PROIECT

AMG

elev: Pop Oana Sorina

prof coordonator : Sabou Onorel

 Epilepsia repezinta una din bolile cunoscute inca din
trecutul indepartat al omenirii. Acum 4000 de ani,intalnim
prima vedere legislativa privind bolnavul epileptic-codul
lui Hammurabi care interzicea vanzarea sclavilor
epileptici. Hipocrate si scoala sa au avut primele tentative
de a gasi o explicatie naturala a fenomenelor
convulsive,aratand ca raul sacru nu este cu nimic mai
divin decat celelate boli
 este o afetiune caracterizata prin
tulburarea intermitenta si
paroxistica a unor functii cerebrale
motorii,senzitivo-
senzoriale,vegetative sau psihice. In
sfarsit,semnificatia epilepsiei este
foarte variabila : uneori nu este decat
un simptom al unei stari patologice,a
carei evolutie
   conditioneaza
prognosticul
 ,alteori ea constitue o
veritabila boala,devenita oarecum
independenta din cauza care i-a dat
nastere si in acest caz perturba foarte
inegal existenta bolnavului.
  
.

Sunt cunoscute multe cazuri de epilepsie si

frecventa lor variaza cu varsta. La nou nascut
cauzele cele mai frecvente sunt traumatismele
obstreticale,malformatiile
congenitale,tulburari metabolice si injectiile si
ereditatea.
La adulti si varstnici cauzele cele mai
frecvente sunt boala aminomusculara,
TCC,tulburarea aminala
degenerativa,tumori,droguri si
intoxicatii,traumatisme cranio-cerebrale
Focarul epileptogen si criza focala

Focarul epileptogen este o regiune a scoartei cerebrale unde tesutul nervos este
alterat fara a fi distrus, ai ai carui neuroni prezinta permanent o activitate electrica
anormala. Natura alteratiei este variabila,uneori se pare ca este vorba de tulburari
metabolice,alteori este vorba de alteratii structurale ale tesutului sub forma unei cicatrici
glio-vasculare (epilepsii posttraumatice) sau de o transformare neoplazica a tesutului
glial
Desfasurarea crizei focale :

-debutul crizei este marcat la nivelul focarului de

inlocuirea descarcarilor de varfuri sporadice printr-o
descarcare hipersincrona,foarte rapida si sustinuta.
-in faza urmatoare,descarcareile de varfuri sunt
separate prin unde lente,ceea ce indica interventia
fenomenelor inhibitorii.
-sfarsitul crizei este marcat de o perioada
deficitara,ce pe traseul EEG corespunde prezenteide unde
lente. Ea ar putea fi in consecinta epuizarii rezervelor
energetice ale neuronilor sau a oxigenului disponibil,cat si
a acumularii unor metaboliti
 Clasificare
Liga Internationala Impotriva Epilepsiei a
redactat versiunea clasificarii crizelor convulsive
(Gastaut 1969),care este acuma in utilizarea
generala intr-o versiune usor revizuita (Dreifuss
1981). aceasta clasificare se bazeaza pe 4 criterii
clinice,doua criterii encefalografice si doua criterii
de alta natura:
Pe scurt epilepsiile se impart in trei mari grupe :

1. Epilepsia generalizata care este primara sau

secundara
2. Epilepsiile focale sau partiale (locale, corticale)
3. Epilepsiile inclasabile
 Tulburări psihice in
epilepsie

Deficitul intelectual în
tulburările de comportament sunt mai
frecvente la epileptici faţă de ansamblul
populaţiei. În determinismul acestor
tulburări intervin în mod cert
fenomenele epileptice propri-zise, însă
responsabilitatea lor este mai mică decât
aceea a leziunilor encefalice ce
 Tratament
Modul de acţiune al medicamentelor
antiepileptice este insufficient cunoscut. Unele par
să acţioneze asupra transmisiei sinaptice,
exercitând un efect inhibitor la nivelul circuitelor
neuronale polisinaptice ale trunchiului cerebral
(sistemul reticular ascendent), cum este cazul
barbituricelor. Succinimidele cât si dionele ar avea
o acţiune electivă în zonele de execitaţie talamo-
corticală
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului epileptic

Asistenta are un rol foarte important în viaţa

pacientului epileptic, deoarece aceasta, alături de medic,
trebuie sa informeze pacientul asupra lucrurilor care îi sunt
interzise şi care nu. Pacientul ca trebui să-şi accepte
suferinţa şi eşecurile cauzate de boala, dar să înţeleagă că în
afara perioadelor de rău sunt normali, boala nu-i face
infirmi. Bolnavul cu epilepsie poate să aibă o viaţă normală
cu ajutorul medicilor şi al familiei. În acest fel, el nu trebuie
să se simtă stigmatizat sau exclus din societate. Un regim de
viaţă echilibrat, luând în considerare şi riscurile pe care le
presupun anumite activităţi pentru bolnavul de epilepsie ii
poate asigura acestuia un stil de viaţă apropiat de cel
normal.
 Concluzii
Un loc aparte în tratarea pacientului cu epilepsie îl
ocupa psihoterapia. De puterea de convingere a
asistentei medicale, depinde ca pacientul sa accepte
necesitatea tratamentului şi sa-l urmeze in permanenţă.
Atmosfera de calm şi simpatie pe care va şti să o creeze
in jurul pacientului, îl vor face pe acesta să-şi recapete
optimismul şi încrederea în viaţă.
Astfel asistentul medical discută permanent cu
pacientul, pentru a nu-i confirma sentimentele de
respingere, dă explicaţii despre tratament, modul de
administrare, îl ajută în gasirea unor activităţi prin care
să se simtă valoros, în comunicarea cu familia.
Răspunde la întrebările familiei, stimulând-o să rămâna
în contact cu bolnavul, să nu-l respingă, să-l accepte aşa