Ficatul este cel mai mare organ si totodata unul

dintre cele mai importante organe din corp. Ficatul

depoziteaza grasimi, zaharuri, vitamine si alte
substante nutritive necesare corpului nostru.
De asemena, ficatul ajuta corpul sa elimine toxinele
si infectiile si de a fabrica compusi chimici necesari
organismului (de exemplu bila care este necesara
digestiei).
Una dintre cele mai frecvente infectii ale ficatului
este hepatita.
Conform statisticilor mondiale, una din 12 persoane
sufera de hepatita, fara sa stie de acest lucru.
 Hepatita reprezinta procesul de inflamare a ficatului
insotit sau nu de aparitia unor leziuni permanente ale
tesutului hepatic. Boala poate fi acuta cand dispare
intr-un interval de pana la 6 luni sau cronica, atunci
cand necesita tratament si dupa aceasta perioada.
  
 Hepatitele sunt infectii cu manifestari hepatice (cu
sau fara icter) produse de un grup de virusuri
hepatotrope (A, B, C, D si E) ce prezinta doua
modalitati distincte de transmitere : una digestiva
pentru virusurile A si E si alta parenterala pentru
virusurile B, C si D
HEPATITA A
• Denumita candva si hepatita epidemica, hepatita A este
cauzata de un enterovirus (HVA) cu transmitere fecal-
orala; evolueaza de regula favorabil cu vindecare si
imunitate durabila;
• In urma infectarii, celulele hepatice sunt distruse de
agentul patogen si devin incapabile sa isi
indeplineasca in totalitate functiile. 
• Hepatita A este o infectie a ficatului cauzata de un
virus de tip ARN care este transmis prin ingerarea
alimentelor si a apei contaminate. Spre deosebire de
virusii hepatici B si C, hepatita A nu determina o
infectie cronica asupra ficatului. Acesta este primul
virus hepatic descoperit si este cunoscut ca fiind cea
mai frecventa cauza de inflamatie hepatica.
 SIMPTOMATOLOGIE
        Se descriu mai multe perioade ale bolii :
1) perioada  preicterica  ( prodromala ) – are o
durata de 3-7 zile pana la 2 saptamani, poate uneori
lipsi boala incepand cu icter sau poate dura mai
mult.
Principalele simptome sunt cele digestive si anume :
anorexie, inapetenta, greturi, varsaturi, jena
epigastrica cu caracter continu, balonari
postprandiale , modificari de scaun (constipatie sau
diaree). Pot prezenta dureri in hipocondrul drept sau
fosa iliaca dreapta.
 Alte semne si simptome
 Febra
 Cefalee
 Dureri musculare generalizate
 Catar respirator cu aspect pseudogripal ( la copii)
 Artralgii

Debutul mai poate fi de tip nervos

cu simptome neuropsihice ca :
astenie, ameteli, cefalee, insomnie,
irascibilitate, somnolenta.
 Perioada  icterica  ( de stare ) – este dominata de aparitia
unui sindrom icteric. El se instaleaza de obicei in cateva
zile, incepand cu fata si mucoasa conjunctivala (unde
fondul alb al sclerei permite observarea precoce a
coloratiei galbene), apoi se generalizeaza pe trunchi si
membre.
 In aceasta faza, simptomele obiective din faza preicterica
se atenueaza sau dispar , apetitul revine, starea subfebrila
dispare
 Urina este hipercroma (colurica), iar scaunele usor
decolorate (hipocolice). Diureza scade sub 1.000ml,
putand ajunge la 500ml (oligurie).
 Caile biliare, stomacul, duodenul si pancreasul sunt
implicate in procesul infectios, afectarea lor
manifestandu-se prin diverse tulburari: constipatie,
dureri, flatulenta, balonari, pirozis.
3)       Perioada  de  declin – se caracterizeaza
printr-o regresiune treptata, alteori mai rapida a
simptomelor din perioada de stare. In aceasta
perioada dispar tulburarile digestive majore,
reapare apetitul, scaunul se recoloreaza, dispare
astenia, apare poliurie cu decolorarea urinii
 Modificarile umorale din perioada de stare

