DIABETUL ZAHARAT

•  Diabetul zaharat este o boala metabolica cu

evolutie cronica, datorata fie carentei absolute
sau relative de insulina eficienta,fie rezistentei la
insulina, ceea ce determina in primul rand
perturbarea metabolismului glucidic, urmata de
perturbarea metabolismului lipidic, protidic,
hidromineral si acido-bazic.
•           Este cea mai frecventa boala metabolica,
afectand circa 5% din populatia generala in tarile
dezvoltate (inca peste 50% din cazuri
raman  nediagnosticate).
                   
 CLASIFICARE
• DIABET ZAHARAT •  DIABET ZAHARAT
TIP 1 (deficit absolut TIP 2 (variind de la
de insulina prin insulino-rezistenta
distructia celulelor preponderenta cu
beta) deficit relativ de
•    imuno-mediat insulina la deficit
•    idiopatic preponderent secretor
asociat cu
insulinorezistenta).
 ALTE TIPURI SPECIFICE
• v   defecte genetice de functionare a celulelor beta;
• v   defecte genetice ale actiunii insulinei;
• v   boli ale pancreasului endocrin;
• v   endocrinopatii;
• v   diabet zaharat indus de toxice sau medicamente:
• v   diabet zaharat indus de infectii;
• v   alte forme imun-mediate:-sindrom stiff-man
•                                           -Ac ai receptorilor insulinei
• v   alte sindroame genetice asociate cu diabet zaharat
 Etiopatogenia DZ tip 1(insulino-dependent)

•          Majoritatea cazurilorar avea la baza un

proces inflamator autoimun cu distructia
selectiva a celulelor beta Langerhans, cu
prezervarea celulelor alfa secretoare de
glucagon si gama secretoare de
somatostatina.Acest proces ar surveni
preferential la indivizi predispusi genetic.
• Factorii de mediu declansatori ar putea fi de
origine virala (v. urlian, al rujeolei, al hepatitei
epidemice, Epstain-Barr, coxsackie,
citomegalovirus) sau toxica(inclusiv alimentari)
Etiopatogenia DZ tip 2 (non-insulinodependent)

• Caracterul heredo-colateral al DZ tip 2

este demonstrabil in numeroase cazuri,
agregarea familiala explicandu-se insa
atat prin factori genetici, cat si prin
transmiterea unui mod de viata riscant,
caracterizat prin obiceiuri alimentare
nocive si neglijarea activitatii
fizice(sedentarism).
 AFIRMAREA  EXISTENTEI  DIABETULUI

• Actualmente se considera ca exista trei cai pentru afirmarea

diagnosticului de diabet zaharat:
• 1.    decelare ocazionala a unei valori a glicemiei peste 200 mgdl
asociata cu poliurie, polidipsie si pierdere in greutate inexplicabila;
• 2.    glicemie à jeun peste 126 mgdl, ultimul pranz fiind luat cu peste
8h inainte;
• 3.    glicemie peste 200 mgdl la 2h post-ingesta a 75g de glucoza.
• Oricare din aceste cai este suficienta, dar diabetul se afirma doar
daca este confirmat prin inca o determinare in alta zi.
• Gradul de dificultate al afirmarii diagnosticului depinde de tipul
diabetului si de forma clinica a acestuia.
 DIAGNOSTICUL TIPULUI DE DIABET
 
• TIPUL 1 (insulino-dependent) corespunde tipului juvenil (diabetul slab) din
clasificarile mai vechi.
• Debut: de obicei la varsta tanara, sub 30 ani (de aceea era denumit si
diabet juvenil).
• Clinic: triada - poliurie, polidipsie, polifagie.
•            inapetenta
•            astenie, scadere in greutate;
•            tendinta la acido-cetoza.
• Genetic:
•     asociat cu grupele HLA
•      concordanta la gemeni 40-50%
• Imunologic:
•       prezenta de anticorpi anti-insulari circulanti in peste 50% din cazuri;
•      predispozitie la boli autoimune asociate.
• Terapeutic: insulinodependenta.
• TIPUL2 (insulino - independent) corespunde diabetului
de maturitate (diabetul gras) din  clasificarile mai vechi.
• Debut: de obicei la varsta adulta(dupa 40 ani).
• Prevalenta: circa 4,5%.
• Clinic:
•    adesea hiperponderal (80% din pacienti);
•    tendinta accentuata la complicatii angiopatice;
•    decompenseaza rar.
• Genetic:
•          nu este asociat cu grupe HLA;
•          ar fi o mutatie genetica ce afecteaza sinteza
insulinei;
•         concordanta la gemeni 95-100%;
•          transmitere dominant autosomala.
•
 TRATAMENT
•           Obiective terapeutice
• a.     normalizarea metabolica;
• b.    prevenirea hipoglicemiei si a altor complicatii iatrogene;
• c.     asigurarea unui regim de viata cat mai apropiat de normal;
• d.    asigurarea unei durate de viata cat mai apropiata de durata normala.
• Realizarea acestor obiective necesita:
• ·       echilibrarea diabetului, cu normalizarea parametrilor biochimici;
• ·       mentinerea acestor parametri in limite normale sau cat mai apropiate de normal;
• ·       ameliorarea sau chiar vindecarea complicatiilor.
• Conditii:
• v   precizarea diagnosticului complet:
• v   individualizarea tratamentului in functie de acest diagnostic, precum si in functie
de varsta, sex, profesie, conditii sociale si familiale;
• v   stabilirea tolerantei la glucide si, eventual, a necesarului de insulina;
• v   aprecierea in dinamica a eficientei tratamentului (stare generala, echilibru
ponderal, capacitate de efort, parametri biochimici) si modificarea schemei
terapeutice in functie de situatiile nou aparute;
• v   colaborarea stransa medic-pacient, constientizarea pacientului fiind o conditie sina
qua non a eficientei.