Capitolul 28

Evaluarea pulmonara preoperatorie

• Evaluarea pulmonara a sistemului respirator

are drept scop identificarea pacientilor la
risc pentru complicatii postoperatorii si, in
mod evident, gasirea mijloacelor de a
modifica acest risc .
• Pentru a scadea complicatiile respiratorii
preoperatorii sunt necesare :
• O foarte buna evaluare
preoperatorie
• O pregatire preoperatorie
• O anumita atitudine
intraanestezica
• O terapie postoperatorie
• Indiferent de tipul de chirurgie despre care
vorbim , identificarea pacientilor la risc pentru
diferite complicatii postoperatorii este
esentiala .

• Ele avand un important impact asupra

mobilitatii si mortalitatii postoperatorii.
 Factori de risc legati de pacient
• Anamneza este prima etapa a lantului de
investigatii despre bolnav si ne permite sa ii
stabilim obiceiurile
• Principalul factor de risc preoperator implicat
in complicatia pulmonara postoperatorie o
reprezinta fumatul .
• Fumatul afecteaza atat aportul cat si consumul
tisular de oxigen .
• La nivel pulmonar fumatul determina o
crestere a secretiei de mucus , ingustarea
bronhiolelor cu risc crescut de colaps alveolar.

• Intreruperea fumatului cu 12 - 24 de ore

preoperator duce la scaderea cantitati de
nicotina , deci , cel putin teoretic , ameliorand
balanta de oxigen .
Factori de risc legati de interventia chirurgicala

• Atat in timpul interventiei chirurgicale cat si

durata ei pot influenta incidenta complicatiilor
postoperatorii pulmonare .
• Frecventa complicatiilor creste mult in cazul
interventilor ce depasesc 4 ore , iar durata mai
mare de 2 ore a interventiei chirurgicale
crescand riscul de aparitie a pneumopatiilor
postoperatorii de 4 ori
• Preoperator, întotdeauna este prezentă o stare
de tensiune afectivă ilustrată în special prin
anxietate şi fobii.

• Bolnavul se prezintă de obicei deficitar din

punct de vedere somatic, marcat de suferinţa
şi dezechilibrul fizic determinat de boală.
• Terapia psihosomatică începe propriu-zis cu
aproximativ 2/3 săptămâni înaintea
intervenţiei.
• Având ca obiectiv aducerea pacientului în cea
mai bună formă posibilă, psihică, fizică şi
respiratorie.
• In acelaşi timp fiind instruit asupra
metodologiei recuperatorii ce-i va fi aplicată
imediat după operaţie.
• Etapa următoarelor 3/4 săptămâni, reprezintă
perioada de tranziţie între bolnavul imobilizat
la pat şi bolnavul aşa-zis "vindecat" din punct
de vedere chirurgical.
• Recuperarea funcţională postoperatorie se
referă în primul rând la tratarea consecinţelor
actului chirurgical şi nu ale maladiei anterioare
care a determinat acest act.
• Bolnavii care prezintă o stare de anxietate
preoperatorie marcată au o bună evoluţie
postoperatorie, caracterizată prin relaxare
psihică şi chiar euforie. Alţi bolnavi care sunt
calmi, stăpâniţi şi înfruntă momentul
preoperator cu stoicism, dezvoltă o anxietate
postoperatorie şi o proastă adaptare în
convalescenţă.
• Kinetoterapia

• Preoperator  Învăţarea unor strategii de

management a durerii: utilizarea unor
elemente de relaxare, masaj şi automasaj,
posturări