Colegiul Național de Comerț al ASEM

Tenis de câmp
A efectuat:Țîmbal Alexandra
Grupa:CON-183
Profesor: Mutelică Valeriu
Disciplină:Educația fizică

*Chișinău 2020*
 Introducere
 Tenisul (mai rar, tenis de câmp) este un sport jucat fie între doi
jucători (simplu), fie între două echipe a câte doi jucători (dublu).
Jucătorii folosesc o rachetă pe bază de racordaj pentru a lovi
o minge de cauciuc acoperită cu pâslă peste fileu, mingea trebuind să
ajungă în terenul adversarului.
 Originar din Anglia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, tenisul s-a
răspândit mai întâi în lumea engleză, în special la persoanele bogate din
clasele superioare.
 Tenisul este acum un sport olimpic și este jucat indiferent de bani, de
vârstă, în multe țări de pe glob. În mod remarcabil, în afara adoptării
sistemului "Tiebreaker", regulile sale au rămas neschimbate din 1890.
 Istoric
 Tenisul ca sport modern are două origini. Între anii 1859 și 1865, Harry Gem și prietenul
său Augurio Perera au dezvoltat un joc care combina elemente de rackets și jocul
spaniol pelota. În 1874, împreună cu doi doctori, au fondat primul club de tenis din lume pentru a
juca pelota pe gazonul din spatele hotelului Manor House. The Courier din 23 iulie 1884 a
evidențiat unul dintre primele turnee de tenis, care s-a desfășurat pe terenurile de la Shrubland
Hall.
 În decembrie 1873, Walter Clopton Wingfield a inventat un joc similar, pentru amuzamentul
invitaților săi la o petrecere în grădina la Wales. Jocul său avea la bază vechiul sport de tenis în
sală. Conform istoricilor moderni ai tenisului, și terminologia tenisului modern derivă din acea
perioadă, deoarece Wingfield a împrumutat și numele și o mare parte a vocabularului francez al
tenisului regal și le-a aplicat noului joc.
 Primele campionate de la Wimbledon, Londra, au avut loc în anul 1877. În 21 mai, 1881,
s-a format Asociația națională a tenisului de câmp a Statelor Unite ale Americii (în prezent poartă
denumirea de United States Tennis Association) pentru a standardiza regulile și a organiza
competiții. Campionatul național american de tenis masculin la simplu, sau U.S. Open, s-a
organizat pentru prima dată în 1881 la Newport, Rhode Island. Campionatul național american de
tenis feminin la simplu s-a organizat pentru prima dată în 1887. Tenisul a fost un sport popular și
în Franța, unde s-a organizat pentru prima dată turneul French Open în 1891. Astfel, Wimbledon,
U.S. Open, French Open și Australian Open (care datează din 1905) au devenit și au rămas cele
mai prestigioase evenimente în tenis. [ Împreună, aceste patru competiții poartă denumirea
de Grand Slam (un termen împrumutat din bridge).
 Terenul de tenis
Dimensiunile terenului de tenis
Lungimea unui teren de tenis de câmp este fixă, ea fiind de 23,78 metri. Lățimea sa variază în funcție
de tipul jocului: de simplu sau de dublu. În cazul jocului de simplu meciurile se desfășoară pe lățimea de 8,23
metri, jocurile de dublu desfășurându-se și pe cele doua margini laterale care duc la o lățime standard de 10,97
metri.
Distanța de la fileu la cele două linii de serviciu trebuie să fie de exact 6,40 metri, linia de centru
aflându-se bineînteles la jumătatea terenului de tenis. Poziționarea fileului este deosebit de importantă pentru
ca terenul să respecte standardele impuse de Federația Internaționala de Tenis, capetele fileului trebuie să se
găsească la cel putin 0,91 metri depărtare de marginile exterioare ale terenului (incluzând aici și marginile
laterale pentru jocul de dublu) iar pilonii care susțin fileul trebuie să aibă o înalțime de 1,07 metri. La mijlocul
terenului, acolo unde fileul intersectează linia de centru, înălțimea fileului trebuie sa fie de 0,91 metri.
Coborând la nivelul solului, grosimea liniilor desenate trebuie sa fie de
 5 cm pentru linia de centru
 între 2,5 cm si 10 cm pentru cele două linii de baza (liniile de fund)
 între 2,5 cm si 5 cm pentru toate celelalte linii ale terenului .
