PARTEA I ÎNTREPRINZĂTORUL –

PROMOTORUL AFACERILOR

US 1 MICILE AFACERI ŞI
ÎNTREPRINZĂTORUL: DEFINIŢII,
ISTORIC, EVOLUŢIE, CONCEPTE
 CAP. I MICILE AFACERI ŞI
ÎNTREPRINZĂTORUL: DEFINIŢII,
ISTORIC, EVOLUŢIE, CONCEPTE

1.1. Definirea noţiunii de afacere

şi cea de IMM
1.2. Scurtă incursiune în istoricul
afacerilor
1.3 Rolul micilor afaceri în economie
1.4. Definirea şi evoluţia conceptului de
întreprinzător
 1.1.Definirea noţiunii de afacere

• Etimologic, cuvântul afacere se referă la

stadiul de “a fi ocupat” (business – la
origine - fără odihnă), în context îndividual,
cât şi în sensul comunităţii sau al
societăţii.
• Altfel spus, a fi ocupat înseamnă a efectua
o muncă profitabilă şi comercial viabilă.
 1.1.Definirea noţiunii de afacere

• În sens mai restrâns, afacerea este

efortul organizat, într-o entitate
recunoscută legal, al unor indivizi de a
produce şi vinde pentru profit bunurile şi
serviciile care satisfac anumite cerinţe ale
societăţii.
 1.1.Definirea noţiunii de afacere
• În ce priveşte micile afaceri (small business),
nu există o definiţie acceptată unanim.
• În aprecierea "mărimii" micilor afaceri uneori se
iau în considerare criterii cantitative, cum sunt
numărul de salariaţi, volumul vânzărilor etc.
• Alteori, se consideră că o mică afacere trebuie
să-şi aibă limitat domeniul la piaţa locală.
• Într-o altă concepţie, afacerile sunt categorisite
ca mici, în funcţie de natura firmei, ca farmacii,
magazine de bijuterii, haine etc.
 1.1.Definirea noţiunii de afacere
• SUA: Legea micilor afaceri, 1934
• “O mică afacere este aceea care este
deţinută şi condusă în mod independent şi
nu este dominantă în sfera sa de
activitate".
• O definiţie hazlie: “O mică afacere este
aceea în care îţi pot aduce şi
câinele la lucru”.
 1.1.Definirea noţiunii de IMM
• Afacerile care predomină în ţările cu economie
de piaţă sunt cele private, desfăşurate în cadrul
unor întreprinderi mici sau mijlocii (IMM).
• În România, IMM-urile sunt definite conform
Recomandǎrii nr. 2003/361/CE a Uniunii
Europene, astfel: "Categoria Întreprinderilor
Micro, Mici şi Mijlocii (IMM) este formatǎ din
întreprinderi care angajeazǎ mai puţin de 250
de persoane şi care au o cifrǎ de afaceri
anualǎ netǎ de pânǎ la 50 de milioane de
euro şi/ sau deţin active totale de pânǎ la 43
de milioane de euro"
 1.1.Definirea noţiunii de IMM
• Prin urmare, criteriile de clasificare, potrivit
Legii 346/2004 stimularea înfiinţării şi
dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii
(care preia cerințele Recomandǎrii UE)
sunt:
1.1.Definirea noţiunii de IMM
 1.1.Definirea noţiunii de IMM
• De asemenea, tot prin Legea 346,
întreprinderile sunt clasificate în funcţie
de relaţia lor cu alte întreprinderi,
raportată la capitalul sau la drepturile de
vot deţinute ori la dreptul de a exercita o
influenţă dominantă, astfel:
a) întreprinderi autonome;
b) întreprinderi partenere;
c) întreprinderi legate.
1.1.Definirea noţiunii de IMM
1.1.Definirea noţiunii de IMM
1.1.Definirea noţiunii de IMM
1.1.Definirea noţiunii de IMM
1.1.Definirea noţiunii de IMM
1.1.Definirea noţiunii de IMM
 1.2. Scurtă incursiune în
istoricul afacerilor
• Originea afacerilor se pierde în negura
timpului. ?
• Antichitate: Codul lui Hammurabi
Grecia antică
Roma antică
• Evul mediu: Sistemul feudal şi biserica
catolică
Oraşele-republică italiene
 1.2. Scurtă incursiune în
istoricul afacerilor
• Capitalismul etic: Dezvoltarea
urbanismului şi comerţul de peste mări au
schimbat atitudinea faţă de afaceri.
• Un rol important în schimbarea opticii
despre afaceri a avut şi religia.
• Există şi explicaţii economice şi sociale
privind acest fenomen.
 1.2. Scurtă incursiune în
istoricul afacerilor
• Werner Sombart: iudaismul a avut un rol
esenţial în schimbarea acestei optici.
• Evreii: nu puteau deţine pământ în Europa;
• Le era interzis să desfăşoare activităţi în
anumite domenii,
• Împinşi spre domeniul afacerilor.
• La acestea, se adaugă şi valorile iudaice:
• Sobrietatea,
• Economia,
• Autocontrolul.
 1.2. Scurtă incursiune în
istoricul afacerilor
• Max Weber: “Etica protestantă şi spiritul
capitalist”: protestantismul a avut un rol
fundamental în schimbarea atitudinii faţă de
afaceri şi dezvoltarea spiritului antreprenorial.
• Martin Luther, întemeietorul protestantismului
german, a pus accent pe:
• Rolul acţiunilor individuale,
• Interpretarea Bibliei şi
• Importanţa muncii.
 1.2. Scurtă incursiune în
istoricul afacerilor
• Jean Calvin, fondatorul calvinismului, a
subliniat valorile calvine:
• Modestia,
• Cumpătarea şi
• Hărnicia.
• Calvin a considerat că bogăţia este un
semn al graţiei divine, ea fiind agreată de
Dumnezeu, dacă este obţinută prin muncă
 1.2. Scurtă incursiune în
istoricul afacerilor
• Explicaţie economică:

