CHIMIA, POLUAREA SI

CONSERVAREA SOLULUI

Curs 2

1
 Proprietăţile fizice ale solului
Influenteaza:
- modul în care solul funcţionează în cadrul unu ecosistem,
-regimul aerohidric al solului,
- dezvoltarea plantelor.
1. Textura solului: fracţiuni granulometrice prezente în sol.
Sisteme de stabilire a grupelor de particule din sol
Sistem Atterberg Sistem Kacinski Sistem american
Grupa de Diametrul Grupa de Diametrul Grupa de Diametrul
particule (mm) particule (mm) particule (mm)
Nisip Grosier 2-0,2 Nisip 1-0.05 Nisip 2-0,05
Fin 0,2-0,02
Praf 0,02-0,002 Praf 0,05-0,001 Praf 0,05-0,002
Argila < 0,002 Argila <0,001 argila <0,002
-Nisip: dimensiuni 0,02-2mm. Suprafaţă specifică foarte mică, permeabilitate mare,
capacitate de reţinere a apei şi a elementelor nutritive foarte redusă, este necoeziv şi
neplastic.
-Praf: dimensiuni 0,02-0,002 mm. Conferă solului plasticitate şi coeziune moderată şi
creşte capacitatea de reţinere a apei şi a substanţelor nutritive.
-Argila: plasticitate şi aderenţa, capacitate mare de reţinere a apei şi a elementelor
nutritive, suprafaţă specifică foarte mare care determină o multitudine de procese 2
fizice, chimice şi biologice din sol conducând la creşterea fertilităţii solului.
Pietris Nisip
Tuf vulcanic

Lut

Argila 3
Sol de lut Sol argilos

Sol calcaros
Turba

4
Dune de nisip în deşert Nisip vulcanic
Nisip cu minerale (metale grele)

Nisip cu particule de pietre semipretioase Graunti de nisip

(microscop electronic)

Solul nisipos
5
Nisip de Vancouver Nisip din Hawaii
Solurile din România au fost împărţite în şase clase texturale pe baza
conţinutului procentual al fiecărei fracţiune granulometrică:
Textura (categoria) Argilă % Praf % Nisip %
Sol nisipos 0-5 0 - 10 > 90
Sol nisipo-lutos 10 - 20 10 - 20 60 - 80
Sol luto-nisipos 15 - 30 10 - 35 40 - 70
Sol lutos 25 - 37 15 - 40 30 - 55
Sol luto-argilos 35 - 45 20 - 45 20 - 45
Sol argilos > 50 20 - 45 5 - 30

Din punct de vedere textural solurile sunt clasificate în trei mari categorii:

Solurile cu textură fină: cantităţi foarte mari de apă inaccesibilă plantelor, însuşiri
mecanice şi termice puţin nefavorabile, se lucrează greu, prezintă capacitate mare
de contracţie şi gonflare, iar perioada de efectuare a lucrărilor agricole este foarte
mică.

Solurile cu textură mijlocie prezintă însuşiri fizico-chimice şi biologice foarte bune,

iar potenţialul productiv este cel mai mare.

Solurile cu textură grosieră au capacitate mică de reţinere a apei, permeabilitate şi