dispar : apare o hemodilutie, cu cresterea

diurezei, bilirubinemia scade catre cifra
normala, VSH-ul creste usor.
4)       Perioada  de  convalescenta  a hepatitei
virale acute este lunga (2-4 luni); se manifesta prin
disparitia sindromului icteric, bilirubinemia scade
sub 10mg%, ficatul se normalizeaza, apetitul este
prezent, scaunul are aspect normal.
 Supravegherea atenta a convalescentei cu

dispensarizarea fostilor bolnavi, sunt masuri

foarte necesare si cu mare rol profilactic pentru
impiedicarea complicatiilor si sechelelor bolii.
 TRATAMENT
 Nu exista un tratament medicamentos pentru hepatita A. Fiind o
infectie virala, virusul A este eliminat de organism prin propriile
mecanisme de aparare. De cele mai multe ori, ficatul se vindeca in
mod complet dupa o luna sau doua de repaus si alimentatie
echilibrata.
 In perioada de recuperare, se recomanda

 - dozarea cumpatata a efortului depus, intrucat organismul are

nevoie de odihna pentru a lupta cu infectia.

 - respectarea unui regim alimentar bogat in nutrienti si sarac in

ingrediente nocive pentru organism, recomandat de medicul curant.

 - menajarea ficatului prin evitarea

consumului de alcool sau administrarea

de medicamente, ce
pot fi toxice pentru ficatul infectat
cu virusul A.
 PROFILAXIE
 Cea mai buna cale de prevenire a bolii hepatice este vaccinarea,  prin doua injectii
administrate la un interval de o luna, cu rapel dupa 6 luni si dupa un an, apoi la
fiecare 10 ani.
 Autoritatile medicale recomanda vaccinarea impotriva hepatitei A urmatoarelor

categorii de populatie:
 - copiii care au implinit un an sau copiii care nu au fost vaccinati la implinirea a 12

luni de viata.
- persoanele expuse la infectii (personal medical, muncitori in laboratoare etc.)
- homosexualii sau heterosexualii care au mai multi parteneri sexuali.
- persoanele care calatoresc in regiuni cu risc de infectare (Africa, Asia sau America
de Sud).
- persoanele care folosesc droguri ilicite, atat injectate cat si administrate pe alte cai.
- persoanele care primesc
medicamente de coagulare a
sangelui in cadrul
unor tratamente medicale.
- persoanele cu boli hepatice
cronice.
 spalarea frecventa a mainilor cu apa si sapun din
abundenta, in special dupa folosirea toaletei.
- consumul exclusiv de apa potabila, din surse
sigure.
- consumul de fructe si legume foarte bine spalate,
precum si de carne gatita la temperaturi ridicate.
- igienizarea corespunzatoare a mainilor inainte
de a prepara alimente.
- utilizarea de tacamuri pentru consumul hranei
(mancatul cu mana poate fi o cale de infectare cu
virusul hepatitei A).
HEPATITA B
 HEPATITA B
 Hepatita B este o boală a ficatului, determinată
de virusul hepatitei B (VHB)
 Infecţia acută cu virusul hepatitei B poate evolua:
 spre vindecare, cu dezvoltarea imunităţii
durabile împotriva VHB
 sever, uneori cu deces
 fără semne de boală, bolnavul neştiind că a
contactat
infecţia cu VHB (aproximativ jumătate din
persoanele infectate)
 Infecţia cu VHB poate să persiste tot timpul
vieţii (la 10% din persoanele infectate). În acest
caz, persoana devine purtător cronic (purtător
de antigen HBs)
 Persoanele care au contractat infecţia cu VHB,

aparentă sau inaparentă

 clinic, pot pastra în corpul

lor virusul pe tot parcursul

vieţii şi pot, astfel,
să-l transmită şi
celor din jurul lor.
 VHB se găseşte la purtătorii cronici în:
 - sânge
 spermă/secreţii vaginale
 alte fluide biologice
 Infecţia cronică poate evolua spre:
 hepatită cronică
 ciroză hepatică
 cancer primar al ficatului
 Din totalul populaţiei globului de 6 miliarde,
2 000 de milioane de oameni au fost deja infectaţi
cu virusul hepatitei B, 350 de milioane au infecţie
cronică şi annual mor 1 milion de oameni datorită
bolilor cronice de ficat, consecinţă a infecţiei cu
VHB.
 În România există aproximativ 2 milioane de

purtători cronici ai VHB.

