PSIHODIAGNOZA PERSONALITATII

Psihodiagnoza personalitatii

Procesarea recompenselor – componentă a reactivităţii

emoţionale (II)
Bazele biologice ale rabdarii & iritabilitatii

• Creierul foloseşte zonele senzoriale şi motorii pentru a reconstrui experienţele trăite,

proces pe care noi il experienţiem ca reamintire, imaginare sau anticipare.
• Acelaşi principiu se aplică şi structurilor implicate in procesarea recompenselor.
• Iar diferenţele de personalitate dintre oameni ȋn cea ce priveşte deciziile şi
comportamentul faţă de recompense stau tot ȋn funcţionarea circuitelor senzoriale şi
motorii ale creierului implicate ȋn procesarea, reamintirea şi anticiparea
recompenselor şi situaţiilor asociate cu ele.
• O funcţionare accentuată a acestora caracterizează persoanele extroverte precum şi
cele dependente de recompense (Reward dependent).
 Psihodiagnoza personalitatii

• Semnalele din nucleul accumbens ce identifică stimulii ce prezic

recompensa, prin circuitul dopaminergic mezo-cortico-limbic ce ajunge în
partea orbitofrontală mediană, influenţează motivaţia şi cresc viteza
răspunsurilor în cazul semnalării unei recompense mari, deci
accumbensul ajustează comportamentul pentru a obţine rezultate maxime
• Activarea în ventromedianul prefrontal (ariile 10, 11, 12, 32) în aşteptarea
recompense corelează cu “willingness to pay” faţă de acea recompensă
• Cortexul orbitofrontal este legat de deciziile luate în situaţiile în care sunt
anunţate recompense, funcţie de mărimea relativă a recompensei
aşteptate
 Psihodiagnoza personalitatii

• Valoarea unei recompense este encodată de către creier după trei

parametrii: mărime, probabilitate de primire şi timpul estimat până la
primire.

• Atunci când aşteptăm o recompensă, amânarea ei şi incertitudinea

primirii îi scad valoarea, proces numit „discounting” (reducere a valorii).
Cu alte cuvinte, o recompensă de 60$ e mai important dacă e primită azi
decât peste o lună.

• Oamenii ȋn general preferă recompense imediate si sigure indiferent de

mărimea lor.

• Deciziile care sunt influenţate de procesul de discounting ca urmare a

amânării se numesc decizii intertemporale. Acestea sunt frecvente în
viaţa cotidiană, şi apar în educaţie, sănătate, sisteme de pensii, investiţii,
etc.
 Psihodiagnoza personalitatii

• Studiile au relevat că acest fenomen de discounting are loc în cortexul

orbitofrontal, iar lezarea sa afectează reducerea în cazul întârzierii
recompensei

• Şi lezarea cortexului dorsolateral prefrontal, dar şi a cortexului insular, a

amigdalei bazolaterale, a miezului nucleului accumbens sau corpilor striaţi
ventrali în general creşte preferinţa pentru recompense imediate

• Diferenţele în funcţionarea acestor zone fac diferenţele între subiecţi pe

continuumul răbdare-impulsivitate

• În general, cu cât o persoană este mai capabilă să-şi imagineze viitorul cu

atât ea poate să-l valorizeze mai mult
 Psihodiagnoza personalitatii

Iată cum se descriu copiii care au foarte active reţelele de procesare apetitivă şi
discounting :