Dacă lungimea efectivă a terenului este de 23,78 metri, Federația Internațională de Tenis recomanda o
lungime totala a suprafeței amenajate de 37 de metri, adică cel puțin 6,4 metri dincolo de fiecare linie de fund
a terenului. În ceea ce privește lățimea, dimensiunea recomandată a incintei este de 18 metri, adică intre 3,50
si 3,65 metri suplimentari dincolo de marginile laterale ale terenului, necesare bineînteles jucătorilor pentru a
ajunge la mingiile care trec de marginile terenului de tenis.
 Reguli de joc
 1. OPONENTII STAU PE PARTILE OPUSE ALE TERENULUI. JUCATORUL CARE PUNE IN
MINGEA IN JOC ESTE CEL CARE “SERVESTE” IAR CEL CARE RETURNEAZA MINGEA SE
NUMESTE CEL CARE “PRIMESTE”.
 2. DREPTUL DE A SERVI, A ALEGE TERENUL SAU DE A CEDA ACEST DREPT ADVERSARULUI
ESTE CASTIGAT PRIN ARUNCAREA UNEI MONEDE SAU DE “INVARTITUL RACHETEI” (LA
AMBELE SE FOLOSESTE ACELASI PRINCIPIU, SI ANUME: CARE GHICESTE, CASTIGA).
 3. CEL CARE SERVESTE O SA STEA IN SPATELE LINIEI DE BAZA, NU O SA SERVEASCA PANA
CAND CEL CARE PRIMESTE NU ESTE PREGATIT, DACA NU REUSESTE DIN DOUA INCERCARI
SA LOVEASCA IN CAREUL PENTRU SERVA PIERDE PUNCTUAL.DACA MINGEA LOVESTE
FILEUL SI PICA IN CAREUL DE SERVA, MINGEA SE REPETA. DACA JUCATORUL A ATINS
LINIA DE BAZA A TERENULUI, INAINTE DE A LOVI MINGEA SE CONSIDERA “GRESEALA DE
PICIOR” ( ACEASTA REGULA SE APLICA DE REGULA IN COMPETITII).
 4. CEL CARE PRIMESTE SE CONSIDERA CA ESTE PREGATIT DACA INCEARCA SA
RETURNEZE MINGEA PUSA IN JOC DE CEL CARE SERVESTE. POATE SA ASTEPTE MINGEA
UNDE VREA INSA TREBUIE SA LASE MINGEA SA CADA IN CAREUL DE SERVA INAINTE SA
RETURNEZE MINGEA, ALTFEL PIERDE PUNCTUAL.
 5. CEL CARE SERVESTE, INTOTDEAUNA SPUNE SCORUL LUI, PE URMA PE CEL AL
ADVERSARULUI. CEL CARE CASTIGA PRIMUL PUNCT PRIMESTE 15, AL DOILEA PUNCT 30
IAR AL TREILEA PUNCT 40. LA 40-40(EGALITATE) UNUL DINTRE JUCATORI TREBUIE SA
CASTIGE DOUA PUNCTE CONSECUTIVE PENTRU A CASTIGA GAME-UL.
 6. PRIMUL CARE CASTIGA 6 GAME-URI, LA DIFERENTA DE CEL PUTIN DOUA GAME-URI
FATA DE ADVERSAR (6-4) CASTIGA SETUL. PRIMUL CARE CASTIGA 2 SETURI CASTIGA
MECIUL. DACA SCORUL ESTE 6-6, SE JOACA TIE-BREAK, FIECARE MINGE CASTIGATA FIIND
NOTATA CU CATE UN PUNCT, SERVINDU-SE PRIMA DATA O MINGE APOI CATE DOUA MINGI
DE FIECARE DINTRE JUCATORI, PRIMUL JUCATOR SAU ECHIPA CARE CASTIGA 7 PUNCTE
CASTIGA GAME-UL SI SETUL CU CONDITIA SA FIE O DIFERENTA DE DOUA PUNCTE FATA DE
OPONENT. DACA ESTE NECESAR, TIE-BREAKUL VA CONTINUA PANA CE ACEASTA
DIFERENTA ESTE REALIZATĂ.
 Date Generale
 Tenisul de câmp este un sport jucat fie între doi jucători (simplu), fie între două echipe a câte doi jucători (dublu).
