Anton Cehov

Negriu Andreea
Motto: „Nuvelist şi dramaturg,
Anton Cehov a creat opere care au
intrat în fondul de aur al
literaturilor rusă şi mondială. În
creaţia lui Cehov spectatorii
găsesc căutarea sensului
existenţei umane, spulberarea
iluziilor, fidelitatea datoriei civice,
explozia sentimentelor, tot ceea
din ce se compune viaţa, cea de
ieri şi de mâine” – G.B. Shaw
La 17 ianuarie, s-au împlinit 160 de ani de la naşterea lui
Anton Pavlovici Cehov, medic, nuvelist şi prozator, cel mai
mare dramaturg al Rusiei, cel care a schimbat în mod
fundamental teatrul ca mijloc de exprimare a unui concept
deosebit de modern, de manifestare a experienţelor
umane şi a stărilor sociale.

La mai bine de un secol de la moartea sa, spectacole după

piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe
afișele teatrelor din întreaga lume, mari regizori şi mari
teatre din întreaga lume găsind surse majore de inspirație,
mai actuale ca oricând, în dramaturgia lui Cehov.
Anton Pavlovici Cehov s-a născut la 17/29 ianuarie 1860, la
Taganrog, Gubernia Ekaterinoslav, un oraş-port la Marea
Azov, părinţii săi fiind Pavel Egorovici, un negustor care
deținea o băcănie, şi Evghenia Iakovlevna (Morozova), fiica
unui negustor de pânzeturi. Anton a mai avut o soră, Maria
şi alţi trei fraţi, Alexander, Nikolai şi Mikhai.
Cehov și-a petrecut primii ani din viață în prăvălia tatălui,
ajutându-l la diverse activităţi.

Parcurge studiile primare şi secundare în oraşul natal,

perioadă în care frecventează teatrul şi redactează o revistă
a elevilor.

Este înscris la şcoala grecească parohială din localitate,

unde urmează cursul pregatitor, apoi începe să studieze la
liceul clasic din Taganrog.

În anul 1873, concomitent cu liceul, urmează şcoala de

meserii, învăţând croitoria, în acelaşi an participând, pentru
prima dată, la o reprezentaţie teatrală.
Urmeaza ani grei, în care adolescentul Cehov era obligat de
tatăl său să cânte în corul bisericii şi să stea ore nesfârşite la
tejgheaua băcăniei, pe a cărei firmă scria „Ceai, zahăr,
cafea, săpun, salam şi alte coloniale”…

Pavel Egoroviciintră în faliment și fuge la Moscova – , casa

familiei este vândută pentru acoperirea datoriilor -, iar
tânărul Anton Cehhov rămâne în Tangarog doar cu fratele
său mai mic și este nevoit să se întrețină singur.

După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde

meditaţii pentru a supravieţui, şi tot din motive financiare,
începe să scrie, pentru început la diverse reviste umoristice.
În anul 1879, termină liceul, apoi obține o bursă din
partea primăriei și se înscrie la Facultatea de
Medicină a Universităţii din Moscova. Cehov afirma
atunci că: „Medicina este soția mea legiuită, iar
literatura îmi este amantă”.
A colaborat cu mai multe reviste, timp în care
publică povestiri, scenete sau parodii. Impresionează
prin stilul său sincer, fără victimizări, mărturisind, în
repetate rânduri, că scrie doar pentru a își putea
întreține familia: „ Sunt un om cu familie, fără avere.
Am nevoie de bani și Divertismentul îmi plătește
zece copeici rândul. Nu-mi pot permite să câștig mai
puțin de 150-180 ruble pe lună, altfel dau faliment”,
mărturisea Cehov în anul 1884, într-o scrisoare.
 Vizitează meleagurile natale, călătoria servindu-i
drept inspirație pentru “Stepa” – probabil cea mai
profundă povestire scrisă vreodată de Cehov
 Incepe să se dedice din ce în ce mai mult
activităților filantropice, contribuind financiar la
construirea mai multor școli.

În perioada voiajului său în Italia, din anul 1894,

sănătatea sa dă primele semne care indică probleme
serioase.
Cehov a fost bun prieten cu Tolstoi, cel care a scris
„Război și Pace”, reproșându-i acestuia, în dese
rânduri, mai în glumă, mai în serios, că povestirile și
personajele sale nu au nicio finalitate, niciun răspuns
mulțumitor la problemele epocii. Însă tot Cehov avea
să declare că „un scriitor ar trebui să ridice întrebări,
nu și să răspundă la ele”.

Cehov se căsătorește cu actrița Olga Leonardova

Knipper – dar mariajul lor va fi unul nefericit, mai
ales din cauza distanței: dramaturgul locuia la Ialta,
în timp ce soția sa la Moscova
se îmbolnăvește de pleurită (pleurezie), iar în
perioada iernii boala i se agravează considerabil,
fiind diagnosticat cu tuberculoză pulmonară.

Anton Pavlovici Cehov pleacă la Domnul la 2/15

iulie 1904, la doar 44 de ani, la sanatoriul
Badenweiler, aflat în regiunea Baden din Germania.
Trupul său neînsufleţit va fi transportat în Rusia,
într-un vagon de stridii, fiind înhumat în Cimitirul
Novodevichy din Moscova.
Trebuie spus că, deși a fost botezat și a beneficiat de
o educație religioasă, în timpul vieţii, Cehov a
devenit necredincios, în acest sens pilduitoare fiind
afirmaţia scriitorului Leonid Grossman, care spunea:
„Ateul Cehov este, fără îndoială, unul din cei mai
creștini poeți ai literaturii mondiale”.
BUCURESTI, ROMANIA: Gala Absolventilor Facultatii de Teatru
a UNATC „I. L. Caragiale”; spectacolul „Pescarusul” de Cehov