aeraţie mare, ascensiune capilară redusă. 6
2. Structura solului: modul de agregare şi aranjare a particulelor elementare
de sol în formaţii mai complexe denumite agregate structurale (elemente
structurale) de diferite forme şi dimensiuni, separate între ele prin planuri de
desprindere, goluri, fisuri sau prin suprafeţe de contact cu legături mai slabe.
Pe teritoriul României sunt predominante următoarele tipuri de structuri:
Structura glomerulară: agregate sferice cu dimensiuni 0,2 – 5 mm, poroase în
interior şi se desfac prin apăsare în agregate mici.
Structura grăunţoasă sau granulară: particule cu porozitate mai mică şi cu apariţia
de feţe plane, datorită unor zone de contact mai mari între elementele apropiate.
Dimensiunea particulelor de 5 – 10 mm.
Structura poliedrică angulară: agregate cu dimensiuni egale pe cele 3 axe, cu feţe
plane, delimitate de muchii evidente.
Structura poliedrică subangulară (alunară): agregate cu muchii mai teşite, şterse
si suprafeţe neregulate, cu dimensiuni ale agregatelor între 0,5 – 3 mm.
Structura sfenoidală: agregatele structurale au axul lung înclinat între 10 – 600 faţă
de orizontală.
Structura prismatică: agregate alungite, orientate vertical, cu feţe plane şi muchii
ascuţite, iar capetele prismelor nu sunt rotunde.
Structura colummară este asemănătoare celei prismatice, dar muchiile sunt
rotunjite.
Structura lamelară sau foioasă are axul vertical al agregatelor mai puţin dezvoltat
faţă de cel orizontal, feţele elementelor structurale sunt de regulă plate şi se îmbină
7
între ele.
 Clasificarea structurii solului funcţie de mărimea elementelor structurale,
conform ICPA București
Denumirea Dimensiuni în funcţie de tipul de structură (mm)
glomerulară, poliedrică prismatică,
grăunţoasă sau columnară sau
foioasă columnoidă
Sol nestructurat <1 <5 < 10
Foarte mică 1 -2 5-10 10-20
Mică 3-5 10 - 20 21 –50
Medie 6-10 21-50 51 –100
Mare >10 >50 > 101

Structura solului: caracteristică foarte importantă deoarece un sol structurat creşte

porozitatea prin realizarea unei asocieri favorabile a diferitelor tipuri şi dimensiuni de
pori.

În solul structurat apa se infiltrează uşor, circulă lent şi este reţinută în porii capilari
fini din interiorul agregatului structural şi la suprafaţa particulelor.

Regimul hidric şi de nutriţie al plantelor, activitatea microbiologică se desfășoară în

condiţii optime într-un sol bine structurat.

Solurile structurate şi lucrate raţional duc la mineralizarea treptată a humusului şi

favorizează aportul de elemente nutritive către plante.
8
 
3. Densitatea solului (D): masa unităţii de volum a părţii solide a solului şi
reprezintă raportul dintre masa unei probe de sol (M) complet uscate şi volumul
ocupat de particulele solide minerale şi/sau organice (Vs).
Se exprimă în g/cm3 sau t/m3.

Depinde de:
- alcătuirea părţii solide,
- compoziţia chimică a componentelor solului,
- structura cristalină a mineralelor din sol.

Valori: 2,50-2,80 g/cm3 cuarţ,

2,54-2,74 g/cm3 feldspaţi,
2,70-3,10 g/cm3 mică,
2,52-2,78 g/cm3 argilă,
1,25-1,80 g/cm3 materie organica humificată,
0,85-0,95 g/cm3 materia organică nedescompusă.

9
4. Densitatea aparentă sau greutatea volumetrică: raportul dintre masa
solului uscat aflat în aşezare nemodificată şi volumul total al solului.

DA – densitatea aparentă (g/cm3);

M – masa solului (g);
Vt – volumul total al solului (cm3);
Vs – volumul părţii solide a solului (cm3);
Vp – volumul porilor (cm3).

Solurile care prezintă valori mari ale densităţii aparente vor avea capacitate
scăzută de reţinere a apei, permeabilitate mică, aeraţie scăzută, rezistenţă mare la
efectuarea lucrărilor agricole şi la pătrunderea sistemului radicular al plantelor.

Solurile cultivate din România au valori ale densităţii aparente de 0,9 - 1,65
g/cm3.

10
5. Porozitatea solurilor: volumul porilor din sol care pot fi umpluţi cu apă
şi/sau aer.

PT - porozitatea totală a solului, D – densitate, DA - densitatea aparentă.

Valoarea porozităţii totale a solurilor: 30 – 60%.

Solurile cu valori mari ale porozității totale au capacitate mărită de reţinere a
apei, permeabilitate mare şi aeraţie bună.

Clase de valori ale porozităţii totale (conform I.C.P.A.)

