruperea medicaţiei
FIBROMUL

 cea mai frecventă tumoră benignă a cavităţii

orale
 provine de la ţesutul conjunctiv submucos sau
de la periostul osului alveolar
ANATOMIE PATOLOGICA

 tumoră adevărată a ţesutului conjunctiv

 conţine mănunchiuri de fibre de colagen ce
delimitează o reţea în spaţiile căreia apar
numeroase fibroblaste sau fibrocite şi vase
mici de sânge
 stratul superficial este format de un epiteliu
scuamos aplatizat
LIPOMUL

 tumoră benignă ce provine din zone de

vecinătate a ţesutului adipos
 celule grăsoase mature care diferă metabolic
de celulele grăsoase normale
Lipoblastomatoza

 continuare a proliferării lipoblastelor ce apar în

locurile cu grăsime fetală, ce se formează în
perioada postnatală
 leziunea este solitară sau multiplă, localizată la
torace, axilă, gât, fese, (sindrom Madelung) dar a
fost descrisă şi o localizare la nivelul obrazului.
 benignă
 poate recidiva dacă nu este îndepărtată în
totalitate
OSTEOMUL

 Osteomul ţesutului moale este întâlnit

ocazional
 Leziunea se găseşte localizată pe faţa dorsală
a limbii
 Tratamentul - extirpare chirurgicală
conservativă
 Nu s-au semnalat recidive
LEIOMIOMUL

 tumoră benignă cu origine în musculatura

netedă
 în cavitatea orală este destul de neobişnuit,
cu excepţia pereţilor vaselor sanguine şi
uneori la nivelul papilei circumvalate a limbii
 apare la nivelul tunicii medii din pereţii
vasculari
EPULISUL CONGENITAL

Teorii privitoare la modul său de formare:

 fibroblastică
 histiocitară
 miogenică
 neurogenică
SEMNE CLINICE

 tumora este prezentă la naştere de obicei în

partea anterioară a crestei alveolare edentate
 mai frecvent la maxilar decât la mandibulă
 formă ovoidă, multilobulată
 mărimea variază de la câţiva milimetri la
câţiva centimetri diametru
 fetele sunt mai afectate decât băieţii
 Hemangiomul

 tumoră benignă care provine din proliferarea

endoteliului vaselor sanguine
 malformaţie (hamartom) a ţesutului vascular
 Clasificare

1. hemangioame imature:
a) tuberoase;
b) subcutanate;
c) mixte;
2. hemagioame mature:
a) capilare
b) capilaro-venoase
c) arterio-venoase
FORME CLINICE
LIMFANGIOMUL

 tumora benignă a vaselor limfatice cu origine

embrionară, incertă
 malformaţie, tumoră benignă sau hamartom
 clasificarea Lauding şi Farber în 1965:
1) limfangiom capilar
2) limfangiom cavernos
3) limfangiom chistic (higroma)
4) hemangiolim-fangiom
NEUROFIBROMUL

 Originea leziunii este controversată

 Unii autori consideră că originea ar fi în
celuleleSchwann, fibroblaste şi uneori în
celulele perineurale
 Alţi autori consideră că originea ar fi în
celulele perineurale şi nu sunt implicate
celulele Schwann
 SEMNE CLINICE
 apare în formă solitară sau generalizată
(neurofibromatoze, boala Recklinghausen)
 afecţiune destul de frecventă care nu are
predilecţii de sex
 caracter ereditar autosomal dominant
Leziunile individuale sunt de 2 tipuri:

 prima formă - numeroşi noduli, sensibili sau

pediculaţi - cu suprafaţa netedă, de mărimi diferite,
răspândiţi pe piele în special pe trunchi, gât, faţă şi
extremităţi

 a 2-a formă formaţiunile sunt profunde, difuze, au

de obicei dimensiuni mai mari şi vorbim de
"neuromatoză elefantiazică". în plus majoritatea
pacienţilor pre­zintă zone asimetrice de pigmentaţie
melanică tegumentară, descrise ca "pete de cafea
cu lapte"
 Asocierea hirsutismului sugerează un
dezechilibru endocrin
 La unii bolnavi s-au semnalat leziuni asociate
incluzând modificări osoase, tulburări mentale,
defecte congenitale, afecţiuni oculare.
 Se consideră că aproximativ 15% din leziuni se
malignizează, neurofibromul orbitar fiind mai
puţin predispus
 Degenerarea se face spre diferite tipuri de
sarcom
 ANATOMIE PATOLOGICĂ

 Aspectul histologic este destul de variat, dar se

constată o predominenţă a ţesutului celular şi
mixoid şi uneori prezenţa melanocitelor.
LEZIUNI ASEMĂNĂTOARE
OSTEOAMELOR

 exostozele
 torusurile
TORUSUL PALATIN

 leziune cu caracter genetic care apare în

prima decadă de vârstă, dar a fost semnalată
şi la nou-născuţi
 localizarea frecventă - pe linia mediană a
procesului palatin
 TUMORA CU CELULE GIGANTE DIN
BOALA PAGET

 Boala Paget sau osteita deformantă - boală

familială, autosomal dominantă
 Se caracterizează prin leziuni osoase la nivelul:
 femurului
 ver­tebrelor (în special lombare)
 bazinului
 sternului
 craniului
 SEMNE CLINICE

 la început boala asimptomatică

 semne la nivelul oaselor lungi
 se încurbează
 produc tulburări de mers, cifoză, lărgirea craniului
 cefalee
 surditate
 nevralgii
 fracturi spontane
 chiar degenerări maligne
 oasele feţei sunt rar afectate
 maxilarul - mai des afectat
 îngroşarea oaselor
 hipercementoză
 deplasări ale dinţilor
 palatul devine mai plat
 creasta alveolară mai voluminoasă
TRATAMENTUL
 Tratamentul prin iradiere - rezultate foarte bune

 Extracţiile dentare se complică totdeauna cu supuraţii

osoase chiar dacă se asigură o protecţie a alveolei
dentare

 Tumorile cu celule gigante din boala Paget au o incidenţă

redusă. S-au găsit tumori cu celule gigante în oasele
craniene

 Tratamentul aplicat a fost de iradiere sau de exereză

chirurgicală
 CHERUBISMUL

 o boală multiloculară a maxilarelor cu caracter

familial
 formă de displazie fibroasă
 disfuncţie osoasă de cauză necunoscută, genetic
determinată
SEMNE CLINICE

 Deformarea gradată bilaterală a etajului

inferior al feţei produsă de lărgirea
mandibulei

 Faciesul clasic cherubinic

 debut de facies "bucălat" (de heruvimi) încă
de la 14-15 luni
 boala devine manifestă la 2-4 ani,
 5 ani - lărgirea masivă boselată, indurată a
maxilarelor
 La nivelul maxilarului, leziunea debutează în
zona tuberozitară - "rotunjimea" feţei
 Mai pot fi afectate malarul, sinusul maxilar şi
etmoidal
 Dificultăţi masticatorii, de deglutiţie şi
respiraţie