MODIFICĂRILE

SISTEMULUI DIGESTIV
LA VÂRSTNICI
ÎMBĂTRÂNIREA – UN PROCES ÎN TIMP
BĂTRÂNEȚEA – UN STADIU AL ONTOGENEZEI.
•La nivel global, datele demografice arată că numărul persoanelor vârstnice este în continuă
creștere.
•Pe măsură ce organismul îmbătrânește, apar o serie de modificări fiziologice la nivelul întregului
sistem de organe.
•Deși procesul de îmbătrânire nu poate fi oprit, conștientizarea acestor schimbări și adoptarea
unui stil de viață sănătos pot reduce impactul asupra stării de sănătate și pot duce la
îmbunătățirea calității vieții persoanelor vârstnice.
La nivelul sistemului digestiv au loc modificări morfo-funcționale care
progresează odată cu vârsta.
:
Majoritatea segmentelor tubului digestiv
suferă un proces de :
• hipotrofie involutivă, 
• scăderea contracției musculare esofagiene,
• scăderea secreției de acid gastric și a
evacuării conținutului gastric.
• Motilitatea colonului este frecvent afectată,
ceea ce duce la modificări importante ale
tranzitului intestinal și la apariția constipației
cronice.

CAVITATEA
BUCALĂ
Infecţia de focar buco-dentară produce o
reactivitate modificată a organismului
prin scăderea rezistenţei acestuia, în
afara localizărilor mai frecvente pe
aparatul cardiovascular, locomotor şi
renal, se întîlnesc si o serie de
manifestări şi la nivelul tubului digestiv
In cadrul simptomelor generale ale bolii de focar, de tipul
• astenie,
• cefalee,
• stare subfebrilă,
• poliartralgii,
• se mai constată tulburări dispeptice,
• meteorism postprandial,
• disfagie,
• senzaţie de plenitudine,
• mucoasa linguală încărcată, albicioasă, saburală cu marginile
congestionate.
• La nivelul mucoasei labiale se pot observa vezicule herpetice.
• Policariile şi gingivita cronica eritematoasă de asemenea,
sunt frecvent întîlnite.
• In afara acestor simptome se mai întalnesc tulburări
salivare, hiposialia, afte şi vezicule la nivelul mucoasei jugale,
gingivoragii
Sindromul bucal este reprezentat de:
A. Tulburări salivare.
1. cantitative: a) hiposialia, b) hipersialia
2. calitative (modificări în compoziţia salivară)
B. Tulburări senzoriale
1. modificări de gust, 2. miros patologic (halenă)
C. Tulburări de dezvoltare ale oaselor maxilare
D. Manifestări odontale: boala carioasă
E. Manifestări la nivelul parodonţiului maxilar
1. Parodontite cronice: a) superficiale, b) profunde.
2. Parodontoze
F. In cavitatea bucală vom întîlni: 1. Stomatite, 2. Gingivite, 3. Glosite

Hipersalivaţia  creşterea secreţiei salivare; apare în următoarele

boli ale tubului digestiv: ulcer gastroduodenal, cancerul gastric!,
colecistitele cronice, spasmul cardial, colite.
Funcţia glandelor salivare pare independentă de înaintarea în vârstă. Există studii asupra glandei parotide,
submandibulare şi submaxilare care dovedesc că producţia de salivă rămâne constantă pe tot parcursul vieţii, în
pofida scăderii numărului de celule acinare cu vârsta.S-ar putea crede că rămâne o cantitate suficientă de ţesut
glandular care poate asigura o producţie normală de salivă. Pe de altă parte, Pedersen demonstrează că producţia de
salivă la nivelul glandei submandibulare scade cu vârsta [1], dar producţia de salivă la acest nivel reprezintă numai 5%
din volumul total şi, astfel, afectează puţin producţia globală de salivă.
Cu toate acestea, persoanele în vârstă se plâng frecvent de senzaţia de gură uscată (xerostomie). Această la rândul ei
fiind însoţită de dificultăţi la mestecat, la înghiţire şi vorbire. Se consideră că senzaţia de gură uscată apare atunci,
când fluxul de salivă este redus cu 50%.
Gura uscată, dificultăţile la înghiţire a alimentelor uscate sau necesitatea de a bea lichide în timpul mesei pentru a
ajuta înghiţirea sunt simptome care indică o hipofuncţie glandulară salivară reală. Mucoasa bucală în cursul
îmbătrânirii devine fragilă, prezintă semne marcate de deshidratare, fenomene agravate de subţierea epiteliului de
acoperire cu subţierea mucoasei şi submucoasei.