 Cine are risc de a se infecta cu VHB?

 Copiii născuţi din mame infectate cu VHB

 Partenerii sexuali ai persoanelor infectate cu VHB
 Personalul sanitar
 Persoanele cărora li se (îşi) fac injecţii cu ace şi seringi
nesterile:
 Tratamente injectabile
 Utilizatorii de droguri pe cale intra-venoasă
 Persoanele care folosesc în comun cu alte persoane obiecte
de igienăpersonală: aparate de ras, periuţe de dinţi,
forfecuţe de unghii etc
 Persoanele care se tatuează sau îşi perforează tegumentele
pentru cercei, cu ace nesterile
 TRATAMENT
 Nu există nici un tratament împotriva virusului
hepatitei B
 De aceea este importantă prevenirea
contractării infecţiei cu VHB:
 Reducerea numărului de parteneri sexuali
 Utilizarea corectă a prezervativului
 Reducerea numărului de tratamente injectabile
şi efectuarea lor numai de către persoane
autorizate şi/sau calificate
 Vaccinarea anti VHB
 Dacă eşti expus riscului să te infectezi cu VHB, cea
mai bună protecţie este vaccinarea:
 Vaccinul este eficient şi sigur; nu conţine componente
ale sângelui şi nici virus hepatic viu
 Vaccinarea completă înseamnă administrarea a TREI
doze succesive de vaccin în braţ (muşchiul deltoid), în
curs de 6 luni
 În România sunt vaccinaţi, în mod gratuit, toţi nou-
născuţii:
 prima doză, imediat după naştere, la maternitate
 următoarele două doze, la 2 şi 6 luni, la medicul de
familie
 Până în prezent au fost administrate în întreaga lume
mai mult de 30 de milioane de doze de vaccin.
 CINE AR TREBUI SĂ SE
VACCINEZE ÎMPOTRIVA VHB?

 Toţi adolescenţii
 Toţi adulţii care, având comportamente cu
risc pentru contractarea
infecţiei cu VHB, s-ar putea infecta
 Persoanele cu risc profesional
TOŢI NOU-NĂSCUŢII TREBUIE VACCINAŢI
ÎMPOTRIVA VHB!
CUM NU SE TRANSMITE VHB?