Interpretare Valori (%)
Nisipoasă Nisipo- Luto- Lutoasă Luto- Argiloasă
lutoasă nisipoasă argiloasă
Extrem de mare >53 >55 >56 >58 >61 >65

Foarte mare 49-53 51-55 52-56 54-58 57-61 61-65

Mare 44-48 46-50 47-51 49-53 52-56 56-60
Mijlocie 39-43 41-45 42-46 44-48 47-51 51-55
Mică 34-38 36-40 37-41 39-43 42-46 46-50
Foarte mica <34 <36 <37 <39 <42 <46

11
6. Gradul de tasare: cuprinde densitatea aparentă, porozitatea şi textura
solului. Indică starea de aşezare a solului; este utilizat în practica pentru stabilirea
lucrărilor de afânare a solurilor excesiv tasate.
PMN  PT
GT(%)  x100
PMN
PMN  45  0,163xA
GT – gradul de tasare (%);
PMN – porozitatea minimă necesară (%);
PT – porozitatea totală;
A – conţinutul de argilă sub 0,002mm (%).

Clase de valori ale gradului de tasare (I.C.P.A. 1987)

Denumire Valori (%)

Extrem de mic (sol foarte afânat) < -17
Foarte mic (sol moderat afânat) -17 ÷ -10
Mic (sol slab afânat) -9 – 1
Mijlociu (sol slab tasat) 1 – 10
Mare (sol moderat tasat) 11 – 18
Foarte mare (sol puternic tasat) > 18
12
7. Plasticitatea solurilor: proprietatea solului ca într-un anumit interval de
umiditate, sub acţiunea unei forţe exterioare să-şi schimbe forma fără a se
crăpa sau sfărâma şi s-o menţină după încetarea acţiunii şi după uscare.

Este influenţată de:

- forma discoidală a particulelor de argilă care pot aluneca unele peste altele în
stare umedă cu forţe de frecare mici;
- prezenta particulelor fin disperse care în stare umedă au rol de lubrifiant;
- existenţa particulelor coloidale în jurul particulelor grosiere de sol;
- acţiunea lubrifiantă a particulelor de apă din jurul particulelor de sol.
 

8. Adeziunea sau aderenţa solului: proprietatea solului umezit la

consistenţa plastică lipicioasă de a adera la obiectele cu care vine în contact.

Depinde de:
-textura şi structura solului,
- ionii din complexul adsorbtiv al solului,
- conţinutul de humus şi argilă.

13
9. Coeziunea solului: forțele de atracție care apar între particulele din sol şi
agregatele structurale.
Este influenţată de:
-structura solului,
-textura,
- umiditate,
- cantitatea de humus şi de argilă,
- natura coloizilor adsorbiţi.

10. Consistenţa solului: modul de comportare în ansamblu al solului la

acţiunea mecanică de deformare sau rupere a solului aflat la diferite stări de
umiditate şi tendinţa acestuia de a adera la corpurile străine.
Influentata de:
-textura şi structura solului,
- conţinutul de humus,
- natura mineralogica a argilei,
- starea de umiditate.

11. Contracţia solului: micşorarea volumului solului ca urmare a pierderii

apei.

12. Gonflarea solului: creşterea volumului solului o dată cu creşterea

umidităţii. 14
13. Rezistenţa la penetrare: proprietatea solului de a se opune la
pătrunderea unui corp rigid.

14. Compactarea: proces provocat de cauze naturale (compactare naturală)

sau artificiale (compactare artificială), în urma căruia densitatea aparentă a
solului creşte foarte mult, iar porozitatea totală şi cea de aerație scade sub
valorile obișnuite.

15. Culoarea solului: proprietate observabila cu ochiul liber şi este ușor de

cuantificat. Pe baza culorii solului se pot identifica tipurile de procese care au avut
loc şi care au contribuit la formarea solului, se poate aprecia conţinutul de materie
organică sau minerală, permite identificarea şi diferenţierea orizonturilor de sol şi
încadrarea taxonomică ţinându-se seama si de structură, textura etc.

Munsell Soil Color Charts

Sursa:
http://munsell.com/color-blog/soil-wine-qua
lity-a-geologists-analysis
/

15
16. Temperatura solului: depinde, în principal, de cantitatea de energie solară.
Temperatura solului este un factor important în ceea ce priveşte aplicarea
tehnologiilor agricole, creşterea şi dezvoltarea plantelor sau activitatea
microorganismelor din sol.

sol pergelic: – 8 0C şi - 4 0C,

regimul subgelic: -4 0C şi 00C,
regimul frigid: 0 – 8 °C,
regimul mezic: 8 – 15 °C,
regimul thermic: 15 – 22 °C,
regimul hipertermic: ~ 22 °C
sau mai mult.