• devin atât de nerăbdători înaintea unui eveniment interesant (vizita cuiva,

mersul în oraş cu ocazii speciale) încât îi vine greu să stea într-un loc;
• când văd o jucărie care le place sunt nerăbdători să o primească;
• când doresc să facă ceva vorbesc aproape numai despre asta; aşteaptă cu
nerăbdare vizita unor rude îndrăgite;
• devin foarte entuziasmaţi atunci când fac planuri pentru excursii;
• sunt foarte încântaţi atunci când deschid un cadou;
• de obicei, se aruncă într-o acţiune sau activitate fără să se gândească
înainte;
• decid foarte repede ce vor şi trec rapid la acţiune;
• deseori îi întrerup pe ceilalţi în timp ce ei vorbesc;
• au tendinţa de a spune primul lucru care le trece prin minte fără să se
gândească înainte;
• când sunt nerăbdădători să iasă afară o zbughesc fără să se îmbrace
corespunzător;
• când văd o jucărie sau un joc pe care le doreşte sunt nerăbdători să le
primească imediat.
 Psihodiagnoza personalitatii
• Estimarea timpului este realizată prin două sisteme de transmiţători:
dopaminergic şi serotonergic.
• Estimarea timpului este afectată de niveluri scăzute sau ridicate ale
serotoninei.
• Un nivel prea scăzut al serotoninei afectează „creditul” acordat
recompenselor distale, mărind impactul celor prezente,
• Deprivarea de nicotină sau opioide creşte discounting-ul atât faţă de
droguri cât şi faţă de bani.
• Consumul de băuturi cu conţinut de zahăr scade discounting-ul. Deci
decizia privind o recompensă imediată este dependentă de statusul
caloric de moment, o stare de energie scăzută conducând spre
focusarea pe recompense imediate în timp ce o stare de energie
crescută spre acceptarea unei gratificări pe termen lung.
 Psihodiagnoza personalitatii

• Disfuncţii ale dopaminei în orbitofrontal sau disfuncţii ale receptorului D1

dopaminergic
  cresc discounting-ul

• Oamenii care posedă alela T mutaţia completă (T/T) a genei DARPP-32

au o expresie mai puternică a genei comparative cu cei care posedă alela
C şi dezvoltă în mai mare măsură comportamente care conduc spre
recompense imediate. Gena DRAPP-32 produce proteina cu acelaşi nume
implicată în funcţionarea receptorului D1 în corpii striaţi. .
 Psihodiagnoza personalitatii

• În psihologie este cunoscută relaţia intre frustare şi agresivitate. Doar

că ele sunt văzute ca şi entităţi distincte iar relaţia ca una cauzală de
genul « frustrarea conduce la agresivitate »

• Adevărul este că nu vorbim despre două entităţi diferite ci despre unul

şi acelaşi lucru, care se poate manifesta din punct de vedere subiectiv
pe un continuum de la senzaţia de frustrare la una de furie cu
manifestări comportamentale.

• Neuronii din orbitofrontal care răspund la neacordarea sau amânarea

unei recompense scontate, inclusiv oprirea dintr-o activitate orientată
spre un scop, declanşează răspunsuri emoţionale precum iritarea sau
furia, care sunt observate exprimându-se prin comportamentele numite
“impulsiv agresive”.
 Psihodiagnoza personalitatii

• În literatură se face distincţia între agresivitatea instrumentală şi cea

reactivă. În agresivitatea reactivă (care se mai numeşte şi agresivitate
 
afectivă) un eveniment ameninţător sau frustrant declanşează actul
agresiv şi induce senzaţia de mânie.
• Reacţia agresivă nu este iniţiată cu un scop (ca şi în cazul celei
intrumentale) ci ca răspuns la ameninţare sau la nonrecompensare.

• Iată cum se descriu acesti oameni :

a) ȋi irită cînd se aşteapă ca un lucru să se întâmple într-un anumit fel, şi de

fapt se întâmplă altfel;
b) ȋi enervează când oamenii nu ştiu să se comporte şi încalcă reguli
simple;
c) când văd accidente stupide, se gândesc că oamenii respectivi au păţit-o
în mare parte din vina lor ;
d) cînd sunt contrazişi, acest lucru ȋi enervează şi le taie cheful ;
e) ȋi deranjează când cineva ȋi întrerupe dintr-o activitate importantă şi simt
în momentul acela ostilitate faţă de persoana respectivă.
 Psihodiagnoza personalitatii

