“Ion Ionescu de la Brad” University of Agricultural Science and Veterinary Medicine of Iasi

Internaţional Scientific Congres “Life Scinces, a challenge for the future”,

22-24 October 2015

MATERIALE ȘI AMENAJĂRI ALE

JOCURILOR EXTERIOARE PENTRU COPII

THE MATERIALS AND DESIGNS

OF CHILDREN PLAYGROUNDS.

Asist. dr. arh. CODRINA GRECU

Rezumat
 În proiectarea de specialitate a
spațiilor de joacă pentru copii se au
în vedere o serie de reguli privind
materialele, structura și configurarea
spațiilor exterioare destinate jocului
copiilor. Materialele utilizate în
construcția unui mobilier adecvat
jocului se supun rigorilor
ergonomicității, nontoxicității,
formelor necontondente, dar și
ecologicului. Lucrarea de față aduce
o privire de ansamblu asupra
metodelor de amenajare a spațiilor de
joacă pentru copii de la noi din țară,
comparativ cu cele construite în alte
țări.
 Specialized designing playgrounds
for children is based on a series of
rules on materials, structure and
configuration of outdoor spaces for
children's play. Materials used in
the construction of appropriate
furniture abide the ergonomic
character game, nontoxic, harmless
forms, but also ecological. This
paper brings an overview of the
methods of planning playgrounds
for children in our country
compared to those built in other
countries.
INTRODUCERE
 În jocurile sale, copilul se confruntă cu realitatea, ȋși
verifică propriile capacităţi fizice şi psihice. După cum
spunea și Albert Einstein „ jocul este cel mai elevat tip de
cercetare ”, de aceea copilului trebuie să i se acorde
libertatea de a se juca după propriul plac, astfel ȋncât acesta
să ȋși poată testa limtele și să se dezvolte prin autocunoaștere
 Încă din ȋnaintea apariției conceptului de „loc de joacă” au
existat diferite structuri ce erau folosite de copii ȋn jocurile
lor, ȋnsă apariția acestui concept a făcut ca jocurile copiilor să
fie concentrate ȋntr-o anumită zonă ȋn care supravegherea lor
să fie mult mai ușoară.
MATERIAL ŞI METODĂ
Scurt istoric al spațiilor de joacă

Odată cu dezvoltarea
civilizațiilor preistorice s-au
dezvoltat și percepțiile
oamenilor asupra spațiilor
publice și asupra educației,
încă din perioada grecilor și
romanilor antici se pot
observa schimbări ale
conceptelor de viaţă urbană,
dezvoltându-se parcuri,
grădini, teatre în aer liber.
Spre exemplu Platon (427 –
347 î.h.) susținea că jocurile
copiilor sunt metode de
dezvoltare a  Locurile de joacă au o istorie lungă, însă prima
abilităților pentru viața de
adult precum și menținere a
ilustrație completă a acestui concept a
sănătații fizice și dezvoltării apărut în anul 1848 (Henry Bernard), acest
psihice. amplasament era conceput ca și spațiu pedagogic
concentrat pe jocuri.
În Statele Unite ale Americii, ȋn Boson , ȋn anul 1885 la ȋndemnul medicului german Marie
Zarkrzewska s-a ȋnceput dezvoltarea parcurilor de joacă așa cum le știm noi ȋn prezent prin
formarea inițială a unor “grădini de nisip” unde copii se puteau juca; ȋn același timp, ȋn
Berlin același concept a fost actualizat prin adăugarea unor scânduri care să mențină nisipul
ȋn spațiul destinat ȋnițial. În curând leagăne și alte tipuri de aparate de joacă au fost adăugate
pentru ca acest spațiu să poată fi folosit și de copii cu vârste mai mari. Până ȋn anul 1912 s-au
adăugat și locuri de recreere pentru adulți, astfel stimulând dorința de mișcare ȋn are liber.
În anul 1923, pentru a ȋncuraja jocurile ca și o parte integrantă a vieții de familie, Charles
Wicksteed a conceput un set de echipamente ce puteau fi folosite cu succes ȋn locurile de
joacă.
Acestea au fost amplasate ȋn parcul Wicksteed din Kettering, Marea Britanie, acest parc fiind
considerat a fi primul parc de acest fel din ȋntraga țară.
În timpul celui de-al doilea război
mondial, un nou concept de locuri
de joacă s-a dezvoltat ȋn
Danemarca și apoi s-a ȋntins ȋn
majoritatea Europei. Arhitectul
Carl Theodor Marius Sørensen a
dezvoltat conceptul de locuri de
joacă formate din deșeuri, și
concepute de ȋnsuși copii care se
bucurau de acel spațiu.

