Profesor : Natalia Rulevschi

Efectuat : Supostat Alina

Grupa :1528
PLAN :

 ISTORIC
 ETIOLOGIE SI MORFOLOGIE
 EPIDEMIOLOGIE
 PATOGENIE
 MANIFESTARI CLINICE
 PROBE DE LABORATOR
 DIAGNOSTIC
 PROFILAXIE
 INTRODUCERE

Infectia cu citomegalovirus (CMV) este produsa

de virusul herpetic uman tip 5 care apartine
familiei Herpesviridae. Din punct de vedere
clinic, majoritatea infectiilor sunt asimptomatice
dar, la vârste pediatrice, virusul poate determina
variate forme simptomatice cu gravitate, de la
medie spre letala.
 ISTORIC
Virusul citomegalic a fost descoperit la începutul
secolului XX în urma unor studii efectuate pe fetii si
nou-nåscutii decedati ca urmare a unei boli
multisistemice caracterizatå prin anomalii ale
sistemului nervos central, hepatic si hematologic
 ÎN ANUL 1904 ÎN ANUL 1921
 Jesionek descrie apari¡ia unor
 Goodpasture si Talbot folosesc
celule modificate, de dimensiuni pentru prima datå termenul de
foarte mari, la nivelul „boala incluziilor citomegalice“,
plåmânilor, rinichilor ¿i ficatului care ar reprezenta o infectie
unui fåt prematur decedat cu viralå a fåtului.
sifilis congenital.
 In 1953 folosind microscopia
 La începutului anului 1950, electronicå, Minder descrie aparitia
Fetterman evidentiazå celule particulelor virale în citoplasmå si
citomegalice în urina unui nou-nåscut în zona clarå din jurul incluziilor
care decedeazå la scurt timp, iar la intranucleare ale celulelor
examenul necroptic se observå citomegalice din pancreas.
prezenta acestor celule în multiple
organe. Ulterior, evidentierea celulelor
citomegalice în urinå devine metodå
În 1954 Margaret Smith a izolat CMV prin cultivare pe culturi de tesuturi, apoi a
de diagnostic.
fost izolat de la fetii infectati si CMV uman – Smith, 1956, Weller si Colab, 1957.
Denumirea de CMV, precum si apartenenta acestuia la familia virusurilor herpetice, a
fost propuså de Weller si Colab. In 1960, fiind unanim acceptatå în literatura de
specialitate.
 ETIOLOGIE SI MORFOLOGIE
Familia Herpesviridae cuprinde un numår mare de virusi
capabili de a infecta omul si unele animale. Cu semnificatie
pentru patologia umanå se notificå trei subfamilii:

Subfamilia Alphaherpesvirinae

Subfamilia Betaherpesvirinae

Subfamilia Gammaherpesvirinae
Virionii sunt de formå sfericå si au dimensiuni cuprinse între 160 si 200 nm

Genomul are structurå bicatenarå, liniarå, cu dimensiuni de 240 kbp.

ADN-ul este înfåsurat în spiralå, toroidal, pe un månunchi de proteine asociate, în formå de

mosor cu diametrul de 75 nm, distanta dintre spirale fiind de 4-5 nm .

Capsida, de simetrie icosaedricå, are 162 de capsomere, dintre care 150 sunt grupate în
hexamere de 6 subunitåti, iar 12 sunt pentamere situate la vârfurile icosaedrului.

Tegumentul este un strat format din proteine fosforilate care se intercaleazå între capsida
viralå si membrana externå a virusului, ca un fel de „ciment“.
Virusul citomegalic posedå
proprietatea de latentå, adicå de „a
råmâne ascuns“ într-o celulå infectatå
fårå a crea leziuni, pânå în momentul
în care o variatie a statusului
imunologic determinå reactivarea sa si
exprimarea virulentei.
 EPIDEMIOLOGIE
CMV este întâlnit în toate zonele geografice si în
toate grupurile socio-economice.
-Prevalenta infectiei congenitale este de
0,2- 2,4%, cu o ratå mai mare în tårile în
curs de dezvoltare si în cele cu nivel socio-
economic precar comparativ cu cele
dezvoltate.

