US 3 ŞCOLI DE GÂNDIRE

PRIVIND ANTREPRENORIATUL ŞI
MITURI ŞI PREJUDECĂŢI PRIVIND
ÎNTREPRINZĂTORUL

3.1. Şcoli de gândire privind

antreprenoriatul
3.2. Mituri şi prejudecăţi privind
întreprinzǎtorul
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
A. Viziunea macroeconomică
• Şcoala de gândire de mediu,
• Şcoala de gândire financiară,
• Şcoala de gândire a mutaţiilor.
B. Viziunea microeconomică
• Şcoala de gândire privind trăsăturile
antreprenoriale,
• Şcoala de gândire a oportunităţilor de afaceri,
• Şcoala de gândire privind formularea strategică.
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
A. Viziunea macroeconomică prezintă o paletă largă
de factori de succes sau eşec ce determină intrarea sau
nu în afaceri şi care sunt în afara controlului
întreprinzătorului. Cuprinde:
a. Şcoala de gândire de mediu pune accent pe
instituţiile şi valorile care formează un cadru de mediu
sociopolitic ce influenţează dezvoltarea
antreprenoriatului (atmosfera din familie, atitudinea
rudelor, a prietenilor poate influenţa sau nu dorinţa de a
deveni întreprinzător).
• Grupul social poate afecta şi el dezvoltarea
antreprenoriatului.
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
b. Şcoala de gândire financiară (a capitalului) se
bazează pe procesul de căutare a capitalului (iniţial sau
de creştere).
Ghidurile de planuri de afaceri reflectă această
orientare.
c.Şcoala de gândire a mutaţiilor: tipuri de mutaţii
(schimbări) care îl pot determina pe individ să intre în
afaceri:
- Mutaţiile politice, 1989
- Mutaţiile culturale, aşa cum sunt excluderile pe bază
de rasă, sex din unele activităţi,
- Mutaţiile economice, variaţiile economiei în cadrul
ciclului economic.
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
B. Viziunea microeconomică studiază factorii
specifici antreprenoriatului şi care sunt sub
controlul întreprinzătorului. Cuprinde:
a.Şcoala trăsăturilor antreprenoriale se ocupă
cu studiul oamenilor de succes şi identifică acele
trăsături care măresc şansele de reuşită în
afaceri.
• În cadrul acestei şcoli există trei concepţii:
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
• O primă concepţie pune accent pe calităţile
personale ale întreprinzătorului.
• W. Sombart consideră că întreprinzătorul trebuie
să posede următoarele calităţi:
- vivacitate de spirit,;
- inteligenţă;
- perspicacitate.
Tipurile clasice de întreprinzători, după W.
Sombart, sunt: proprietarul funciar, birocratul,
speculatorul, negociatorul şi manufacturierul.
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
• O altă concepţie consideră că întreprinzătorul
este persoana care realizează combinaţii noi,
acesta fiind adeptul schimbărilor economice.
• J.Schumpeter care consideră că numai
combinaţiile noi îl definesc pe întreprinzător, fiind
împotriva combinaţiilor tradiţionale.
• Tipurile de întreprinzător, după J.Schumpeter,
sunt: fabricantul comerciant, căpitanul de
industrie, directorul şi promotorul.
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
• Schumpeter consideră că sunt combinaţii
noi:
• Introducerea unor metode noi de
producţie;
• Cucerirea unui nou segment de piaţă;
• Utilizarea unei noi surse de materii
prime;
• Realizarea unei organizări noi a
întreprinderii.
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
• O altă concepţie pune accent pe motivarea
individuală a întreprinzătorului.
• David Mc. Clelland arată că există anumite
persoane, în special cele care devin
întreprinzători, care au mare nevoie de împlinire.
• Printre motivaţiile întreprinzătorului sunt
menţionate:
- Dorinţa de a-şi asuma responsabilitatea,
- Preferinţa pentru un risc moderat,
- Banii, ca răsplată a muncii.
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
• Clelland sugerează că protestanţii şi evreii au în
general un nivel mai ridicat de împlinire şi că etica