De la începutul secolului al XX-lea,

locurile de joacă erau din ce ȋn ce mai
industrializate, astfel ȋncât ȋntreținerea
să fie cât mai redusă. Pe măsură ce
echipamentele locurilor de joacă au
evoluat și s-au observat problemele ce
implicau siguranța copiilor, au fost
introduse modificări ȋn designul
acestora.

Quarry Hills Estate playground, Leeds, 1937.

 În Uniunea Sovietică a anilor 1970-1979 existau deja zone de joacă pentru copii în
aproape fiecare parc din orașe. Aparatele de joacă erau fabricate din bare metalice
cu puține elemente din lemn. Cele mai populare erau caruselul, sfera, balansuarul,
racheta, sau podul etc.

 Producătorii au prezis că metalul și echipamentele orientate spre acțiune vor rămâne

o prioritate, că plasticul va înlocui metalul pe câteva planuri, sculpturile sub formă
de animale vor deveni populare, echipamentele vor fi croite după grupe de vârstă,
vor fi mai puțin înalte și instalate pe suprafețe din pietricele și mulci pentru mai
multă siguranță. Echipamentele din lemn au fost populare în anii 1970-1980 și
deasemenea s-au scris reguli pentru siguranță.
 În România comunistă, echipamentele de joacă existente cu stil colectivist au fost în
anii 1960, în timp ce zonele refăcute sau noi de joacă reflectau designul
contemporan. Parcurile pentru copii din estul Europei ilustrau acest stil ideologic în
designul echipamentului. Tipuri: structuri pentru cățărat, leagăne, carusele.
 Din anii 1900-2000, nu au mai aparut schimbări majore în dezoltarea
echipamentului de joacă, dar, în schimb, a existat o explozie în numărul
comercianților cât și în varietatea stilurilor și activităților de joacă. S-a observat o
inovație în elementele de construcție, cât și în culori și forme creative. Din 2000, au
apărut echipamente pentru parcurile de joacă care pun accentul pe fitness.
Balustradele au fost scoase, iar activitățile fizice încurajate.
 Din 2010, experimentăm o nouă evoluție – întoarcerea la natură.
Trendul s-a împărțit în două tabere:
 Prima este cea care pune accent pe construirea

echipamentelor de joacă din elemente naturale -

arbori pentru turnuri cu tobogane, stânci
prefabricate pentru cățărat, structuri pe
trunchiul arborilor, elemente standardizate sub
formă de ciuperci, flori, insecte etc.
 A doua tabără, condusă de către arhitecții

peisagiști, crează zone de joacă fără

echipament, ci cu elemente naturale ca bârne
din lemn pentru echilibru peste heleștee, mici
dealuri pentru a urca și a aluneca în jos,
labirinte din vegetație înaltă, căsuțe în arbori,
zone cu nisip, cărări naturale, materiale libere
din care se pot construi forturi.
 Astăzi, parcurile de joacă pentru copii constituie

