Danemarca sau Regatul Danemarcei este din punct de
vedere geografic cea mai mică şi cea mai sudică ţară a Europei de Nord, şi de asemenea cea mai veche. Aflată la nord de Germania , la sud-vest de Suedia, şi la sud de Norvegia, Danemarca se află la limita dintre Marea Baltică şi Marea Nordului, şi e formată dintr-o peninsulă numită Iutlanda legată de Germania de nord, insulele Funen , Zealand, Bornholm şi numeroase insule mai mici, cunoscute sub numele de Arhipelagul Danez. Relieful: teritoriul danez, care leaga Marea Nordului de Marea Baltica, se compune din Peninsula Jylland (Iutlanda) si din arhipelagul danez, format din circa 500 de insule, dintre care cele mai importante sunt Sjaelland (Zealand), Fyn, Lolland, Falster, Langeland, Als, Mon, Mors si Bornholm, plus insulele Feroe si Groenlanda (in nordul Atlanticului); relieful predominant este de campie joasa (sub 170 m altitudine), cu morene de interior, semnele glaciatiei cuaternare, si nisipoasa pe tarmuri; zonele litorale (circa 75.000 km lungime) sunt strapunse de golfuri, lagune si fiorduri; reteaua hidrografica este nesemnificativa, in teritoriu existand doar cateva lacuri. Hidrografia Danemarcei Se caracterizează prin prezența numeroaselor râuri foarte scurte, a lacurilor și mlaștinilor. Râuri: Gudena, Stora, Varde A. Lacuri: Arreso, Esrum, Stadil Fjord, Mosso,Raul Stora. Deși localizarea sa este nordică, clima Danemarcei este relativ blândă, fiind temperat-maritimă cu veri răcoroase și ierni moderate. Aceste caracteristici se datorează apelor calde ale Curentului Atlantic de Nord, parte a Curentului Golfului (Gulf Stream), ce merg spre nord de-a lungul coastei vestice a Danemarcei. Vânturile sunt puternice aproape pe toată perioada anului şi vin dinspre vest. Vara, temperatura medie este de aprox. 16 grade Celsius, în timp ce iarna este de aprox. 0 grade Celsius, cu temperaturi uşor mai scăzute în păr tea de est a ţării. Ploaia, ceaţa şi cerul cenuşiu sunt fenomene obişnuite, cele mai ploioase luni fiind cele din intervalul iulie - octombrie. Vegetația și fauna În vechile timpuri, Danemarca era puternic împădurită, în timp ce acum a mai rămas relativ puţină vegetaţie sălbatică deoarece o mare parte din teritoriu este urbanizat său aflat în procesul de cultivare. Pădurile, ce acoperă acum doar 10.7% din întregul areal, include conifere (în principal brad, molid, zada şi pin), fag, stejar, mesteacăn şi frasin.De asemenea, pot fi întâlnite şi câteva varietăţi de ferigă şi muşchi, specifice teritoriului nordic european. Animalele sălbatice sunt puţine.Fauna este limitată la căprioare şi animale mici precum vulpea,veveriţă, iepurele de câmp, potârnichea, rate sălbatice şi fazani. În lacurile şi râurile Danemarcei se afla numeroase specii de peşte. Populația Danemarcei este compusă din: danezi 96%; alții (inuiți, feorezi, turci etc.) 4%. Din cele peste 400 de insule ale Danemarcei doar o cincimea sunt locuite. Cea mai mare parte a populatiei se afla pe insulele Fyn si Zealand si in varful de nord al Jutlandei. Majoritatea danezilor traiesc in orase mici si mijlocii Danemarca fiind cea mai vasta zona urbana a tarii cu o populatie de aproximativ un milion de locuitori Danemarca are o economie mixtă modernă, prosperă și dezvoltată, fiind trecută de Banca Mondială în categoria țărilor cu venituri ridicate,clasându-se pe locul 16 în lume după PIB pe cap de locuitor în termenii parității puterii de cumpărare și pe locul 5 după PIB nominal pe cap de locuitor. Economia Danemarcei se caracterizează printr-o agricultură modernă, cu un grad ridicat de productivitate, și o industrie foarte diversificată, de asemenea foarte productivă. Transporturi.S-au efectuat investiții semnificative în construirea de legături rutiere și feroviare între regiunile Danemarcei, cea mai cunoscută fiind Legătura Marii Centuri, care leagă Zealand de Funen. Una dintre principalele atracţii ale Danemarcei este Copenhaga care este şi capitala ţării. Numele său în limba daneză, Kobenhavn (portul comercianţilor) aminteşte de poziţia sa strategică economică la Marea Baltica. Copenhaga este situată pe coasta orientală a insulei Sjaelland şi pe mică insulă Amager, fata în faţă cu strâmtoarea Oresund, de istmul Oresund fiind legat printr-un pod combinat cu un tunel ce fac legătura cu peninsula şi continentul. Fondată în 1167 de către episcopul Absalon, care a iniţiat construcţia cetăţii de pe Insula Slotsholmen, Copenhaga a devenit capitala încă din secolul al XV-lea, oraşul dezvoltându-se ca centru portuar şi comercial, devenind în timp şi important centru cultural şi financiar. Castelul Copenhaga şi celebra statuie Mică Sirenă sunt cele mai cunoscute simboluri ale oraşului. Alte particularități Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Danemarca: Vestigiile istorice de la Jelling (1994) Catedrala din Roskilde (1995) Castelul Kronborg din Helsingør (2000) Fiordul glaciar de la Ilulissat (2004) Bibliografie. Wikipedia