 Contacte sociale obişnuite

 Strângerea mâinii, îmbrăţişarea
 Tuse, strănut
 Apă, alimente, veselă
HEPATITA C
 HEPATITA C
• Hepatita virala C este rezultatul unei infectii cu
virusul hepatitic C (VHC), care determina
inflamatia si lezarea ficatului
• VHC este transmis atunci cand sangele unei
persoane infectate intra in corpul altei persoane
• Virusul hepatitei C afecteaza mai multe organe si
tesuturi, nu doar ficatul.
• In numeroase studii efectuate pe pacienti cu
hepatita C, medicii au descoperit ca pacientii
aveau simptome in afara ariei hepatice
• Simptomele frecvente erau: oboseala, insuficienta
renala, diabetul zaharat de tip 2, parestezii
(senzatii de arsuri, furnicaturi sau amorteala intr-
o anumita zona a corpului), artralgie (dureri
articulare) si purpura (boala inflamatorie a
vaselor de sange, localizata la cei cu HVC la
membrele inferioare)
 SIMPTOME
 Aproximativ 75% din populatia infectata cu HVC nu
prezinta simptome atunci cand sunt infectati pentru prima
oara cu acest virus
 Restul de 25% poate prezenta simptome ca:
 Oboseala
 Pierderea apetitului
 Dureri musculare
 Febra
 Simptomele caracteristice hepatitei C sunt:
 urina inchisa la culoare
 Ochi galbeni
 Scaun de culoarea lutului
 Simptome ale inflamarii ficatului
CUM SE TRANSMITE HEPATITA
C?
• Oamenii se pot infecta cu virusul hepatitei C
atunci cand sangele unei persoane infectate
intra in corpul lor
• Acest lucru se intampla, de exemplu, prin:
 Folosirea de ace nesterilizate
 Folosirea aparatului de ras sau a periutei de
dinti a unei persoane infectate
 Intretinerea de relatii sexuale cu persoane
infectate cu HVC
 Transmiterea verticala de la mama la fat
 PERSOANELE CU RISC
 Persoane cu varsta peste 40 ani
 Cele care isi injecteaza sau si-au injectat in trecut
droguri
 Cele care au beneficiat de transfuzii de sange sau de
organe donate inainte de 1992
 Pacientii care au facut hemodializa pe termen lung
 Cele care sunt expuse la pacientii cu hepatita virala C
 Pacientii infectati cu HIV
 Bebelusii care s-au nascut din mame infectate cu
HVC
 PERIOADA DE INCUBATIE
 Perioada de incubatie este cuprinsa intre 45-160
zile
 In medie, perioada de incubatie este de 45 zile
la virusul hepatitic C
 SE VINDECA HEPATITA C?
 Spre deosebire de hepatita A si B, nu exista nici
un vaccin impotrica hepatitei C.
 Asta inseamna ca nu exista nici un medicament
cunoscut care sa tina virusul hepatitic C la
distanta de corpul uman.
 Cu toate acestea, exista tratament
medicamentos care poate vindeca aceasta boala
complet, fara a ramane nici o urma care sa
arate ca a existat vreodata in organism.
 TRATAMENT
 Hepatita C poate fi adeseori tratata cu succes,
daca se urmeaza tratamentul medicamentos pret
de cateva saptamani
 Daca infectia cu HVC este identificata in stadii
incipiente, tratamentul nu trebuie sa inceapa
imediat; in schimb, pacientul trebuie sa repete
analizele de sange pentru a se determina daca
organismul a luptat cu virusul
si l-a eliminat.
 In cazul hepatitei cronice se
recomanda tratamentul
medicamentos
 PROFILAXIE
 Evitarea folosirii in comun a obiectelor de uz
personal (aparate de ras, periute de dinti,
unghiere, forfecute)
 Folosirea prezervativului in timpul actului
sexual
 Evitarea persoanelor infectate cu HVC de a
dona sange sau organe
HEPATITA D
 Hepatita D sau Hepatita Delta este o boală
acută infecțioasă sau cronică a ficatului cauzată
de un virus de tip RNA. Acest virus hepatic
este de fapt un parazit care nu poate să crească
decât în asociere cu virusul hepatic B. Virusul
delta poate să infecteze ficatul unei persoane
concomitent cu infectarea cu virusul hepatitei
B. Mai exact persoana va fi infectată de la
început, direct cu virus B plus delta, fiind o
formă mai agresivă decat celelalte forme de
hepatită. Acest lucru este denumit de către
medici coinfecție.
 CARACTERISTICI
 Ce este specific virusului hepatic delta este
incapacitatea acestuia de a cauza o infecție
singur, probabil datorită faptului că este o mică
și incompletă particulă virală. Pentru a se
dezvolta, virusul hepatic D are nevoie de
acoperirea și protecția virusului hepatic B. Se
consideră hepatită cronică cu virus D atunci
când acesta persistă mai mult de 6 luni după
infectare în sânge.
 SIMPTOMATOLOGIE
 » Oboseală;
 » Letargie;
 » Anorexie;
 » Greață;
 » Dureri de cap;
 » Icter;
 » Scaun deschis la culoare;
 » Urină de culoare închisă;
 » Cuagulopatie;
 » Dificultăți de concentrare;
 » Tulburări de personalitate;
 » Insomnii.
 DIAGNOSTIC
 Virusul hepatic D are o perioadă de incubație
care variază între 3-7 săptămâni. În coinfecție,
in general aceasta este perioada de incubație,
dar, în suprainfecții, aceasta se micșorează la 3
săptămâni, pentru că virusul D se înmulțea mai
ușor în prezența unui mediu propice: virușii B
deja existenți.
TRANSMITERE
 TRANSMITERE
 Virusul hepatic D este transmis în același mod
ca și virusul hepatic B, prin contactul cu sânge
infectat, prin sex neprotejat și foarte frecvent de
la mamă la copilul nou-nascut.
 INCIDENTA
 » Persoanele infectate cu virusul hepatic B;
 » persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu
transmitere sexuală;
 » copii născuți din mame infectate;
 » personal al spitalelor sau pacienți internați pe perioade lungi în spitale;
 » persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii,
prieteni);
 » receptori ai transfuziilor de sânge;
 » utilizatori ale drogurilor injectate;
 » persoane ale căror sânge ar fi putut intra în contact cu saliva unei
persoane infectate cu virusii hepatici B+D;
 » persoane care călătoresc în țări cu prevalență ridicată de hepatita B+D;
 » homosexuali (bărbați)
 » persoane al căror sânge ar putea intra în contact cu saliva persoanelor
infectate cu virușii hepatici B+
 TRATAMENT
 În cazul infecției acute cu virusul hepatic D, tratamentul
este similar celorlalte forme de infecții hepatice virale:
odihnă, dieta echilibrată și evitarea alcoolului.
 În cazul tratării hepatitei cronice cu virus D, lucrurile sunt
mai complicate. Deși până acum au fost încercate
tratamente cu alfa-interferon, lamivudina, agenți
imunosupresivi, nici unul nu s-a dovedit eficient în tratarea
infecției cronice cu virusul hepatic D.
 Transplantul hepatic este o opțiune în cazul unui ficat
distrus în mare parte sau nefuncțional. Dar chiar dacă
procedura are succes, există o mare șansă ca afecțiunea sa
reapară, caz în care, ciroza poate apărea și evolua mult mai
rapid.
HEPATITA E
 HEPATITA E
 Hepatita E este o boală a ficatului, cauzată de
un virus de tip RNA – virusul hepatitei E.
 TRANSMITERE

