Hrana animalelor de companie

• Majoritatea proprietarilor de animale

obisnuiesc sa hraneasca animalele de companie
cu harna destinata consumului uman pentru a-
si arata afectiunea fata de acestea. Desi unele
sortimente de hrana din aceasta categorie sunt
daunatoare pentru animal si nu trebuie sa se
regaseasca in dieta acestuia, majoritatea devin
periculoase numai atunci cand reprezinta o
proportie foarte mare din dieta
• Resturile de mancare
Cantitatea resturilor adaugate dietei animalului
trebuie strict limitata. Chiar daca dieta proprietarului
este foarte bine echilibrata pentru organismul acestuia,
cerintele nutritionale ale cainilor si pisicilor nu sunt nici
pe departe aceleasi. Recompensele de acest gen pot fi
foarte gustoase si de buna calitate, dar,de obicei, nu
ofera o nutritie echilibrata. Daca acest tip de nutrienti
fac, totusi, parte din hrana animalului, atunci proportia
lor in ratie nu trebuie sa depaseasca 5% din totalul
caloric al ratiei zilnice.
• Pestele si produsele din peste
Majoritatea pisicilor si o mare parte dintre caini adora
preparatele pe baza de peste. Campaniile publicitare
sustinute de unele companii de profil au reusit sa convinga
proprietarii ca pisicile prefera gustul de peste in locul altor
surse de proteina. Desi pestele este o sursa foarte buna de
proteina pentru animalele de companie, nu asigura o nutritie
echilibrata: majoritatea sortimentelor de peste sunt
deficitare in proportia de calciu, sodiu, fier, cupru si o gama
apreciabila de vitamine. Dintre toate sortimentele de peste,
tonul este cel mai des folosit datorita costului scazut si a
disponibilitatii mari pe piata. Conservele de ton contin nivele
ridicate de acizi grasi polinesaturati si, astfel, consumul
excesiv de astfel de hrana va avea ca rezultat o deficienta de
diferite grade in vitamina E
• La pisica, acest lucru poate duce la o manifestare clinica cu repercusiuni
severe asupra starii de sanatate : pansteatita sau "boala grasimii galbene".
Semnele clinice ale acestei afectiuni constau in scaderea apetitului,
letargie, febra si durere la nivelul pieptului si al abdomenului. Tratamentul
dietetic al unei astfel de afectiuni consta, desigur, in eliminarea pestelui din
ratia zilnica si asigurarea unei diete foarte bine echilibrate.

