Managementul Producţiei şi Serviciilor

Tema 1

Introducere în Managementul
Producţiei şi Serviciilor

 Cadrul conceptual
 Organizaţia în economia cu piaţă concurenţială
 Tipuri de procese desfăşurate în organizaţii
 Structura de producţie şi concepţie
 Structura de formare a PIB

 Industrie - 28,2%
 Agricultură, silvicultură şi pescuit - 4,9%
 Construcţii - 8,6%
 Servicii - 45,6%
 Altele (impozite pe produs, taxe vamale, subvenţii pe
produs) - 12,7%

2
Servicii
activităţi de comerţ
repararea autovehiculelor şi a motocicletelor
transport şi depozitare
hoteluri şi restaurante
administraţie publică şi apărare
asigurări sociale din sistemul public
învăţământ, sănătate şi asistenţă socială
tranzacţii imobiliare

3
  Cadrul conceptual

Problematica managementului activităţilor de producţie şi

de servicii
• conceperea şi aplicarea unor metode moderne de organizare a
proceselor de producţie şi de prestări de servicii;
• programarea şi urmărirea operativă a proceselor de producţie şi de
prestări de servicii (metode de programare);
• dezvoltarea unor noi produse şi servicii;
• dimensionarea capacităţilor de producţie şi utilizarea optimă a
acestora;

4
 Cadrul conceptual

Problematica managementului activităţilor de producţie şi

de servicii

• organizarea activităţilor de transport intern;

• organizarea activităţii de întreţinere şi de reparare a utilajelor;
• gestionarea resurselor energetice;
• aprovizionarea tehnico-materială a organizaţiei;
• implementarea managementului calităţii totale în activităţile de
producţie şi de prestări de servicii.

5
Organizaţia de producţie/servicii - grup de persoane organizate
conform anumitor cerinţe juridice, economice, tehnologice şi
manageriale, care concep şi desfăşoară un complex de procese de
muncă, în vederea realizării unor bunuri materiale, lucrări şi
servicii utile societăţii, obiectivul principal fiind obţinerea unui
profit.

6
Organizaţia de producţie/ servicii - abordată ca sistem

Sistem

 un ansamblu de elemente aflate într-o relaţie de interdependenţă şi

interacţiune reciprocă, formând un tot organizat şi funcţional;
 este caracterizat de trei elemente:
- obiective
- sarcini
- funcţii

7
Structura simplificată a unui sistem de producţie

8
Subsistemul de fabricaţie - componentă importantă a sistemului de
producţie

Componentele subsistemului de fabricaţie

• subsistemul efector
• subsistemul logistic
• subsistemul de comandă
• subsistemul de control

9
 Subsistemul efector

• are funcţia de a realiza modificarea proprietăţilor obiectului muncii prin

combinarea nemijlocită a fluxurilor materiale şi informaţionale prin
intermediul fluxurilor de energie;
• este denumit şi subsistem de prelucrare;
• prezintă caracteristici specifice fiecărui proces tehnologic;
• constituie componenta principală a subsistemului de fabricaţie.

10
 Subsistemul logistic

• realizează operaţii de transfer poziţional (transport) şi de transfer în

timp (depozitare);
• prezintă o importanţă majoră întrucât 65-85% din durata totală a
unui ciclu de fabricaţie se consumă cu operaţii de tip logistic
(manipulare, transport, depozitare).

11
 Subsistemul de comandă

• asigură menţinerea subsistemului de fabricaţie în parametri normali

de funcţionare, prin transformarea şi distribuţia fluxurilor
informaţionale.

12
 Subsistemul de control

• are funcţia de a determina valorile realizate ale parametrilor ce

definesc calitatea produselor, de a le compara cu valorile prescrise,
de a stabili eventualele abateri şi de a comunica informaţiile
rezultate subsistemului efector.