• Adam Smith: “Avuţia Naţiunilor”

• A pledat pentru libertatea economică -
principiul laissez-fair-ului.
• “Mâna invizibilă” a pieţei şi concurenţa
creată asigură maximizarea beneficiilor
sociale, intervenţia statului fiind
considerată negativă.
 1.2. Scurtă incursiune în
istoricul afacerilor
• „Datorăm cina noastră atenţiei cu care
măcelarul, berarul şi brutarul îşi urmăresc
propriul interes, dar nu bunăvoinţei lor”.
• “Fiecare individ îşi urmăreşte doar propriul
interes; iar în demersul său individulul este
condus de o mână invizibilă ca să promoveze un
scop ce nu făcea parte din intenţia lui.
Urmărindu-şi propriul interes, el promovează
adeseori interesul societăţii mai eficient decât
atunci când ar face-o cu tot dinadinsul.”
 1.2. Scurtă incursiune în
istoricul afacerilor
• “Dacă ar fi să vâre undeva mâna
invizibilă, ea ar trebui să se vâre în
buzunarele săracilor pentru a le fura
portofelele”.

• Eduard Nell
 1.2. Scurtă incursiune în
istoricul afacerilor
• Explicaţie socială:

• Charles Darwin: “Originea speciilor”

• Herbert Spencer - Darwinismul social -
oamenii cei mai capabili şi mai dotaţi se
vor ridica în vârful ierarhiei sociale şi
aceasta este ordinea naturală
a lucrurilor
 1.2. Scurtă incursiune în
istoricul afacerilor
• Darwinismul social a întărit etica
protestantă şi conceptul laissez-fair – ului
a lui Adam Smith.
• Darwinismul social a prevăzut baza
ideologică a omului de afaceri din ultima
perioadă a secolului al XIX-lea.
• Perioada contemporană:
• Sombart, Schumpeter, Clelland
 1.2. Scurtă incursiune în
istoricul afacerilor: Concluzii
• Homo homini lupus – celovek
• Atitudine religii
• Religia ortodoxă:
• Matei fericiri
• Pilda tânărului bogat
• Literatura română: Slavici, Delavrancea,
Sadoveanu
• Istorie curs
• SUA: curs – vânzarea onorabilă
 1.3 Rolul micilor afaceri în economie

• Furnizarea de locuri de muncă.

• Cele aproape 21 de milioane de întreprinderi
mici şi mijlocii din sectoarele non-financiare
ale Uniunii Europene creează 85% din noile
locuri de muncă şi angajează 66,9% din totalul
forţei de muncă europene.
• Şi în România, întreprinderile mici şi mijlocii din
sectoarele economice non-financiare sunt
principalul furnizor de locuri de muncă angajând,
de asemenea, 2/3 (66,7%) din numărul total de
salariaţi, conform ultimelor raportări de la 31
decembrie 2015.
 1.3 Rolul micilor afaceri în economie