• Pestele crud nu trebuie sa se regaseasca in dieta animalului. Cateva specii

de peste, precum crapul si heringul, contin tiaminaza, care inactiveaza
tiamina si pot, astfel, cauza o hipovitaminoza de diferite grade, cu
perturbarea metabolismului glucidic si afectiuni severe la nivelul sistemului
nervos. Acestea se manifesta initial prin semne clinice nespecifice, cum ar
fi anorexie, scaderea in greutate si depresie, si ulterior prin manifestari
mult mai grave, ca ataxie, pareze si, eventual, manifestari convulsive. Daca
se recurge, totusi, la o dieta bazata pe o astfel de sursa proteica, produsul
trebuie conditionat in prealabil, iar cantitatile administrate diminuate cat
mai mult posibil.
• La pisica, acest lucru poate duce la o manifestare clinica cu repercusiuni
severe asupra starii de sanatate : pansteatita sau "boala grasimii galbene".
Semnele clinice ale acestei afectiuni constau in scaderea apetitului,
letargie, febra si durere la nivelul pieptului si al abdomenului. Tratamentul
dietetic al unei astfel de afectiuni consta, desigur, in eliminarea pestelui
din ratia zilnica si asigurarea unei diete foarte bine echilibrate.
Pestele crud nu trebuie sa se regaseasca in dieta animalului. Cateva
specii de peste, precum crapul si heringul, contin tiaminaza, care
inactiveaza tiamina si pot, astfel, cauza o hipovitaminoza de diferite
grade, cu perturbarea metabolismului glucidic si afectiuni severe la nivelul
sistemului nervos. Acestea se manifesta initial prin semne clinice
nespecifice, cum ar fi anorexie, scaderea in greutate si depresie, si ulterior
prin manifestari mult mai grave, ca ataxie, pareze si, eventual, manifestari
convulsive. Daca se recurge, totusi, la o dieta bazata pe o astfel de sursa
proteica, produsul trebuie conditionat in prealabil, iar cantitatile
administrate diminuate cat mai mult posibil.
• Laptele si produsele din lapte
Desi lactatele sunt o excelenta sursa de calciu, proteina,
fosfor si vitamine, consumul excesiv poate avea drept
consecinta perturbari ale tranzitului intestinal la animalele in
crestere si adulte din cauza continutului in lactoza, glucid
metabolizat de enzima denumita lactaza. Unele exemplare de
caini si pisici nu beneficiaza de suficient substrat enzimatic
pentru a descompune cantitatea apreciabila de lactoza si astfel
are loc o digestie incompleta a glucidului, cu aparitia semnelor
clinice ale enteritei. Produsele din lapte, precum branza, iaurtul
etc., au un continut mai redus in lactoza, astfel incat, teoretic,
sunt mai bine tolerate de organism.
• Pentru a avea un câine sau o pisică sănătoasă si pentru a evita
aparitia diferitelor boli cauzate de alimentatia necorespunzătoare
trebuie să administrăm animalelor o hrană echilibrată, care să
furnizeze organismului energia si elementele nutritive esentiale.
Aceasta se adapteaza în functie de etapa de dezvoltare, stilul de
viată, starea fiziologică sau patologică a animalului.
Proprietarul poate decide, tinând cont de sfatul medicului
veterinar, ce tip de hrană oferă animalului: hrană preparată în
casă, hrană uscată sau conserve.
Hrana preparată în casă, spre deosebire de celelalte două
tipuri, prezintă o serie de dezavantaje cum ar fi:
- dificultatea obtinerii unui raport corespunzător între diverse
substante nutritive necesare organismului
- se alterează repede
- necesită destul de mult timp si muncă pentru proprietar
• Hrana uscată completă satisface nevoile nutritive ale animalului,
fiind totodată foarte comodă pentru proprietar. Fiind uscată se
poate depozita timp îndelungat si nus e alterează, administrarea
făcându-se la discretie sau sub formă de ratie. În cazul alimentatiei
cu acest tip de hrană animalul trebuie să aibă permanent apă la
dispozitie.
Hrana uscată completă se găseste în comert sub formă de
produse diferentiate în functie de vîrstă (pentru pui, adulti sau
bătrâni), stare fiziologică (gestatie, lactatie, activitate intensă), talie
sau rasă. Cu cât tipul de hrană se adresează unei categorii mai
restrânse, cu atât mai mult avem certitudinea că asigurăm
animalului toate substantele nutritive si energetice, vitaminele si
oligoelementele necesare în etapa respectivă.
• Hrana din conserve are avantajul unui gust plăcut, este usor de
administrat si se poate combina cu diverse alte suporturi:
paste făinoase, orez sau alte cereale. Dezavantajul conservelor
constă în valabilitatea mai mică fată de celelalte două tipuri,
nefiind apreciată de animalele mofturoase sau acre au fost
hrănite o perioadă îndelungată cu alt tip de hrană.
Ideal este să încercăm să obisnuim puiul de mic cu acest tip
de hrană. În acest fel îi vom putea asigura o alimentatie
corectă toată viata, adaptând tipul de hrană uscată utilizată în
functie de etapa de dezvoltare a animalului si putând să-i
oferim dieta corespunzătoare în cazul în care intervine o boală.
• "Istoria" a dovedit ca produsele comerciale (hrana) pot cauza
boli. O boala de inima la pisici si la unii caini, care este de
multe ori fatala, este cauzata de deficientul unui amino-acid,
taurina. Orbirea este de asemenea un alt simptom al
deficientei de taurina. Aceasta deficienta se datora cantitatilor
inadecvate de taurina din mancarea pentru pisici, care la
randul lor au aparut din cauza cantitatilor scazute de proteine
animale si a cantitatilor crescute de carbohidrati. Mancarea
pentru pisici contine acum un suplement de taurina. Noi
cercetari sugereaza ca suplementul de taurina poate fi benefic
si pentru caini, dar deocamdata putini producatori adauga
taurina in mancarea pentru caini. Cantitatile inadecvate de
potasiu din anumite tipuri de mancare pentru pisici a cauzat
blocaj renal la pisicile tinere; potasiul este adaugat acum in
cantitati mai mari in mancarea pentru pisici.
• Din păcate există numeroase boli de origine
nutritională (produse de o alimentatie
necorespunzătoare) cum ar fi: obezitatea,
demineralizarea osoasă la pui, dermatită de origine
alimentară, colită, insuficientă hepato-renală.
Asadar, este foarte important ca proprietarul să
inteleagă că, pentru a avea un animal sănătos, trebuie
uneori să-i restrictioneze plăcerile culinare si să-l
hrănească cu ceea ce îi recomandă doctorul veterinar.
• Spre deosebire de celelalte boli, bolile de nutritie si metabolism nu sunt
transmisibile - ele "se fac" in timp, in urma unei diete neadecvate. In cazul
in care nu sunt luate masurile necesare (prima si cea mai importanta fiind
trecerea la o dieta sanatoasa, fara compromisuri) bolile de nutritie pot da
in timp complicatii care pot afecta toate organele cainelui. Majoritatea nu
sunt mortale, dar sunt foarte chinuitoare atat pentru caine cat si pentru
stapan. In plus, tratamentul complicatilor si a afectiunilor cronicizate
dureaza mult, este dificil si costisitor.