13
 Obiective ale organizaţiei

 economice
 sociale

Obiective economice

 optimizarea permanentă a combinării resurselor organizaţionale utilizate în

vederea obţinerii celor mai bune rezultate economice cu costuri cât mai
reduse şi având în permanenţă în vedere situaţia pieţelor de aprovizionare şi
de desfacere;
 distribuirea veniturilor obţinute din procesele de producţie şi de prestări de
servicii.
14
Obiective sociale ale organizaţiei - context social - rol
social al organizaţiei

 faţă de salariaţi
- condiţii de muncă;
- salarizare;
- calitatea vieţii resurselor umane.

 faţă de consumatori
- produse şi servicii de calitate;
- informare completă şi obiectivă referitoare la produsele şi serviciile
oferite;
- politici de publicitate adecvate. 15
Tipologia organizaţiilor care desfăşoară activităţi
în sfera producţiei şi a serviciilor

Criterii de clasificare

• Forma de proprietate
• Modul de constituire şi de utilizare a patrimoniului
• Apartenenţa naţională
• Dimensiune
• Ramura de activitate
• Gradul de continuitate a procesului de producţie
• Gradul de specializare
16
 Trăsături definitorii ale organizaţiei

 unitatea tehnico-productivă
 unitatea organizatorico-administrativă
 unitatea economico-socială.

17
Unitatea tehnico-productivă

Organizaţia dispune de un complex de resurse, în anumite

raporturi cantitative şi calitative, astfel încât obiectivele
sale să fie realizate în condiţii de eficienţă economică şi
socială.

18
 Unitatea organizatorico-administrativă

 la înfiinţare, se stabilesc pentru organizaţie o denumire, un sediu, un obiect

de activitate, un complex de resurse, un personal şi o conducere proprie;
 din punct de vedere organizatorico-administrativ, organizaţia decide asupra:
 produselor şi serviciilor oferite pe piaţă;
 metodelor şi tehnicilor de management care vor fi utilizate;
 modului de utilizare a resurselor şi de repartizare a profitului.

19
 Unitatea economico-socială

 organizaţia este organizată şi funcţionează pe baza principiilor

manageriale;
 din punct de vedere economico-social, organizaţia se caracterizează
prin:
• indiferent de forma de proprietate, are în dotare resurse proprii;
• funcţionează pe baza strategiei şi a tacticii stabilite de
managementul acesteia, în vederea realizării sistemului de obiective;
•poate fi desfiinţată, reorganizată sau îşi poate schimba obiectul de
activitate, denumirea sau sediul pe baza unor decizii ale celor care au
constituit-o;
• îşi desfăşoară activitatea pe bază de autofinanţare;
• trebuie să cunoască pieţele de aprovizionare şi de desfacere, 20în
 Tipuri de procese desfăşurate în organizaţii

 Procese de bază - au ca obiectiv transformarea materiilor prime şi a

materialelor în produse finite, constituind obiectul activităţii de bază al
organizaţiei (pregătitoare, prelucrătoare, de montaj-finisaj)

 Procese de asigurare a calităţii - rezidă în executarea unor lucrări de

verificare a produselor din punct de vedere cantitativ, calitativ, dimensional şi
funcţional, precum şi de asigurare a conformităţii produselor şi a proceselor cu
prevederile cuprinse în documentaţia tehnică (procesele de control al calităţii
produselor, de efectuare a unor probe şi încercări, de recepţie a materiilor prime şi
a subansamblurilor care intră în procesul de producţie etc.)

21
 Procese auxiliare - au drept finalitate realizarea unor produse, lucrări şi
servicii care nu constituie obiectul activităţii de bază al organizaţiei, însă asigură
buna desfăşurare a proceselor de producţie de bază (procesele de reparare a
utilajelor şi a echipamentelor, de obţinere a diferitelor forme de energie etc..)

 Procese de servire - rezidă în executarea unor servicii care nu reprezintă

obiectul activităţii de bază al organizaţiei, însă contribuie la desfăşurarea în
condiţii normale a proceselor de producţie de bază şi auxiliare (procesele de
transport intern, de depozitare a materiilor prime, a materialelor şi a produselor,
procesele de distribuţie a energiei etc..)