Jucătorii folosesc o rachetă pe bază de racordaj pentru a lovi o minge de cauciuc acoperită cu pâslă peste fileu,
mingea trebuind să ajungă în terenul adversarului. Ilie Năstase spune că “tenisul este un joc foarte complicat, iar
dacă într-un joc lucrurile sunt mai complicate, castigă cel care ştie să improvizeze”.
 În acest joc nu ai contact fizic direct cu adversarul, iar faptul că nu te ciocnesti la tot pasul de acesta nu este o
lipsa de bărbăţie, căci tenisul pune multe probleme legate de puterea de concentrare şi de starea mentală astfel
încât, în multe momente, căderile psihice pot fi mai dure decât durerea fizică. Pentru a greşi în tenis nu înseamna
neapărat a pierde; poti pierde un punct dar ai şansa punctului următor. Nu în ultimul rând, acest jos este şi foarte
practicat în societate iar pe terenurile de tenis se pot lega prietenii dar se şi pot pune bazele unor afaceri.
 Tenisul este acum un sport olimpic şi este jucat indiferent de bani, de vârstă, în multe ţări de pe glob. În mod
remarcabil, în afara adoptării sistemului "tie-break", regulile sale au rămas neschimbate din 1890.
 Regulamentul elaborat de către Federaţia Internaţională de Tenis (F.I.T.) este respectat şi aplicat în ţară de către
Federaţia Română de Tenis. Terenul de joc este foarte diferit ca suprafaţă de joc. Astfel se joacă pe iarbă , pe
zgură pe bitum, pe suprafeţe acoperite cu materiale sintetice: plastic, în aer liber sau în sală.
 Mingile sunt de dimensiuni standardizate, fabricându-se şi tipuri speciale, diferite ca greutate, săritură şi culoare
 Fig.1.5. Mingi de tenis de culoare galbenă şi verde
 Rachetele pot fi alese în funcţie de preferinţele jucătorilor, dar lungimea lor se menţine între 63,5 cm si 69 cm, iar
greutatea în jurul a 400 g.
 Fileul este confecţionat din nylon sau sfoară împletită, având ochiurile foarte mici, o bandă albă care-l delimitează
lateral şi deasupra (fig.1.7), fiind fixat la o înălţime la centru de 0,91 m (verificarea se face printr-o rachetă
aşezată vertical şi o alta orizontală pusa deasupra primei).
 Complexitatea jocului creşte pe scara măiestriei sportive, ceea ce presupune un
efort fizic şi psihic pentru realizarea de performanţe la nivel international. Durata
jocului nu are limite în timp : o partidă poate dura de la o oră până la 4-5 ore.
 În tenis se dispută 5 probe : simplu bărbaţi, simplu femei, dublu bărbaţi, dublu
femei şi dublu mixt. Jocurile la femei se desfasoară după sistemul două seturi
câştigătoare din trei, iar la bărbaţi trei seturi câştigătoare din cinci. Desigur, sunt
concursuri care pot reduce numărul de seturi – în special simplu bărbaţi. În unele
concursuri se poate utiliza regula de scurtare a seturilor (denumită “tie-break”).
 Din punct de vedere fiziologic, jocul se caracterizează prin acte motrice rapide şi
precis alternate, cu lovituri în forţă şi o adaptare permanentă a execuţiilor tehnice
la situaţii mereu schimbătoare. Efortul la care sunt supuşi jucătorii este de
intensitate variabilă : momente de intensitate maximă, alternând cu eforturi
moderate.

 Sub aspect psihologic, tenisul poate fi caracterizat ca fiind un joc sportiv care
solicită aproape integral activitatea psihică: atenţia, gândirea, dârzenia,
perseverenţa, curajul, hotărârea, iniţiativa, puterea de anticipare etc.
 Tenisul este un mijloc accesibil tuturor vârstelor; el poate fi practicat,
începând cu vârsta de 7 ani până la 70 şi chiar peste această limită.
Accesiblitatea rezidă şi din numărul redus de procedee tenice cu care
se dispută un joc, precum şi dimensiunile terenului care, în aceste
condiţii simplificate de joc, nu solocită un efort de deplasare crescut.
 Practicarea tenisului de performanţă presupune şi solicită un mare
efort în pregătire şi joc, un înalt grad de îndemânare, viteză, forţă de
lovire a mingii, de deplasare în teren, precum şi o mare rezistenţă
fizică şi psihică.