o afacere în majoritatea țărilor civilizate, iar

designul, construcția și elementele lor sunt mult
prea diverse pentru o descriere generală.
 Legi și norme aplicate la construcția spațiilor de
joacă pentru copii
 Terenurile de joacă trebuie să fie sigure, utilizarea acestora nu trebuie să pună în
pericol sănătatea şi siguranţa utilizatorilor sau a altor persoane, iar proiectarea,
construcţia şi organizarea acestora trebuie să fie ȋn conformitate cu cerinţele de
siguranţă și standardele aplicabile.
 Accesul la terenurile de joacă trebuie să fie localizat departe de trafic şi zonele
de parcare şi, în special, departe de zonele cu trafic intens şi rapid; amenajările
trebuie să fi prevăzute cu soluţii detaliate care opresc copiii şi tinerii să acceseze
din neatenţie zonele unde vehiculele sunt în deplasare şi sunt parcate. Când
terenurile de joacă sunt accesate din clădirile înconjurătoare, trecerile peste
drumuri pentru vehicule trebuie evitate; numai căile de acces locale sunt
acceptate.
 Terenurile de joacă trebuie situate departe de trafic, iar accesul direct la astfel de
spaţii, drumuri şi zonele de parcare va fi restricţionat prin soluţii tehnice
eficiente şi anume împrejmuiri sau alte bariere fizice.
 Standarde și normative
 Distanţele minime care trebuie respectate, vor fi măsurate de la perimetrul exterior al
zonei terenului de joacă la limitele drumului sau zonei de parcare:
- 10 m pentru drumuri de acces locale fără continuitate urbană sau zonă de parcare. O
distanţă minimă de maximum 5 m este permisă, numai când vehiculele sunt în mod
fizic limitate la a circula cu viteze foarte reduse şi cu condiţia ca soluţii tehnice
eficiente pentru asigurarea protecţiei împotriva traficului să fi fost aplicate;
- 20 m pentru drumuri de distribuţie locale cu continuitate urbană şi zonă de parcare.
- 50 m pentru celelalte drumuri cu trafic mult mai intens unde terenurile de joacă vor
fi separate în mod fizic de aceste drumuri.
 Terenurile de joacă situate în zone care nu sunt adiacente locuinţelor, instituţiilor
educaţionale sau altor facilităţi de asistenţă, vor avea un acoperiş pentru utilizatori.
 Soluţiile tehnice care trebuie folosite nu trebuie să includă o barieră vizibilă care să
prevină sau să reducă nivelele de supraveghere ale zonei sau care cauzează riscuri
utilizatorilor terenurilor de joacă, precum leziuni severe sau traume precum tăieturi,
perforări, blocări, amputări, strangulări etc.
Standarde și normative
 Pentru fabricarea
echipamentului pentru
terenul de joacă, trebuie
folosite materiale
durabile care sunt rezistente
şi uşor de întreţinut şi trebuie
să îndeplinească standardele
europene aplicabile, precum
şi normele aplicabile
clasificării, etichetării şi
ambalării
substanţelor şi mixturilor.
 Fundaţia pentru instalarea echipamentului trebuie executată în conformitate cu
standardele aplicabile pentru a garanta stabilitatea şi rezistenţa acestora şi a nu constitui
obstacole care pot compromite sănătatea şi siguranţa utilizatorilor.
Cablurile metalice, frânghiile şi lanţurile instalate pe terenurile de joacă trebuie să fie
conforme cu standardele aplicabile. Echipamentul pentru terenul de joacă trebuie să fie
conform cu cerinţele de finisare prevăzute de standardele aplicabile astfel încât să nu există
riscuri de leziuni, în special cuie, proeminente şi cabluri care atârnă, componente ascuţite
sau componente cu margini tăioase sau suprafeţe aspre care ar putea cauza leziuni.
Toboganele vor fi proiectate şi instalate în conformitate cu standardele de siguranţă
specifice şi cerinţele stipulate în standardele aplicabile. În conformitate cu standardele,
viteza coborârii pe tobogane trebuie redusă în mod rezonabil la capătul toboganului, iar
accelerarea vitezei corpului rezultând din variaţiile curburii toboganului trebuie limitată
pentru a preveni accidentele generate de ricoşare şi pentru a evita ca utilizatorii să fie
azvârliţi de pe tobogan.
Leagănele şi alte echipamente care includ componente pivotante trebuie proiectate şi
instalate în conformitate cu standardele aplicabile şi, în special, cerinţele de siguranţă
specifice,asigurând proprietăţile de atenuare a impactului adecvate pentru a evita leziunile
în cazul în care una dintre aceste componente loveşte utilizatorul sau o altă persoană.
Trambuline, facilităţile pentru skateboarding , echipamentul de urcat și suprafeţele de
impact vor fi proiectate şi instalate în conformitate cu standardelor aplicabile şi în
conformitate cu, în special, cerinţele funcţionale şi de siguranţă .
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Analiză comparativă
România
 În România anilor de după 90,
procesul de amenajare a
spațiilor de joacă pentru copii a
cunoscut o evoluție lentă de la
echipamentele specifice
societății comuniste la
amenajări moderne cu dotări
care să corespundă normelor de
siguranță și confort dar și de
stimulare a creativității copiilor.
Alte țări
 Alte zone din lume, în funcție
de gradul de dezvoltare
economică și culturală au
cunoscut diverse preocupări ale
comunităților locale,
arhitecților și designerilor în ce
privește amenajările dedicate
copiilor și adolescenților, la
diferite nivele de ingeniozitate
sau complexitate.
Amber RD
Singapore, 2008

Pinnacle at Duxton Singapore,
2010
Springfield Central Parkland,
Queensland,Design awards -Sydney- 2011
Spații de joacă
Iași, România
Echipamente pentru jocurile de copii,
disponibile pe piața europeană

https://www.loftrek.ro/

https://www.loftrek.ro/
Concluzii
 Integrarea țării noastre în Uniunea Europeană a
făcut posibilă apariția piețelor comune de desfacere
a diferitelor tipuri de produse moderne și
performante, inclusiv cele utilizate în amenajarea
spațiilor de joacă pentru copii. Ceea ce nu există la
noi este mentalitatea europeană, și puterea de
achiziționare a acestor echipamente, investiții
importante în acest domeniu existând doar în
orașele mari sau cu aportul fondurilor europene
atrase de autoritățile locale.