22
 Procese de concepţie - au drept obiectiv executarea unor lucrări şi servicii
prin care se asigură condiţiile tehnologice şi material-organizatorice de aplicare
a măsurilor de modernizare a proceselor de producţie (procesele de pregătire a
fabricaţiei noilor produse, de introducere a unor noi tehnologii de fabricaţie,
precum şi a unor metode moderne de organizare a proceselor de producţie etc.);

 Procese anexe - au drept conţinut pregătirea unor produse reziduale (deşeuri,

materiale recuperabile, rebuturi) în vederea valorificării lor prin vânzare sau
prin reintroducerea în circuitul economic (procesele de colectare şi de balotare
din industria construcţiilor de maşini, procesele de epurare a apei industriale în
industria chimică etc.).

23
 Structura de producţie şi concepţie a unei organizaţii

 are în vedere numărul şi componenţa subunităţilor de producţie, de control

şi de cercetare, mărimea şi amplasarea lor pe teritoriul întreprinderii, modul de
organizare internă a acestora pe subunităţi organizatorice, precum şi legăturile
funcţionale care se stabilesc în vederea desfăşurării proceselor de producţie şi
de prestări de servicii în condiţii de eficienţă economică şi socială.

24
 Verigi organizatorice ale Structurii
de producţie şi concepţie
 Secţia de producţie
 Atelierul de proiectare, producţie şi montaj
 Laboratorul de control şi cercetare
 Sectorul de producţie
 Locul de muncă.

25
Secţia de producţie - verigă de producţie, distinctă din punct de vedere
administrativ, în cadrul căreia se execută un produs, o componentă a acestuia
sau o fază de proces tehnologic.

Raţiunea constituirii secţiilor de producţie este dată de necesitatea organizării şi

coordonarea unitară a activităţilor corelate din punct de vedere tehnologic.

Tipuri de secţii de producţie

 secţii de bază - pregătitoare, prelucrătoare, de montaj - finisaj etc.
 secţii auxiliare - secţia energetică, secţia de reparaţii etc.
 secţii de servire - secţia depozite, secţia transport intern etc.
 secţii anexă - standuri de prezentare a produselor din târguri şi expoziţii,
magazine proprii de desfacere etc.

26
Atelierul de producţie - verigă organizatorică de producţie care poate
funcţiona fie ca subunitate a unei secţii de producţie, fie ca entitate
independentă, situaţie în care se deosebeşte de secţia de producţie prin
volumul mai redus al activităţii desfăşurate.

În cadrul unui atelier se desfăşoară activităţi

 de proiectare
 de producţie
 de montaj
 de service

Atelierul de proiectare - verigă structurală în care se execută lucrări de

proiectare de amploare mai redusă, care nu constituie obiectul de activitate al
unor institute de cercetare specializate.

27
Laboratorul de control şi cercetare - verigă organizatorică în cadrul căreia se
execută analize, probe şi măsurători pentru determinarea calităţii materiilor
prime, a materialelor, a subansamblurilor, precum şi a produselor şi serviciilor
organizaţiei.

Sectorul de producţie - subunitate a atelierului, delimitată din punct de vedere

teritorial, în care se execută un anumit tip de operaţie tehnologică (criteriul
omogenităţii tehnologice) sau o succesiune de operaţii legate de fabricarea
unor componente ale unui produs (criteriul obiectului de fabricat).

28
Locul de muncă - veriga organizatorică de bază a organizaţiei, care ocupă o
anumită suprafaţă de producţie dotată cu utilaj şi echipament tehnologic
corespunzător şi este destinată executării unor operaţii tehnologice în vederea
obţinerii produselor finite.

Locuri de muncă

o universale - în cadrul lor se execută un tip de operaţie la o mare varietate de

produse
o specializate - în cadrul lor se execută în mod repetat un anumit tip de operaţie
la un anumit produs sau componentă a acestuia (reper, subansamblu etc.).

29