• Se ştie că oamenii cu tendinţa spre agresivitate reactivă au o funcţionare mai

redusă a orbitofrontalului

• O creştere a volumului orbitofrontalului stâng (median aria 11 şi lateral ariile 10,

47) este relaţionată la băieţii de 13 ani cu predispoziţia de a răspunde cu
comportamente agresive ca reacţie la comportamentul agresiv al părinţilor

• Pacienţii cu Tulburare de Explozii de Furie Intermitentă (IED), care se

caracterizează prin comportament agresiv disproporţionat de accentuat în raport
cu provocarea prezintă disfuncţii la nivelul zonei mediane prefrontale şi
ventromediane prefrontale (ariile 10, 11, 32, 12)
 
• Acelaşi tip de răspuns agresiv la frustrare se întâlneşte şi la persoanele cu
Tulburare de personalitate Borderline, care prezintă un nivel mai scăzut de
vascularizare în orbitofrontalul lateral (aria 47)
 Psihodiagnoza personalitatii

• Studiile au evidenţiat o corelaţie între iritabilitate şi o activare crescută în corpii striaţi

stângi.

• Studiile anatomice au relevat că un volum crescut al amigdalei bilateral precum şi un

volum mai redus al cingulatului rostral stâng sunt asociate cu o creştere a duratei
comportamentelor agresive (un indice al reglării afective) - la adolescenţii de 13 ani
băieţi, în cadrul interacţiunii lor cu părinţii.

• Studiile SPECT au evidenţiat că o activitate crescută la nivelul cingulatului anterior

ventral (aria 32) este asociată cu iritare şi tendinţa de a rămâne “blocat în gânduri
agresive”.
 Psihodiagnoza personalitatii

• Oamenii diagnosticaţi cu impulsivitate agresivă prezintă anormalităţi în

răspunsul neuronilor la serotonină în cingulatul anterior şi în cortexul
ventromedian stâng

• Aceeaşi corelaţie între impulsivitate şi o slabă funcţionare serotonergică s-a

observat şi la pacienţii cu Tulburare de personalitate Borderline

• Această disfuncţie serotonergică implică câţiva receptori ai serotoninei

precum: 5-HT1A, 5-HT2A, 5-HT1B, 5-HT2B, 5-HT2C, care prezintă o mai
slabă sensibilitate la serotonină la aceşti oameni

• Alelele MAOA-2R şi -3R ale genei MAOA conduc la o exprimare mai mare a
genei respective, iar bărbaţii cu aceste polimorfisme prezintă un răspuns
serotonergic mai redus şi scoruri mai ridicate la impulsivitate şi agresivitate.
Alela MAOA-3R este frecventă printre băieţii caracterizaţi de părinţi şi
educatori ca fiind agresivi la modul persistent. Aceşti oameni sunt mai
intoleraţi, mai rigizi şi percepuţi ca fiind mai puţin agreabili.
 Psihodiagnoza personalitatii

• S-a constatat că iritabilitatea corelează cu o mai slabă cuplare a dopaminei de

receptorii D2 din corpii striaţi ventrali. Indivizii putători ai alelei A1 (gena A produce
receptorii D2) ce conduce la o scădere a densităţii receptorilor D2 din sistemul
mezolimbic sunt caracterizaţi ca fiind impulsivi, excitabili şi uşor de înfuriat.

• Această alelă se regăseşte în proporţie de 60% printre adolescenţii diagnosticaţi ca

violenţi patologic şi cu Tulburare de Conduită (Conduct Disorder).

• De asemenea printre adulţii cu Tulburare de Personalitate Antisocială. Receptorii D2

din corpii striaţi ventrali (nucleul caudat) şi prefrontalul median se ştie că sunt
fundamentali în encodarea experienţelor ce semnifică furie, agresiune cât şi în
exprimarea acestor stări.

• Ei sunt implicaţi în perceperea expresiilor faciale furioase, a tonului vocal furios şi

chiar în reamintirea sau imaginarea unor scene furioase.