Tulburările salivare sînt frecvent întîlnite:

- hiposialie de debut,
- sialoree în timpul regurgitărilor,
- carii multiple şi tartru dentar din cauza
schimbărilor pH-ului salivar în timpul regurgitărilor,
iar flora microbiană bucală este total schimbata.
Uneori pe mucoasa bucală se întîlnesc leucoplazii,
eroziuni şi ulceraţii (! pot reprezenta simptomele
unor boli extrem de grave)
Parotidita supurată a bătrânului, apare la vârstnicul de peste 80 de ani, cu stare
grava, istoric lung, casexie si infirmitate.
• Apar si stari terminale, mai frecvent la femei.
• Clinic se exteriorizeaza ca o tumefactie pre si intra auriculara, care
deformeaza figura si cu semne locale de inflamatie (eritem si temperatura),
precum si secretii purulente în orificiul canalului Stenon.
ESOFAGUL
 prezintă o subţiere a mucoasei şi o reducere a musculaturii.
 Crește numărul contracţiilor neperistaltice, cu apariţia
disfagiei.
 Amplitudinea contracţiilor peristaltice ale musculaturii
esofagiene este redusă.
 Creşte incidenţa diverticulilor esofagieni. Cu toate acestea,
funcţia esofagului rămâne în general rezervată până la vârste
înaintate.
 Cel mai frecvent bolile neurologice şi diabetul zaharat
frecvente la bătrâni determină afectarea esofagiană secundară
cu risc de pneumonie de aspiraţie, malnutriţie şi metaplazie
Barrett.
Refluxul gastro esofagian
• La persoanele vârstnice apar frecvent tulburari de deglutitie, disfagie si regurgitari nazale.
• Alteori apare pirozis, epigastralgii, cu iradieri în umarul stâng reprezentând pseudoangorul.
• Dintre entitati clinice mentionam diverticulii esofagieni, spasmele esofagiene, dar mai ales
refluxul gastro esofagian.
• Acesta din urma consta în întoarcerea continutului gastric în esofag, din cauza insuficientei
functionale a cardiei.
• Obezitatea, sarcina, stenoza pilorica cu dilatatie gastrica consecutiva sunt cauze favorizante.
• Consecinţe ale refluxului sunt esofagita peptica cu pirozis, regurgitarile acide si varsaturile.
• Tratamentul vizeaza îndepartarea medicamentelor favorizante (anticolinergice, betablocante,
morfina, teofilina), îndepartarea grasimilor, alcoolului, cafelei, tutunului etc.
• Cimetidina si Metoclopramidul (Reglan, Primperan), au efecte favorabile.
  cu vârsta apare atrofia mucoasei, cu creşterea incidenţei gastritei atrofice (16% la
persoane le peste 70 ani).

STOMAC  Incidenţa aclorhidiei este crescută la bătrâni.