Infectia congenitalå cu CMV afecteazå 1% din nou-

nåscutii vii în SUA; 7% dintre acestia vor dezvolta forma
simptomaticå de boalå, iar 93% forma asimptomaticå.
Formele asimptomatice au un prognostic bun, dar 15%
dintre nou-nåscu¡i dezvoltå sechele remarcabile. Dintre
nou-nåscutii simptomatici, 25-30% decedeazå, iar 80-
90% vor dezvolta sechele grave .
 PATOGENIE
 Este strâns legatå de particularitåtile biologice ale
virusului (replicare, citopatogenitate), vârsta si statusul
imunologic al organismului uman.
 Virusul citomegalic, dupå invadarea organismului fetal,
produce leziuni grave poliviscerale. Organele afectate
sunt placenta, creierul, ficatul, plåmânii, rinichii,
pancreasul, splina si glandele salivare
Rezervorul de citomegalovirus este reprezentat numai de om.
Este excretat prin:

 -urinå,
 -salivå,
 -materii fecale,
 -lapte de mamå,
 -secretii cervico-vaginale
 -spermå

Transmiterea citomegalovirusului la om se face pe douå cåi:

1. Transmiterea verticalå are loc pe cale transplacentarå de la mama cu infectie

primarå sau recurentå la fåt.

2. Transmiterea orizontalå are loc prin: infectarea perinatalå a nou-nåscutului cu

secretiile cervico-vaginale ale parturientei sau prin lapte de mamå; transfuzie de
sânge sau transplant de organe de la un donator seropozitiv pentru CMV; contactul
mucoaselor cu secre¡ii sau excretii infectate (urinå, salivå, materii fecale,).
 MANIFESTARI CLINICE
sindrom
sindrom mononucleozic
mononucleozic -- este
este asemanator
asemanator celui
celui produs
produs de
de virusul
virusul Epstein
Epstein
Barr
Barr - febra,
- febra, usoara
usoara hepatosplenomegalie,
hepatosplenomegalie, angina,
angina, leucocitoza
leucocitoza moderata
moderata cu
cu
limfomonocitoza si prezenta de limfocite atipice
limfomonocitoza si prezenta de limfocite atipice

sindrom
sindrom febril
febril prelungit
prelungit -- poate
poate persista
persista peste
peste doua
doua saptamani,
saptamani, insotit
insotit
de
de astenie,
astenie, cefalee,
cefalee, dureri
dureri articulare,
articulare, faringita,
faringita, hepatosplenomegalie
hepatosplenomegalie

hepatita cu
hepatita cu citomegalovirus
citomegalovirus apare
apare mai
mai ales
ales posttransfuzional
posttransfuzional
 PROBE DE LABORATOR
Determinarea anticorpilor de tip IgM constituie un instrument important in diagnosticul
infectiei citomegalice acute. Totusi, este dificil sa se faca distinctia intre infectia primara si
cea secundara, deoarece reactivarea poate induce sinteza variabila de IgM la persoanele
imunodeprimate.
Determinarea anticorpilor IgG este utila in screening-ul statusului imun, permitand
identificarea indivizilor seronegativi, la care pot fi aplicate masuri profilactice.
 
Pregatire pacient – testele nu necesita o pregatire prealabila

Specimen recoltat – sange venos

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare

Volum proba – minim 1mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat

Stabilitate proba – serul separat este stabil 3 zile la 2-8ºC; 6 luni la –20ºC; evitati 
congelare/decongelare repetata
Metode
1) imunochimică prin tehnica ELFA (enzyme-linked
immunofluorescence assay)

2) imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA)5.