Dacă există o diferenţă mai

Regimul termic al solului la nivel mondial
mica de 5 0C între temperaturile
solului vară – iarnă există
următoarele clase de regim
termic:
- isofrigid < 8 °C,
- izomesic 8 – 15 °C,
- izotermic 15 – 22 °C,
- izohipertermic >22 °C. 16
Regimul termic al solului în Europa
17
 Variația temperaturii funcție de
adâncime în soluri lutoase

Variația temperaturii funcție de

adâncime în soluri nisipoase

Variația temperaturii funcție de

adâncime în soluri argiloase

Cyril Nwankwo, Difference Ogagarue, An Investigation of Temperature Variation at Soil Depths in Parts of Southern
Nigeria, American Journal of Environmental Engineering, p-ISSN: 2166-4633    e-ISSN: 2166-465X, 2012;  2(5): 142-14718
doi: 10.5923/j.ajee.20120205.05
 Variația temperaturii solului
funcție de adâncime în
diferite perioade a anului
https://protonsforbreakfast.wordpress.c
om/tag/solar/

Variația temperaturii solului

funcție de adâncime pe
parcursul unei zile
http://cliffmass.blogspot.ro/2012/05/soil-
temperatures-and-gardening.html

19
20
21
 22
http://www.geo-spatial.org/tutoriale/identificarea-temperaturii-la-nivelul-suprafeei-solului-utilizand-imagini-noaa-avhrr
Estimarea temperaturii solului prin teledetectie
Teza de doctorat, ING. ELENA-CORINA ALECU

23
 Granulele de tuf vulcanic sunt capabile sa inmagazineze caldura soarelui sau
caldura din aer si sunt utilizate in gradina si la izolarea caselor.
Se poate folosi pudra cu granulatii de pana la 11 mm, atat in compozitia solului,
marindu-i capacitatea de absorbtie a apei si a permeabilitatii lui, cat si ca acoperitor
de sol.

24
Cultura hidroponică

25
 Clasificarea solurilor
Importantă pentru geneza şi cartografierea solurilor.

Clasificarea americană a solurilor (Soil Taxonomy) prezentată iniţial în anul

1960, apoi a fost definitivată în anul 1975 şi îmbunătățită în 1999. Cuprinde 12
ordine: Alfisol, Andisol, Aridisol, Entisol, Gelisol, Histosol, Inceptisol, Mollisol,
Oxisol, Spodosol, Ultisol, Vertisol.

Repartiţia ordinelor de
sol pe Glob

26
Harta solurilor din Europa 27
Clasificarea FAO-UNESCO a solurilor: nu reprezintă un sistem
taxonomic propriu – zis, fiind o listă a principalelor unităţi de sol şi
poate fi considerată o clasificare monocategorială.
Cuprinde 28 de grupări majore de sol.

Sistemul Roman de Taxonomie a Solurilor (S.R.T.S.)

Are la bază trei unităţi taxonomice: clasa de sol, tipul de sol şi subtipul de sol.
Clasa de sol: totalitatea solurilor caracterizate printr-un anumit stadiu sau mod de
diferenţiere a profilului de sol dat de prezenţa unui anumit orizont pedogenetic sau
proprietate esenţială.
Tipul genetic de sol: unitate inferioară clasei şi grupează solurile care se disting
prin același tip de procese pedologice şi aceeași succesiune de orizonturi.
Subtipul de sol: diferențiază solurile în funcție de prezenţa sau absenţa unor
orizonturi de tranziție între două tipuri.

Conform S.R.T.S. - 2012 există următoarele clase de soluri: cernisoluri,

luvisoluri, cambisoluri, spodisoluri, umbrisoluri, andisoluri, hidrisoluri,
salsodisoluri, vertisoluri, protisoluri, antrisoluri şi histisoluri.

28
Harta tipurilor de sol din România conform I.C.P.A. 29