are drept scop identificarea pacientilor la risc pentru complicatii postoperatorii si, in mod evident, gasirea mijloacelor de a modifica acest risc . • Pentru a scadea complicatiile respiratorii preoperatorii sunt necesare : • O foarte buna evaluare preoperatorie • O pregatire preoperatorie • O anumita atitudine intraanestezica • O terapie postoperatorie • Indiferent de tipul de chirurgie despre care vorbim , identificarea pacientilor la risc pentru diferite complicatii postoperatorii este esentiala .
• Ele avand un important impact asupra
mobilitatii si mortalitatii postoperatorii. Factori de risc legati de pacient • Anamneza este prima etapa a lantului de investigatii despre bolnav si ne permite sa ii stabilim obiceiurile • Principalul factor de risc preoperator implicat in complicatia pulmonara postoperatorie o reprezinta fumatul . • Fumatul afecteaza atat aportul cat si consumul tisular de oxigen . • La nivel pulmonar fumatul determina o crestere a secretiei de mucus , ingustarea bronhiolelor cu risc crescut de colaps alveolar.
• Intreruperea fumatului cu 12 - 24 de ore
preoperator duce la scaderea cantitati de nicotina , deci , cel putin teoretic , ameliorand balanta de oxigen . Factori de risc legati de interventia chirurgicala
• Atat in timpul interventiei chirurgicale cat si
durata ei pot influenta incidenta complicatiilor postoperatorii pulmonare . • Frecventa complicatiilor creste mult in cazul interventilor ce depasesc 4 ore , iar durata mai mare de 2 ore a interventiei chirurgicale crescand riscul de aparitie a pneumopatiilor postoperatorii de 4 ori • Preoperator, întotdeauna este prezentă o stare de tensiune afectivă ilustrată în special prin anxietate şi fobii.
• Bolnavul se prezintă de obicei deficitar din
punct de vedere somatic, marcat de suferinţa şi dezechilibrul fizic determinat de boală. • Terapia psihosomatică începe propriu-zis cu aproximativ 2/3 săptămâni înaintea intervenţiei. • Având ca obiectiv aducerea pacientului în cea mai bună formă posibilă, psihică, fizică şi respiratorie. • In acelaşi timp fiind instruit asupra metodologiei recuperatorii ce-i va fi aplicată imediat după operaţie. • Etapa următoarelor 3/4 săptămâni, reprezintă perioada de tranziţie între bolnavul imobilizat la pat şi bolnavul aşa-zis "vindecat" din punct de vedere chirurgical. • Recuperarea funcţională postoperatorie se referă în primul rând la tratarea consecinţelor actului chirurgical şi nu ale maladiei anterioare care a determinat acest act. • Bolnavii care prezintă o stare de anxietate preoperatorie marcată au o bună evoluţie postoperatorie, caracterizată prin relaxare psihică şi chiar euforie. Alţi bolnavi care sunt calmi, stăpâniţi şi înfruntă momentul preoperator cu stoicism, dezvoltă o anxietate postoperatorie şi o proastă adaptare în convalescenţă. • Kinetoterapia
• Preoperator Învăţarea unor strategii de
management a durerii: utilizarea unor elemente de relaxare, masaj şi automasaj, posturări