 De asemenea, scade activitatea pepsinei. Nivelele plasmatice ale gastrinei cresc cu
vârsta.
 Evacuarea stomacului nu este afectată de îmbătrânire când mesele conţin mai puţin
de 500 Kcal, fiind încetinită dacă depăşesc această valoare (120 min. faţă de 50 min.
la adulţi).
 Prelungirea timpului de evacuare gastrică poate fi exacerbată de medicaţia
anticolinergică (pentru incontinenţa urinară).
 O altă cauză de prelungire a evacuării stomacului o reprezintă nivelele crescute de
colecistokinină la bătrâni, prin faptul că ea modulează direct contracţia antrului.
 Întârzierea golirii stomacului prelungeşte timpul de contact ai diferiţilor agenţi
(AINS) cu mucoasa gastrică, ceea ce predispune suplimentar vârstnicul la afectarea
mucoasei, şi ulterior ulceraţii gastrice.
 Cu îmbătrânirea apare o scădere a capacităţii fundusului gastric de a se relaxa, ceea
ce conduce la o umplere antrală rapidă. Unul din mecanismele implicate în
reducerea relaxării fundusului gastric este reprezentat de scăderea oxid-nitric-
sintetazei la bătrâni şi implicit a nivelelor oxidului nitric, cu rol în miorelaxare.
 Senzaţia de distensie gastrică este de asemenea redusă la vârstnici
 • Ficatul se reduce în dimensiuni cu îmbătrânire(între 6 şi 28% în intervalul 40-65 ani), fapt
FICAT documentat atât în studii necroptice, cât şi in vivo prin ultrasonografie sau CT.
• Fluxul sanguin hepatic evaluat prin ecografie doppler scade cu până la 30% la vârstnici.
Sângele livrat ficatului pe calea sistemului port ajunge în final la nivel hepatocitar pe calea
capilarelor sinusoidale, care sunt tapetate de celulele endoteliale sinusoidale hepatice (CESH).
Aceste celule au nişte trăsături particulare prin faptul că sunt foarte subţiri, nu prezintă un ţesut
conjunctiv de susţinere şi sunt perforate, porii fi ind numiţi fenestraţii (100 nm în diametru).
• CESH ocupă o poziţie importantă şi strategică la nivelul capilarelor sinusoidale hepatice, cât timp
ele facilitează transportul bidirecţional al diferitelor substanţe între sânge şi hepatocit, asi
gurând funcţia de filtrare a lipoproteinelor şi de endocitoză.
• Ficatul persoanelor de peste 60 ani prezintă volume mai mari ale hepatocitelor (cu scăderea
numărului acestora), o creştere a numărului hepatocitelor binucleatE,scăderea conţinutului de
reticul sarcoplasmic şi scăderea activităţii lizozomale şi a unor enzime microzomale (CYP3A).
Volumul mitocondriilor creşte, iar numărul acestora scade.
• Funcţia hepatică de detoxifiere, sinteză proteică şi biliară nu se modifică la vârstnici. De aceea,
modifi cări ale valorilor serice ale bilirubinei, transaminazelor sau fosfatazei alcaline trebuie
evaluate clinic şi paraclinic ca la persoanele tinere.
• Faptul că modifi cările morfologice şi funcţionale ale ficatului, secundare procesului de
îmbătrânire nu sunt semnificative clinic, este dovedit şi de posibilita tea transplantării ficatului
chiar de la persoane de peste 80 ani.
VEZICA BILIARĂ
• Prevalenţa litiazei biliare creşte cu îmbătrânirea, constatându-se la 8% din subiecţii de peste 40 ani şi
20% din cei peste 60 ani.
• Fiziopatologia formării calculilor biliari este influenţată de îmbătrânire.
• Creşterea prevalenţei calculilor pigmentari a fost asociată unei populări bacteriene frecvente a
aborelui biliar, bacteriile favorizând deconjugarea bilirubinei şi, astfel, favorizând formarea calculilor .
• Staza biliară este şi ea implicată în acest proces. Nivelele colecistokininei sunt mai mari la vârstnici
faţă de tineri.
• Corelaţia dintre contracţia vezicii biliare şi nivelele colecistokininei nu sunt afectate de vârstă, deşi,
sensibilitatea vezicii biliare la colecistokinină este mai mică la bătrâni, datorită faptului că această
scădere a sensibilităţii este compensată de creşterea nivelelor colecistokininei.
• Scăderea secreţiei bilei, de rând cu slăbirea funcţiei secretorii intestinale şi scăderea proceselor
oxidative şi de refacere duc la reţinerea colesterolului în organism şi dezvoltarea aterosclerozei.
PANCREAS