Un caine care sufera de o boala de nutritie si metabolism ne transmite

primele semnale de alarma - vizibile prin modificari ale aspectului blanii si
pielii - astfel, cainele va avea un aspect general nesanatos, blana mata,
pielea uscata si fara luciu si va pierde par in cantitati anormale in afara
perioadelor de naparlire (primavara si toamna). In cazul carentelor de
minerale si vitamine unii caini incearca sa suplineasca lipsa acestora prin
tot felul de "obiceiuri inexplicabile" - vor linge peretii (lipsa de saruri de
calciu), vor manca pamant sau praf (lipsa de minerale) sau vor manca mai
multa iarba decat de obicei (avitaminoze).
• Foarte multi proprietari de caini, desi isi hranesc prietenul cu mancare uscata sau
conserva (hrana echilibrata si completa), ofera cainilor in afara orelor de masa tot
felul de "gustari" nesanatoase si nu isi pot explica de ce animalutzul nu se simte bine!
Una dintre aceste "gustari" este ciocolata, pe care multi proprietari de caini o impart
frateste cu animalutzul lor, fara a sti ca ii fac rau; ciocolata este foarte toxica pentru
caine. Dintre alimentele toxice face parte si banala ceapa; o portie prea mare sau
consumata in timp poate fi fatala cainelui.

De aceea, mai ales pentru cei care se afla la primul lor catel, este recomandata
mancarea uscata, asa-numita mancare industriala; iar pentru gustari (foarte utile in
dresaj!!!) sunt recomandate cele care se gasesc in comert si sunt destinate cainilor.

