Obiectul biologiei celulare şi

moleculare
Biologia celulară şi moleculară
este o disciplină biomedicală
fundamentală, o ramură a
ştiinţelor biologice care se ocupă
cu studiul structurilor şi funcţiilor
generale comune celulelor ideale.
Caractere generale ale celulei
Definiţie: este unitatea elementară a lumii vii,
produs al unei îndelungate evoluţii, cu o ordine
interioară complexă ce-i conferă capacitatea de
creştere, dezvoltare şi reproducere, precum şi
cu organizare dinamică, aflată în relaţii de
echilibru cu mediul înconjurător.
Ca forme elementare de organizare a lumii vii
celulele pot fi sistematizate în două mari clase
după caracterele lor morfologice: procariote şi
eucariote.
Procariotele
 Sunt cele mai simple şi mai primitive forme de
organizare a vieţii (bacteriile şi algele albastre-
verzi).
 Procariotele nu au nucleu delimitat de
membrană ci corp nucleoid alcătuit dintr-un lanţ
de ADN neconjugat cu proteine bazice şi ataşat
printr-o extremitate a sa de membrana celulară.
 Citoplasma este încărcată cu ribozomi liberi şi
practic lipsită de organite delimitate de
endomembrane.
Procariotele
 Membrana celulară este alcătuită dintr-o
membrană plasmatică internă dublată la
exterior de o membrană protectoare.
 Principalele proprietăţi ale procariotelor
sunt capacitatea de a se înmulţi – de a
prolifera – foarte rapid şi cea dea se
adapta relativ uşor – plasticitatea – la
variaţiile condiţiilor de mediu.
 Virusurile – deşi au unele proprietăţi comune cu
celulele (ca autoreproducerea, ereditatea,
variabilitatea etc.) sunt dependente de celulele
gazdă (eucariote sau procariote), sunt paraziţi
obligatorii şi de aceea nu pot fi considerate
celule propriu-zise.
 Bacteriile – sunt exemple caracteristice de celule
procariote, mărimea lor este în general de
ordinul 1µm. Molecula de ADN bacterian este de
circa 1 mm lungime şi ea conţine o cantitate de
informaţii suficientă pentru a codifica 2-3.000 de
proteine diferite. Citoplasma lor conţine 20-
30.000 de ribozomi organizaţi sub formă de
polizomi.
Eucariotele
 Sau eucite, sunt celule cu organizare complexă
în alcătuirea cărora se disting 3 părţi principale:
- nucleul – organit al coordonării proceselor
celulare,
- citoplasma – ce conţine numeroase organite,
- suprafaţa celulară (membrana) – ce
controlează schimburile cu mediul înconjurător.
 Eucariotele cuprind protozoarele neprocariote,
toate celulele plantelor şi animalelor, inclusiv ale
omului.
Organizarea procariotelor şi eucariotelor
Structură celulară Celulă procariotă Celulă eucariotă
Cisterna perinucleară Absentă Prezentă
ADN Neconjugat cu Conjugat cu histone
proteine
Cromozomi Unul singur Mai mulţi
Nucleoli Absent Prezent
Diviziunea Amitoză Mitoză / meioză
Ribozomi 70 S unit. de sediment. Svedberg 80 S unit. de sediment. Svedberg
Organite de membrană Absente Foarte numeroase
Miticondrii Absente Prezente
Membrane Dublă şi cu dispoziţie Numeroase
simplă diferenţieri şi
organizare moleculară
complexă
Eucariotele
 Mărimea celulelor poate fi apreciată la o scară
lineară (în mod obişnuit celulele umane au un
diametru între 10-30 µm – cu limite între 3-4 µm
(celulele granulare din cerebel) şi ovocitul 250
µm. În lumea animală se întâlnesc şi celule cu
diametre mult mai mari – ovocitele de pasăre al
căror diametru este de ordinul cm).
 Forma celulelor – este un caracter general
important al eucariotelor, indeosebi eucitele
animale prezintă o mare diversitate. Forma
celulelor este controlată atât de factorii externi
ca presiunea sau vâscozitatea mediului, cât şi
de factorii interni ca activitatea, funcţia, vârsta,
vâscozitatea citoplasmatică, structura internă şi
caracteristicile suprafeţei celulare.
 Celulele umane pot fi încadrate în:
- celule cu formă variabilă,
- celule cu formă constantă.
 În prima grupă intră leucocitele, celula musculară,
celulele secretorii, melanocitele. În cea de-a II-a grupă
intră celulele epiteliale, de acoperire, celulele nervoase,
celulele osoase, eritrocitele etc.
 Numărul celulelor – corpul uman este alcătuit dintr-un
număr foarte mare de celule, aproximativ 1015,
aproximativ câteva milioane de miliarde de celule şi pot fi
sistematizate în aproape 100 de tipuri de celule.
 Durata vieţii celulei – fiecare tip de celulă îşi menţine
ordinea şi organizarea specifică pe o perioadă de timp
caracteristică, asigurându-şi continuitatea prin
reproducere sau înmulţire. De regulă celulele se
înmulţesc prin diviziune şi parcurg un şir de transformări
ciclice.
 Ciclul celular – reprezintă intervalul de timp scurs de
la apariţia unei celule, adică din momentul în care s-
a încheiat diviziunea prin care a luat naştere ea,
până la terminarea propriei diviziuni.
 Durata vieţii celulelor ce compun lumea vie variază
între 10-20 de minute (bacteriile) sau sute de ani
(celulele unor specii de conifere din emisfera
nordică). Celulele umane au un ciclu vital cu o
durată de viaţă foarte diferită – celulele nervoase şi
cele musculare cardiace au o durată de viaţă ce se
suprapune aproximativ cu ce a individului, însă
majoritatea au o durată diferită, celulele epiteliului
intestinal nu trăiesc decât 1-2 zile, după care sunt
înlocuite de alte celule prin înmulţire sau de ordinul
zecilor de zile la eritrocite. În organismul uman se
petrec în fiecare secundă aproximativ 4 milioane de
diviziuni celulare.