Valori de referinţă -diferă în funcţie de metoda de lucru 5:

CMV-IgG CMV-IgM
1. ELFA 1. ELFA
<4  AU/mL  : Negativ <0.70   Index      : Negativ
4 – 6 AU/mL: Echivoc 0.70 – 0.90 Index: Echivoc
≥6 AU/mL :   Pozitiv ≥0.90 Index    :     Pozitiv
 2. ECLIA  2. ECLIA
<0.5  U/mL  : Negativ <0.70 Index      : Negativ
0.5 – 1 U/mL: Echivoc 0.70 – 1: Index:   Echivoc
≥1U/mL:        Pozitiv ≥1 Index:            Pozitiv
 
Interpretarea rezultatelor
Determinarea statusului imun:

CMV IgG :

negativ – expunere absenta; in cazul pacientelor gravide se va repeta recoltarea

pentru  determinarea anticorpilor IgG in luna a 4-a de sarcina

echivoc – se recomanda repetarea determinarii dupa o saptamana;

pozitiv – indica expunere in antecedente la virusul citomegalic; se recomanda

efectuarea anticorpilor IgM din acelasi ser; obtinerea unui rezultat negativ
exclude infectia primara (la pacientele gravide se considera ca exista un risc
minim de infectie congenitala si nu sunt necesare investigatii ulterioare)
 DIAGNOSTIC
Examinare histologica a unor fragmente de
tesut recoltate prin biopsie evidentiaza in
cazul infectiei cu citomegalovirus unele
modificari caracteristice - celulele infectate
cu citomegalovirus sunt de dimensiuni mari,
prezinta incluziuni intranucleare care dau un
aspect tipic de ochi de bufnita. Aceste
modificari permit orientarea diagnosticului
catre infectia cu citomegalovirus.
Diagnosticul serologic este util doar
in diagnosticul primoinfectiei cu
citomegalovirus, nu poate oferi date
in privinta reactivarilor. Primoinfectia
este diagnosticata prin evidentierea
anticorpilor specifici pentru
citomegalovirus de tip
imunoglobulina M, sau prin
surprinderea seroconversiei.
Izolarea virusului in sange se poate
face prin punerea in evidenta a
citomegalovirusului in leucocitele
din sangele periferic cu ajutorul unei
culturi de fibroblaste. Aceasta metoda
este calitativa si ofera rezultate
tardive. De asemenea, prezenta
virusului se poate evidentia prin
detectarea antigenului pp65, care este
o proteina majora ce intra in
structura particulei virale. Acest
antigen poate fi detectat la nivelul
neutrofilelor. O metoda folosita in
mod curent este detectarea ADN
citomegalovirus in celulele
mononucleare periferice cu ajutorul
technicii PCR, determinare care
ofera rezultate cantitative.
DIAGNOSTICUL INFECTIEI ACUTE

Demonstrarea unei seroconversii a anticorpilor IgG

(negativ→pozitiv) sau a unei cresteri de doua ori a
nivelului anticorpilor IgG in seruri perechi obtinute la
interval de 14-21 zile confirma infectia recenta

Un rezultat pozitiv pentru anticorpii IgM este de asemenea

sugestiv pentru infectia recenta, dar instituirea masurilor
clinice nu trebuie sa se faca pe baza unei singure
determinari. Un rezultat pozitiv pentru CMV – IgM trebuie
confirmat intotdeuna printr-o alta metoda de lucru

Diagnosticul infectiei congenitale

Evidentierea anticorpilor IgM in prima saptamana de viata
poate reprezenta un instrument util in diagnosticul infectiei
citomegalice congenitale
PROFILAXIE
Profilaxia infectiei cu
citomegalovirus are importanta
majora mai ales la pacientii care
primesc transplant de organe. Este
important de cunoscut inaintea
transplantului care este statusul imun
al donatorului si al primitorului. Se
recomanda chimioprofilaxie
anticitomegalovirus daca donatorul
de organ este seropozitiv pentru
citomegalovirus iar primitorul
seronegativ.
BIBLIOGRAFIE:

http://www.terapiamedicala.ro/infectia-cu-citomegalovirus

http://www.synevo.ro/citomegalovirus-anticorpi-igg/

http://pediatrie.medica.ro/reviste_med/download/pediatrie/2008.3/Pedia_Nr-3_2008_Art-
5.pdf