Mediul internațional de

afaceri
Prof. univ. dr. Radu Muşetescu
radu.musetescu@rei.ase.ro
→ aplicată la sfera afacerilor internaţională, explicarea activităţii internaţionalizării
prin preferinţa faţă de ISD în comparaţie cu comerţul internaţional (distincția piațaă
versus firmă) → teoria internaționalizării afacerilor → utilizată de unii dintre cei
mai importanţi cercetători din sfera afacerilor internaţionale precum John Dunning,
Mark Casson sau Peter Buckley (Universitatea Reading, Marea Britanie)
Edith Penrose (1956, The Theory of the Growth of the Firms) =
“creşterea investiţiilor străine ... Este mai bine analizată prin teoria
creşterii firmelor decât prin teoria investiţiilor”

Stephen Hymer (1960, On Multinational Corporations and Foreign

Direct Investment) = “teoria afacerilor internaţionale este parte din
teoria firmei”
Teoria internalizării (teoria firmei) oferă cele mai des utilizate
argumente pentru explicarea existenței fenomenului transnaționalizării
afacerilor → există însă și alte teorii în acest sens care, chiar dacă
utilizează la rîndul lor argumente din teoria internalizării, mai aduc și
alte argumente relevante
Tipologia argumentelor teoretice cu privire la
internaționalizare (Louis Calvet, 1981):

1. ipoteza dezechilibrului pieței

2. distorsiunile impuse de intervenția guvernamentală
3. imperfecțiunile date de structura piețelor
4. imperfecțiunile date de eșecul pieței (în esență, argumentele date
de teoria firmei)
1. Ipoteza dezechilibrului pieței
- într-o economie mondială perfect competitivă, fără bariere în calea
transferului de factori de producție, nu ar exista ISD → comerțul
internațional ar fi suficient pentru a exploata avantajele absolute și
relative ale diferitelor locații

- fiindcă economia mondială cunoaște adesea segmentări ale piețelor

(bariere în calea acestui transfer), atunci ISD-urile apar și se mențin atât
timp cât această segmentare se menține → ISD-urile sunt privite însă ca
un fenomen tranzitoriu al economiei mondiale
1. Ipoteza dezechilibrului pieței
Ex. existența unor diferențe semnificative între ratele dobânzilor (datorate ratelor diferite de
economisire/ investire) plus segmentarea piețelor internaționale de capital (valori mobiliare) → ISD
iau locul IP în exploatarea acestor oportunități → atât timp cât aceste diferențe se vor menține, ISD-
urile sunt o formă de arbitraj în economia internațională

Ex. diferitele politici monetare ale statelor (de apreciere sau depreciere artificială a monedelor
naționale) crează motivația ca agenții economici străini să fie interesați să dețină activele
subevaluate dintr-o anumită economie, în speranța că subevaluarea se va corecta într-un final →
concluzia teoriei clasice a comerțului internațional cum că devalorizarea monedei duce la creșterea
exporturilor (prin ieftinire) și la scumpirea importurilor (prin scumpire) trebuie însoțită și de
propoziția: prin devalorizarea artificială a monedei, cresc ISD-urile care intră în economie (iar agenții
economici naționali pot fi preluați mai ușor/ieftin)
Teoria diversificării
→ argumente din această clasă au fost aduse de către ceea ce se numește
teoria diversificării
→ existența unor dezechilibre între diferite piețe naționale (alternanța
boom-bust) precum și slaba dezvoltare a piețelor de capital (pentru IP)
face ca STN-urile să fie privite ca mecanism de diversificare a portofoliului
de către managerii STN (care vizează reducerea variabilității cifrei de
afaceri) dar și de către investitorii de pe piața de origine (care, neputând
investi pe cont propriu în unele din economiile locale, investesc în
companii care investesc în aceste economiii)
2. Distorsiunile impuse de intervenția guvernamentală

-intervenția guvernamentală poate de cele mai multe ori explica,

indirect, și dezechilibrul piețelor → această categorie de
argumente (distorsiunile impuse de intervenția guvernamentală)
se concentrează pe acele distorsiuni cu caracter (semi-permanent)

→ exemplele cel mai frecvente aduse în această direcție sunt cele

ale protecționismului comercial și al fiscalității internaționale
Protecționismul comercial:

Creșterea barierelor comerciale impuse de către un stat în calea

importurile are ca efect, în anumite condiții, stimularea ISD în
economia locală → condițiile critice sunt ca piața locală să fie destul de
mare pentru a absorbi o producție locală a STN precum și posibilitatea
acesteia din urmă de a repatria profiturile
Intervențiile publice ale statelor

Motivația firmelor de a avea o prezență internațională poate fi

determinată de efectele indirecte (adeseori involuntare) ale unor
politici publice (atât din țara de origine cât și din țara de implantare)

11
ISD versus comerț internațional

→ aplicată la sfera afacerilor internaţională, explicarea activităţii internaţionalizării

prin preferinţa faţă de ISD în comparaţie cu comerţul internaţional (distincția firmă
versus piață) → teoria internaționalizării afacerilor
provocările analizei mediului internațional de afaceri sunt importante pentru
firmele care decid să se internaționalizeze (prin diferite forme) și mai puțin pentru
firmele care servesc piețele externe prin exporturi