 pe cale fecal-orala
 prin apă contaminată
 prin ingerarea unor produse animale sau
crustacee insuficent preparate termic.
 transfuzii cu produse din sânge infectat
 transmitere verticală de la mamă la făt.
 EPIDEMIOLOGIE
 Hepatita E se găsește în întreaga lume dar
diferențele epidemiologice sunt date de genotipuri
diferite. Astfel genotipul 1 apare de obicei în țările
în curs de dezvoltare și provoacă focare la nivelul
comunității, în timp ce genotipul 3 apare în țările
dezvoltate și nu provoacă epidemii.
 La nivel global 57 000 de morți și 3,4 milioane de
cazuri de hepatită acută E sunt atribuite infecției
cu virusul hepatitei E genotipurile 1 și 2.
 Hepatita E se găsește în întreaga lume,
dar prevalența  cea mai mare este
în  Asia de Est și de Sud.
 Perioada de incubatie după expunere la virusul
hepatitei E este cuprins între 3-8 săptămâni, cu
o medie de 40 de zile.
 Infecția simptomatică este cel mai frecvent
întâlnită la adulții tineri cu vârste cuprinse între
15-40 de ani. Deși infecția este frecventă la
copii, în cele mai multe cazuri boala este
asimptomatică, rămânând nediagnosticată.
 SIMPTOMATOLOGIE
 Atunci când  apar, semnele și simptomele de hepatită E sunt
similare cu cele ale altor tipuri de hepatită acută virală și pot
include:
 Febră
 oboseală         
 Anorexie
 Greață
 Vărsături
 durere abdominală
 Icter
 urină închisă la culoare
 scaun de culoare deschisă
 dureri articulare           
 COMPLICATII

 În cazuri rare hepatita acută E se poate

croniciza cum e cazul pacienților cu transplant
de organ sub tratament imunosupresiv sau
poate evolua spre hepatită acută fulminantă și
deces. Hepatita acută fulminantă apare mai
frecvent in timpul sarcinii, ceea ce poate duce
la o rată a mortalității de până la 20% în rândul
femeilor gravide în al treilea trimestru.Rata
globală de mortalitate a populației cu hepatită
E este de 0,5-4%.
 TRATAMENT SI PREVENTIE
 Se recomandă îmbunatățirea măsurilor igienico-
sanitare și accesul la apa potabilă necontaminată.
 În cazul călătoriilor în zone endemice se va evita
consumul de apă neîmbuteliată sau a legumelor și
fructelor nedecojite.
 În condiții normale, boala se vindecă spontan, fară
tratament. Se recomandă repaus, dietă echilibrată,
evitarea substanțelor hepatotoxice (alcool) și tratament
hepatoprotector.  Nu exista o terapie antivirala
specifica pentru hepatita E.
 Spitalizarea este indicată în cazurile severe sau în cazul
gravidelor infectate.
VA MULTUMIM!!!