Prima masura care trebuie luata in cazul in care catelul sufera de o boala de nutritie
este schimbarea dietei; acest lucru se face treptat, prin amestecarea hranei de
inlocuit (in cantitati din ce in ce mai reduse) cu hrana inlocuitoare, crescand progresiv
cantitatea acesteia. Trecerea la alta hrana se face pe o perioada care variaza, in
functie de sensibilitatea catelului, intre 1 si 2 saptamani. Noua hrana o vei alege dupa
vizita la medicul veterinar, care va pune diagnosticul corect si va recomanda o dieta
corespunzatoare.
 cele mai frecvente boli de nutritie si metabolism.
Boala Simptome
Hipocalcemia Schiopaturi, ingrosarea
(Rahitismul) articulatiilor, "matanii" la
nivelul coastelor, picioare
strambe,
radiotransparenta (la raze
x)
Osteoporoza Inmuierea oaselor prin
deficit de proteine,
deformari ale coloanei
vertebrale, fracturi
frecvente
Diabetul zaharat De multe ori se asociaza
cu obezitatea la catelele
castrate; poliurie,
polidipsie, cheratita,
leziuni cutante
Subnutritia Slabire, piele cu
elasticitate redusa, fara
luciu
Eczema (Dermatita Prurit, alopecie (in zona
alergica) cozii, lateral torace,
lateral abdominal)
Prevenire Tratament Mortala
Administrarea de saruri Administrarea de calciu si DA
de calciu si potasiu, potasiu (saruri), vitamina
vitaminele D, C si A D3, sub supravegherea
("cure" de vitaminizare, medicului
in special primavara)
Echilibrarea alimentatiei Proteinoterapie, ratie NU
bogata in proteine,
vitaminele A, C, D, B-
complex, doze mici de
Tiroxina sau hormoni
steroizi, sub
supraveghere medicala
Alimentatie echilibrata in Dieta hipoglucidica (Royal DA
functie de varsta, lipsa Canin) si tratament
dulciurilor, NU ciocolata! medicamentos:
hipoglicemiante (insulina,
meguan etc), sub
supraveghere medicala
Alimentatie echilibrata Echilibrarea alimentatiei, NU
(sunt predispuse vitaminoterapie,
animalele rasfatate, proteinoterapie, la
obisnuite sa manance recomandarea medicului
ceea ce vor, nu ceea ce
trebuie)
Alimentatie rationala Regim alimentar, NU
(fara exces de proteine) antihistaminice la
recomandarea medicului
veterinar
• Despre alimentatie se scrie din ce in ce mai mult - devenind o
preocupare "la moda" la inceput de mileniu. Aceasta preocupare tinde sa
capete aspectul general al unei obsesii - ca sa nu spun psihoza (tot un
termen psihiatric - desemnand o boala psihica grava).
Aceasta  "obsesie" - a primit denumiri din ce in ce mai atragatoare-
sforaitoare cum ar fi: "alimentatie sanatoasa" , "alimentatie corecta" sau
"alimentatie inteligenta". Desi primul termen - "alimentatie sanatoasa"
este intrat in uzul curent (si eu am curent tendinta de a-l folosi) consider
ca termenul cel mai corect ar trebui sa fie "alimentatia optimizata".
Motivele pentru care sustin acest termen - sunt bazate pe o
observatie empirica pe care am facut-o utilizand un chestionar simplu - si
anume, in general majoritatea oamenilor normali care au o greutate in
limitele "bunului simt" - NU au o alimentatie "nesanatoasa", "incorecta"
sau  "proasta" - ci doar o "alimentatie neoptimizata", adica am observat
o alimentatie relativ echilibrata - atat in ceea ce priveste raportul
principiilor alimentare (glucide, lipide, proteine) cat si repartitia pe grupe
de alimente - cu un moderat surplus caloric( 200-300Kcal) si o discreta
crestere a proportiei lipidelor(grasimilor).
• Normele alimentatiei canine
• Iata care sunt normele de alimentatie de care trebuie sa tinem seama, daca dorim
ca dezvoltarea si viata cainelui nostru sa fie armonioase :
1. Apa de baut
Trebuie sa fie suficienta, prospata, reinnoita, lasata la dispozitia cainelui. Trebuie
sa stim ca ratia medie de apa de baut pentru un caine este de 60 ml/kg de
greutate corporala in fiecare zi, fiind mai crescuta la catelele care alapteaza, in
perioada cand este cald sau cand a depus un efort prelungit.
2. Respectarea tranzitiilor alimentare
Orice schimbare de regim alimentar se face progresiv, pe parcursul unei
saptamani, pentru a permite cainelui sa se adapteze pe plan gustativ, digestiv si
metabolic. De asemenea trebuie sa stim ca flora digestiva a cainelui relativ la
meniul alimentar este mult mai specializata, cele 7 zile fiind necesare ca
microflora intestinala sa se reconstituie pentru a digera noile alimente.
3. Mese regulate
Cainele nu este fericit decat daca primeste masa la aceiasi ora, in aceiasi gamela,
in acelasi loc. Numarul de mese va fi stabilit in functie de starea fiziologica a
animalului, care va fi reevaluata periodic.
• 4. Controlul cantitatii alimentelor oferite.
Aceasta se face tinand seama de nevoile energetice cotidiene si de valoarea calorica a fiecarui
aliment, cantitatile fiind evaluate in functie de evolutia greutatii cainelui, pentru a se evita
alunecarea spre obezitate.
5. Oferirea unui regim echilibrat
Fie ca este familial suau industrial, alimentatia cainelui trebuie sa tina seama de cele trei criterii
fudamentale : talia (mica, mijlocie, mare), nivelul de activitate fizica si fiziologica (activa, sportiva,
reproducere) si varsta (catel, matur, batran).
6. Utilizarea rationala a alimentelor
In cazul alimentatiei industriale, trebuie sa tinem seama de sfaturile fabricantului. In alimentatia
familiala nu trebuie sa mai actionam dupa celebrele Ť Manaca ce mananc si eu ť, Ť Mananca ce ii
place ť, Ť Nu mananca decat… ť ; trebuie sa avem in minte tot timpul ca resturile menajere,
fripturile, sucurile, prajiturile, ciocolata nu fac totusi parte din hrana unui caine.
7. O igiena satisfacatoare.
Pentru alimentatia familiara, trebuie ca produsele din care preparam hrana sa nu fie alterate,
pentru alimentatia industriala acest risc este destul de scazut. In cazurile in care continutul unei
cutii se ofera in mai multe transe, sau se prepara masa pentru mai multe mese, trebuie sa avem
grija ca aceasta sa fie pastrata in conditii optime. Dupa masa cainelui, resturile se arunca si
castronul se spala.
8. Controlul rezultatelor individuale
Eficacitatea regimului alimentar si adaptarea cainelui la acesta trebuie verificate prin observarea
atenta, de cate ori este nevoie, a greutatii, a calitatii parului, aspectul excrementelor, a apetitului
si tonusului cainelui si a comportamentului sau cotidian.
9. Consultarea medicului veterinar
Prin formarea sa, medicul veterinar trebuie sa fie dieteticianul cainelui, fie ca acesta este sanatos
sau bolnav.