12
ISD versus comerț internațional
- într-o economie mondială perfect competitivă, fără bariere în calea transferului
internațional de factori de producție, nu ar exista ISD → comerțul internațional ar fi
suficient pentru a exploata avantajele absolute și relative ale diferitelor locații

- fiindcă economia mondială cunoaște adesea segmentări ale piețelor de produs

(bariere în calea acestui transfer), atunci ISD-urile apar și se mențin atât timp cât
această segmentare se menține → ISD-urile sunt privite însă ca un fenomen
tranzitoriu al economiei mondiale

- ex. ISD japoneze în SUA în industria auto în anii 80-90

13
ISD versus IP
existența unor diferențe semnificative între ratele dobânzilor (datorate ratelor
diferite de economisire/ investire) între diferite țări plus segmentarea piețelor
internaționale de capital (valori mobiliare) → ISD iau locul IP în exploatarea
acestor oportunități → atât timp cât aceste diferențe se vor menține, ISD-urile
sunt o formă de arbitraj financiar în economia internațională

Elementul care face diferența:

- controlul = ISD presupun exercitarea unui anumit grad de control de către
firma în cauză (o relație de proprietate) = ex. o firmă dintr-o țară deține minim
10% din proprietatea unei firme dintr-o altă țară = prezență în Consiliul de
Administrație al celeilalte firme, posibilitatea de a propune/refuza planuri
manageriale
- transferul de competențe de organizare a producției = IP nu presupun decât
transfer de capital și nu și de alți factori de producție, ceea ce este cazul ISD

14
Afacerile internaționale ca forme de diversificare
internațională a portofoliului / riscului

→ „teoria diversificării” = slaba dezvoltare a piețelor de capital (pentru IP)

face ca STN-urile să fie privite ca mecanism de diversificare a portofoliului
de către managerii STN (care vizează reducerea variabilității cifrei de
afaceri) dar și de către investitorii de pe piața de origine (care, neputând
investi pe cont propriu în unele din economiile locale, investesc în
companii care investesc în aceste economii) → „piață internă de capital”

15
Politica monetară și ISD
Diferitele politici monetare ale statelor (de apreciere sau depreciere artificială a
monedelor naționale) crează motivația ca agenții economici străini să fie
interesați să dețină activele subevaluate dintr-o anumită economie, în speranța
că subevaluarea se va corecta într-un final

→ concluzia teoriei clasice a comerțului internațional cum că devalorizarea

monedei duce la creșterea exporturilor (prin ieftinire) și la scumpirea
importurilor (prin scumpire) trebuie însoțită și de propoziția: prin devalorizarea
artificială a monedei, cresc ISD-urile care intră în economie (iar agenții
economici naționali pot fi preluați mai ușor/ieftin)

16
Ciclurile economice și ISD

→ existența unor dezechilibre între diferite piețe naționale (alternanța boom-bust)

precum și slaba dezvoltare a piețelor de capital (pentru IP) face ca STN-urile să fie
privite ca mecanism de diversificare a portofoliului de către managerii STN (care
vizează reducerea variabilității cifrei de afaceri) dar și de către investitorii de pe
piața de origine (care, neputând investi pe cont propriu în unele din economiile
locale, investesc în companii care investesc în aceste economiii)

17
Fiscalitatea internațională
Există state care au un tratament specific al fluxurilor de capital la ieșire
care pot avea ca rezultat (adeseori deliberat) creșterea motivației de a
investi în afară → sistemul de repartizare în timp a pierderilor de la
filiale („defferal system”), sistemul de credite fiscale (reducerea
impozitelor datorate statului cu pierderile înregistrate de către unele
filiale) → inclusiv sistemul de evitare a dublei impuneri care există între
state
3. Imperfecțiunile date de structura piețelor

Dincolo de barierele impuse de către autoritățile publice, pot exista

bariere determinate și de către structura piețelor (existența unor piețe
oligopoliste sau monopoliste) → ramura „organizării industriale” (engl.
„industrial organization”) din economia politică
Cazul piețelor monopoliste
• un monopolist se va implica de multe ori mai ușor în
internaționalizare deoarece folosește resursele de pe piața internă în
cucerirea piețelor externe (ex. economiile de scală)

• totodată, el va căuta ca pe piețele externe să obțină aceeași poziție de

monopol
Cazul piețelor oligopoliste:
Numărul redus de competitori face ca decizia unuia să aibă un impact
major asupra deciziilor celorlalți (nu ca în cazul unei piețe competitive
unde deciziile nu au un astfel de impact semnificativ) → decizia unei firme
oligopoliste de a se internaționaliza poate determina efecte de
multiplicare:
-„urmează liderul” (engl. „follow the leader”): ceilalți oliogopoliști de pe
piața de origine se implică în același proces
- „schimbul de amenințări” (engl. „exchange of threats”): oligopoliștii din
economia receptoare vor investi în țara de origine a STN