protestantă trebuie să fie văzută ca un caz special al
nevoii de împlinire.
• Un rol important în stimularea antreprenoriatului îi revine,
după Clelland, familiei.
• Astfel, un rol crucial în dezvoltarea antreprenoriatului îl
are relaţia mamă-fiu. Dacă mamele au încredere în fii
lor şi au legături emoţionale puternice cu fii lor, atunci se
va dezvolta în fii o nevoie de împlinire puternică.
• Clelland mai consideră că doar la fii cu taţi autoritari
poate apare nevoia de împlinire.
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
• W.W.Rostow a studiat schimbările în
familia întreprinzătorului de-a lungul
generaţiilor.
• Prima generaţie doreşte bogăţia,
• A doua prestigiul,
• A treia arta şi frumosul.
• Hagen afirmă că pierderea statutului
social este un motiv personal de a intra
în afaceri.
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
Motivaţii Componente
Motivaţii profesionale Muncă atrăgătoare
Perspectiva descoperirilor
Perspectiva obţinerii prestigiului
Motivaţii psihologice Respectul social
Renumele ce se poate obţine
Extinderea relaţiilor
Satisfacţia de a fi propriul stăpân
Motivaţii materiale Posibilitatea unor câştiguri mari
Asigurarea unui nivel de trai ridicat pentru familie
Siguranţa locului de muncă
Motivaţii morale Perspectiva de a realiza ceva deosebit
Perspectiva participării la progresul societăţii
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
b.Şcoala de gândire a oportunităţilor de afaceri se
concentrează asupra oportunităţii iniţierii şi derulării
afacerilor.
• Cheia succesului în afaceri după această şcoală o
constituie dezvoltarea unei idei viabile de afaceri, la
momentul oportun, pentru o nişă de piaţă adecvată.
• Aspectele importante: căutarea surselor de idei de
afaceri, dezvoltarea conceptelor de afaceri,
implementarea oportunităţilor.
• O variantă a acestei şcoli o constituie principiul
coridorului care afirmă că odată iniţiată o afacere, apar
noi oportunităţi de afaceri.
 3.1. Şcoli de gândire privind
antreprenoriatul
• c.Şcoala de gândire privind formularea
strategică subliniază rolul planificării în succesul
afacerii.
• Factorii care se iau în calcul la elaborarea
strategiei sunt: organizarea, managementul,
mediul, procesul de producţie, scopul sistemului
de planificare.
• Elementele de care trebuie ţinut cont în
elaborarea strategiei sunt: pieţe unice, oameni
unici, produse unice, resurse unice.
 3.2. Mituri şi prejudecăţi privind
întreprinzǎtorul
• Cauze:
• Legendele create de-a lungul timpului în
jurul oamenilor întreprinzători,
• Lipsa de cercetări în domeniul
antreprenoriatului.
• Mitul nr. 1. Întreprinzătorii sunt născuţi,
nu făcuţi.
“Omul cât trăieşte învaţă”.
 3.2. Mituri şi prejudecăţi privind
întreprinzǎtorul
• Mitul nr. 2. Întreprinzătorii sunt oameni
de acţiune nu “filozofi”. “Entrepreneurs
are doers no thinkers”.
• Planurile de afaceri.
“Unde nu-i cap vai de picioare”.
• Mitul nr. 3. Întreprinzătorii trebuie să
corespundă profilului teoretic –
portret robot
“Nici un copac nu creşte perfect drept.”
 3.2. Mituri şi prejudecăţi privind
întreprinzǎtorul
• Mitul nr. 4. Întreprinzătorii sunt fie
inventatori, fie inovatori.
“Omul gospodar nu reinventează roata”.
• Mitul nr. 5. Întreprinzătorii sunt neadaptaţi
academic sau neînţeleşi social.
“Omul bun îşi găseşte loc oriunde”.
• Mitul nr. 6. Pentru a deveni întreprinzător
este nevoie doar de bani.
“Banii n-aduc fericirea, dar o întreţin”.
 3.2. Mituri şi prejudecăţi privind
întreprinzǎtorul
• Mitul nr. 7. Pentru a deveni întreprinzător
este nevoie doar de noroc.
• “Norocul nu poate fi luat drept garanţie”.
• Mitul nr. 8. Ignoranţa este o binefacere pentru
întreprinzător. Paracliserul.
• Mitul nr. 9. Întreprinzătorii sunt nişte
aventurieri.
• “Gospodarul este om cu scaun la cap”.
• Mitul nr. 10. Întreprinzătorii sunt complet
independenţi.
• “Unde-s doi puterea creşte”.