 Cu vârsta, se înregistrează o creştere a lipomatozei, fibrozei şi alterărilor epiteliului ductal, şi

de asemenea o scădere a masei pancreasului.
 Lipomatoza pancreatică se asociază cu apariţia diabetului zaharat la vârsta adultă.
 Modifi cările fibrotice de la nivelul pancreasului sunt frecvente la populaţia vârstnică şi se
asociază cu hiperplazia ductelor papilare .
 Ecografic aceasta se manifestă prin creşterea ecogenităţii pancreasului. Dilatarea ductului
pancreaTic este frecvent întâlnită, dar se consideră că valorile de peste 3 mm sunt patologice
 Există şi o creştere a incidenţei chistelor pancreatice.
 Producţia de amilază rămâne normală, scade însă producţia de lipază şi tripsină .
INTESTINUL SUBŢIRE
• are o mare capacitate funcţională de rezervă datorită suprafeţei extinse disponibilă pentru secreţie şi
absorbţie. De aceea, chiar dacă există studii care arată că suprafaţa mucoasei intestinului subţire scade
cu vârsta , nu exis tă dovezi că bătrânii ar prezenta un risc de afectare a absorbţiei majorităţii
macronutrienţilor în absenţa unei patologii la acest nivel sau a rezecţiilor chirurgi cale a intestinului
subţire.
• Vilozităţile de la nivelul intestinului subţire devin mai late şi mai scurte. Cu îmbătrânirea se înregistrează
şi o scădere a activităţii unor enzime specifi ce de la nivelul enterocitului (dizaharidaze şi amino-
peptidaze). Acest proces este secundar întârzierii maturării şi expresiei acestor enzime cât timp
proliferarea celulelor de la nivelul criptelor intestinale (sursa de enterocite) este mai accentuată la
vârstnici faţă de tineri (normal 48 ore).
• Ca urmare poate fi afectată absorbţia vitaminei D, a acidului folic, a vitaminei B12, a calciului, cuprului,
zincului, acizilor graşi şi a colesterolului. Timpul de tranzit de-a lungul intestinului subţire nu se modifică.
 Boli digestive sunt: ocluziile intestinale (ocluzia colonului descendent de obicei prin carcinom de
colon), volvulusul colic, cancerul de colon stenozant, ocluzia mezenterica, de obicei depistata
necroptic si colita ischemica.
• Majoritatea acestor afectiuni apar mai frecvent la vârstnicii obezi.
• Pot fi originea unui abdomen acut (când diagnosticul se pune de obicei tardiv).
• Prognosticul este foarte rezervat, iar tabloul clinic este initial estompat, sters.
• Din patologia inflamatoare a peritoneului, mai frecvent se întâlneste apendicita (letala de obicei
la vârstnic), cu evolutie si semne atipice, frecvent conducând la peritonita.
• Alte cauze de abdomen acut la vârstnici sunt ulcerele gastroduodenale, hemoragiile prin ruptura
arterei epigastrice, fisurarea unui anevrism de aorta.
• In toate bolile digestive ale vârstnicului, ca si în celelalte afecţiuni, modificarile psihice dau o
coloratura speciala si pot fi un obstacol serios în calea vindecarii, conducând adesea la
exitus(încetarea completa si definitiva a vietii).
 • prezintă o atrofie a celulelor mucoasei şi a glandelor din
submucoasă.
• Se înregistrează hipertrofia musculară şi scleroză arteriolară, cu
creşterea incidenţei colitei ischemice.
INTESTINUL • Alterarea motilităţii parietale, cu încetinirea tranzitului intestinal
GROS este urmată de creşterea prevaenţei constipaţiei habituale .
• Flora bacteriană se modifică cu îmbătrânirea, cu scăderea
numărului de bifidobacterii şi creşterea numărului de fungi şi
enterobacterii. Ca urmare la bătrâni creşte riscul diareilor
infecţioase.
Incontinenţa anală, este o infirmitate frecventa, cu repercursiuni grave psihosociale, fiind alaturi
de incontinenta de urina, escarele de decubit si de dementa, una din marile probleme ale
îngrijirilor si asistentei vârstnicului.
• Ea consta în pierdere involuntara a materiilor fecale si a gazelor prin orificiul anal.
• Se asociaza de obicei cu incontinenta de urina si cu deteriorarea psihica avansata.
• Apare în demente, accidente vasculare cerebrale, afectiuni ale maduvei, polinevrite, diabet,
abcese rectale, hemoroizi, fisuri anale, cancere rectosicmoidiene si constipatia cronica.
• În geriatrie cea mai importanta incontinenta anala este cea neurogena.
• Aceasta duce la pierderea controlului sfincterian.
• Tratamentul este descurajant si se reduce la încercari de reeducare si la îngrijiri generale.
• Se pot practica clisme, administra purgative etc.
CONCLUZII