• Inovarea.
• Micile afaceri reprezintă o sursă
majoră de idei şi invenţii.
• În S.U.A., de exemplu, peste 1/3 din invenţii sunt
efectuate de persoane particulare şi 1/4 de către
IMM care au mai puţin de 100 salariaţi.
• În Germania, 76% din cele mai importante invenţii
sunt efectuate în IMM.
• În România, ponderea întreprinderilor inovative
este de doar 33,3%, iar a celor non-inovative de
66,6%.
 1.3 Rolul micilor afaceri în economie

• Complementaritatea afacerilor.
• Produsele marilor firme sunt disponibile în mii de
locuri îndepărtate doar prin serviciile furnizate de
negustorii independenţi şi diferite magazine.
Micile afaceri realizează şi o mare varietate de
servicii comerciale, tehnice şi funcţionăreşti atât
pentru marile firme însăşi cât şi pentru orice
client care are nevoie de cunoştinţele şi
deprinderile lor specifice.
 1.3 Rolul micilor afaceri în economie

• Menţinerea competiţiei.
• Existenţa unei colectivităţi de mici afaceri
puternice şi sănătoase reprezintă cel mai bun
mijloc de menţinere a competiţiei, de a preveni
controlul monopolist al unei ramuri şi asigurarea
în acest fel a populaţiei de avantajele
concurenţei, prin preţuri mai accesibile,
calitate superioară a produselor, termene de
credit mai avantajoase.
 1.3 Rolul micilor afaceri în economie

• Aprovizionarea cu noi bunuri şi

prestarea de servicii de calitate către
populaţie.
• Micile afaceri, prin sfera largă de activităţi
pe care o desfăşoară, contribuie în mod
esenţial la aprovizionarea cu o gamă largă
de produse, precum şi la prestarea unor
servicii de o calitate superioară marilor
firme.
 1.3 Rolul micilor afaceri în economie

• Asigurarea dinamismului economiei.

• Libera iniţiativă descurajează micile afaceri care
irosesc resursele, prin eliminarea lor de pe piaţă.
Acest sistem încurajează acei întreprinzători
care folosesc eficient resursele prin satisfacerea
cât mai bună a nevoilor clienţilor,
recompensându-i cu profit.
• Economistul american Joseph A. Schumpeter
a văzut antreprenoriatul ca pe un eveniment
continuu al revigorării economice, pe care el a
numit-o “distrugere creativă”.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător

• Noţiunea de ”întreprinzător” provine din

cuvântul franţuzesc ”entreprendre”, care
înseamnă a întreprinde, a se apuca de
făcut ceva, a se angaja în ceva.
• În decursul timpului, aceasta noţiune a
avut diferite semnificaţii.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• Perioada timpurie. În timpurile mai vechi,
întreprinzătorul tipic putea fi găsit în rândul
militarilor şi negustorilor.
• De multe ori negustorul şi aventurierul
puteau fi găsiţi în aceeaşi persoană
(Marco-Polo).
• La sfârşitul misiunii, capitalistul primea
75% din câştig, iar negustorul restul.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• Evul mediu
• Întreprinzătorul tipic era un cleric.
• Construirea de castele şi fortificaţii,
clădiri publice, mănăstiri şi catedrale.
• Conducător de proiect ce folosea
resursele furnizate de cele mai
multe ori de guvern.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• Scriitorii evului mediu:
• Un bun negustor trebuie să fie:
• Cumpănit în ale riscului,
• Bine informat asupra calităţii, preţului şi
costului mărfurilor,
• Atent la detalii şi
• Pregătit sufleteşte în caz de eşec.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• Secolul al XVII-lea.
• Persoana care încheia un aranjament
contractual cu guvernul.
• În Anglia, speculatorii de pǎmânt şi
fermierii erau consideraţi întreprinzători.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• Secolul al XVIII-lea.
• Rolul întreprinzătorului în teoria economică este
recunoscut pentru prima dată în acest secol.
• Richard Cantillon, economist francez, a asociat
asumarea riscului în economie cu
întreprinzătorul.
• Pentru Cantillon, întreprinzătorul este o
persoană care îşi asumă riscuri întrucât
“cumpără la un preţ cert şi vinde la un preţ
incert, prin urmare acţionează în condiţii de risc”.
El consideră întreprinzătorul figura principală
din economie.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• În Anglia, termenul de “aventurier”, asociat
întreprinzătorului, a lăsat treptat locul celui de
“undertaker” - întreprinzător, despre care Adam
Smith a scris că a devenit sinonim cu omul de
afaceri obişnuit.
• Întreprinzătorul # capitalist.
• Capitalist = persoana care deţine capital,
însă nu are spirit întreprinzător.
• Thomas Edison, de exemplu, pentru a realiza
experimentele în domeniul electricităţii şi chimiei
a recurs la diverse surse private de capital
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• Secolul al XIX-lea.
• Întreprinzătorul nu era deosebit, de manager.
• Pentru prima dată în literatura economică
activitatea antreprenorială devine în mod virtual
sinonimă cu managementul, în sensul
contemporan al cuvântului.
• În Anglia, termenul de “undertaker” a dobândit,
semnificaţia de antreprenor de pompe funebre,
termenul de “capitalist” înlocuindu-l pe cel de
“undertaker”.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• J.B. Say, întreprinzătorul este un
supraveghetor şi un administrator.
• Subliniind calităţile necesare unui
întreprinzător, Say afirmă:
“Întreprinzătorului i se cere o combinaţie
de calităţi morale, judecată,
perseverenţă şi cunoaşterea lumii şi a
afacerilor.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• În Germania întreprinzător # manager.
• “Întreprinzătorul este supus grijilor şi agitaţiei
specifice lumii afacerilor; el nu doarme nopţi
întregi, preocupat de gândul de a evita eşecul. În
schimb, managerul, dacă a lucrat bine în timpul
zilei şi este şi el obosit, poate dormi profund, fără
griji, cu conştiinţa datoriei împlinite”.
• Întreprinzătorul este considerat atât un inovator
cât şi un asumator de riscuri, venitul acestuia fiind
format din două părţi: un venit aferent “riscului
antreprenorial” şi altul cuvenit “ingeniozităţii”.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• În S.U.A. se acordă atenţie începând din acest secol
întreprinzătorului. Întreprinzător # capitalist şi e
considerat “agentul principal de producţie”.
• F. Walker identifică patru categorii de întreprinzători:
• Persoane uimitor de înzestrate, a căror acţiuni
comerciale au aerul magiei;
• Persoane foarte talentate compusă din persoane de o
autoritate naturală, inteligenţi, prompţi şi hotărâţi în
acţiunile lor;
• Persoanele care fac afaceri rezonabil de bine, deşi mai
mult din străduinţă decât din geniu;
• În sfârşit, sunt acei câştigători norocoşi, care reuşesc
uneori, însă de cele mai multe ori nu.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• Secolul al XX-lea. Întreprinzătorul a
devenit sinonim sau asociat cu
întreprinderea liberă şi capitalismul.
• El este recunoscut ca fiind un agent al
schimbării.
• Întreprinzătorul este o persoană creativă,
cu idei inovatoare de afaceri, care
contribuie la creşterea şi profitabilitatea
întreprinderii.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• J. Schumpeter a afirmat ca
întreprinzătorul este persoana ce
inovează, care realizează “combinaţii
noi” în producţie.
• Realizarea de combinaţii noi noi o numim
“întreprindere”, indivizii a căror funcţie este
să le realizeze îi numim “întreprinzători”.
• Întreprinzătorul nu trebuie să fie neapărat
un inventator.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• Întreprinzătorul a fost analizat şi din punct
de vedere psihologic.
• Astfel, el este considerat o persoană cu o
mare nevoie de împlinire personală.
• De asemenea, securitatea, prestigiul,
puterea şi serviciile aduse societăţii sunt
motive importante pentru maximizarea
profitului.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• Definiţia întreprinzătorului.
• Întreprinzătorul este persoana care iniţiază
şi derulează o acţiune, asumându-şi
riscurile asociate inovării, în schimbul unor
satisfacţii materiale sau personale.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• În primul rând, întreprinzătorul este persoana
ce iniţiază şi derulează o acţiune.
• În al doilea rând, întreprinzătorul îşi asumă
riscurile derivate din acţiunea sa. Aceste riscuri
pot fi financiare, psihice sau sociale.
• În al treilea rând, întreprinzătorul este un
inovator. El realizează mereu combinaţii noi ale
lucrurilor existente. În unele situaţii, el este chiar
inventator.
• În ultimul rând, întreprinzătorul poate avea
satisfacţii în munca sa. Acestea pot fi de ordin
material, psihologic, moral sau social.
 1.4. Definirea şi evoluţia
conceptului de întreprinzător
• În legislaţia româneascǎ privind
întreprinderile mici şi mijlocii prin
întreprinzător se înţelege persoana fizicǎ
ce identifică o oportunitate de afaceri şi
declanşează un demers antreprenorial
concretizat într-o întreprindere sau care
desfǎşoarǎ activităţi economice autorizate
în condiţiile stabilite de
dispoziţiile legale.