1. Problema modificării morfofiziologice a sistemului digestiv cu vârsta, deşi este destul de larg
studiată, însă, până în prezent nu sunt stabilite mecanismele şi factorii ce provoacă diminuarea
şi degradarea morfo-fiziologică a acestuia.
2. Sistemul digestiv, ca una din căile principale de interrelaţie a organismului cu mediul ambiant, se
află permanent sub influenţa factorilor alimentari, care, conform sanocreatologiei, îndeplinesc
nu numai rolul de asigurare a organismului cu energie şi substanţe plastice, dar şi de inductori,
de formare, menţinere şi deteriorare a stării morfo-fiziologice a diferitor sisteme fiziologice ale
organismului, inclusiv al celui digestiv, ce mărturiseşte despre semnifi caţia acestora în
asigurarea activităţii vitale a organismului şi necesităţii studierii în continuare a influenţei lor
asupra sănătăţii.
BIBLIOGRAFIE
• 1. Bogdan C. Geriatrie, Ed. Medicală, Bucureşti, 1997, p.28, 449p.
• 2. Bulancea Bogdan-Petru. Defi cienţele nutriţionale - factori de risc în patologia orală a vîrstnicului/
Rezumat, Teza de doctorat, Iaşi, 2012, p.11.
• 3. Cappelli V., Pietra P., Panagis V. II transporte del glucose nells intestine isolate di ratte a semidi –
giumo; importenza della disponibilita di 02 // Doll. Soc. Biol. Sper., 1070, v.45, p. 1588.
• 4. Donca V. Gerontologie şi geriatrie, Cluj-Napoca, 2008, p.21, p.93-96, p. 145-151
• 5. El-Salhy M., Sandstrom O., Holmlund F. Age-induced changes in the enteric nervous system in the
mouse // Mech. Ageing Dev.-1999.-Vol. 107.-P. 93–103.
• 6. Gusca N.I. Julicov S.A. et al. The caracteristion of the morpho-functional changes stomach normocidic
gastritis / Физиол. и патол. пищеварения. – Кишинев: Штиинца, 1981, с. 37-40.
• 7. Harman D. Free radical theory of aging: Effect of free radical reaction inhibitors on the mortolity rate
of male LAF mice / J. Gerontol., 1968, v. 23, p. 476.
• 8. Jansen PL. Liver disease in the .-. // Best Pract Res Clin Gastroenterol. 2002 Feb; 16(1):149-58.
• 9. Khomeriki S. G. Age and changes in the number of endocrine cells in the stomach and their role in
senile atrophy of the gastric glands // Arkh. Anat. Gistol. Embriol.-1986.-Vol. Р. -59–62.