UMIDITATEA

AERULUI
 Umezeala sau umiditatea aerului este definită prin conţinutul
devapori de apă existenţi la un moment dat în atmosferă. Este o
însuşireimportantă a aerului atât din punct de vedere meteorologic cât
şi bioclimatic.

Gradul de umiditate are o mare importanţă din punct de

vederemeteorologic, deoarece vaporii de apă influenţează bilanţul
radiativ-calorical aerului, prin absorbţia radiaţiilor de undă lungă iar
prin condensaregenerează norii, ceaţa, precipitaţiile lichide şi solide.
MARIMILE CARE DEFINESC UMEZEALA AERULUI:
1. TENSIUNEA VAPORILOR DE APA

2. UMEZEALA RELATIVA

3. UMEZEALA ABSOLUTA

4. UMEZEALA SPECIFICA

5. COEFICIENTUL AMESTECULUI

6. DEFICITUL DE UMEZEALA

7. PUNCTUL DE ROUA
 Tensiunea vaporilor de apă sau forţa elastică (e sau pv) reprezintă
presiunea parţială ce revine vaporilor de apă dintr-un volum de aer. Ea se exprimă în
milimetri coloană de mercur sau în milibari (hectopascali).

Conform legii iui Dalton, care precizează că presiunea totală a unui amestec de gaze
este egală cu suma presiunilor parţiale ale gazelor componente, rezultă că presiunea
parţială a vaporilor de apă (Pv), plus presiunea parţială a aerului uscat (Pu)
constituie presiunea loială a atmosferei (P):

P = Pv + Pu
La o anumită temperatură, cantitatea de vapori dintr-un volum de aer poate creşte până la o
valoare limită numită tensiune maximă a vaporilor sau tensiune de saturaţie (E). Ea se
defineşte ca presiunea vaporilor de apă ce saturează un volum dc aer. în funcţie de relaţiile
care se stabilesc între tensiunea maximă (E) şi tensiunea reală din momentul observaţiei (e),
aerului poate fi:

• nesaturat, când e < E;

• saturat, când e = fi,;
• suprasaturat, când e > E.
  Umezeala relativă (f) este mărimea care reprezintă cel .mai bine gradul de
saturaţie a aerului cu vapori de apă. Ea indică în procente, cât din cantitatea
vaporilor de apă necesară condensării există la un moment dat în atmosferă, ştiind
că pentru aerul saturat, are valoarea de 100%. Ea reprezintă raportul procentual
dintre tensiunea vaporilor (e) şi tensiunea de saturaţie (E):

r= e/E*100

Se mai poate exprima şi prin raportul dintre umezeala absolută (a) şi umezeala
absolută maximă (A):

f = a/A *100

Valoarea umezelii relative depinde de temperatura aerului. Dacă într-un volum

dc aer cantitatea vaporilor de apă rămâne constantă, prin creşterea temperaturii,
valoarea umidităţii relative se micşorează şi aerul devine tot mai uscat, iar scăderea
temperaturii determină creşterea acesteia.
 La recomandarea Organizaţiei Meteorologice Mondiale, umezeala
relativă a aerului se notează cu litera „t" şi nu cu „r“ ca în lucrările
de specialitate anterioare.

In funcţie de valoarea umidităţii relative, aerul se caracterizează

din punct de vedere higrometric astfel:

f > 100% - suprasaturat;

f = 100% - saturat;
f = 91-99% - foarte umed;
f=81-90% -umed;
f = 51-80% - normal:
F= 31-50% -uscat;
f ≤ 30% - foarte uscat
 Umezeala absolută (a) reprezintă cantitatea de vapori de apă
pe care o conţine in m3 de aer la o anumită temperatură.

Referindu-ne la unitatea de volum, umezeala absolută este în

realitate densitatea vaporilor.

Ca şi în cazul tensiunii vaporilor, valoarea va creşte o dată cu

creşterea temperaturii (cu cât aerul este mai cald, cu atât poate
îngloba o cantitate mai mare de vapori).

Cantitatea de vapori care saturează un m3 de aer se numeşte

umezeală absolută maximă sau de saturaţie (A).
 Umezeala specifică (s) reprezintă cantitatea de vapori de apă pe care o
conţine 1 kg dc aer umed.
Se exprimă în g/kg şi poate fi redată sub forma:

S= gv/gaumed = 0,623e/p in care 

gv - greutatea vaporilor dc apă;
gaumed - greutatea aerului umed; 
e - tensiunea vaporilor de apă; 
p - presiunea atmosferică.

Cantitatea de vapori care saturează un kilogram de aer se numeşte umezeală

specifică maximă sau de saturaţie (S).

Din cele prezentate până aici, rezultă că umezeala aerului poate fi apreciată fie
direct, prin cantitatea de vapori pe care o conţine aerul (a,s), fie indirect prin
presiunea pe care aceştia o exercită (e).

Aceste mărimi nu indică gradul de saturaţie a aerului de aceea se uzitează şi alte

mărimi.
 Temperatura punctului de rouă (td) reprezintă
temperatura la care vaporii de apă ajung să satureze aerul.

După atingerea stării de saturaţie, orice scădere de

temperatură va fi însoţită de condensarea vaporilor de apă,
care fiind în exces se vor depune sub formă de rouă.

Ca orice temperatură se exprimă în grade Celsius.

 Deficitul de saturaţie (D) reprezintă diferenţa dintre
tensiunea maximă a vaporilor de apă (E) şi tensiunea reală
(c) la un moment dat.

D=E–e
Această mărime mai poate fi exprimată şi prin diferenţa
dintre umezeala absolută maximă (A) şi umezeala absolută
(a):

D=A-a
 Starea higrometrică (Sh)
reprezintă raportul dintre
greutatea
vaporilor de apă şi greutatea
aerului uscat dintre-un metru cub
de aer:

Sh = p-e
 Coeficientul amestecului(X) este cantitatea de
vapori de apa, exprimata in grame, existenta intr-
un gram de aer uscat.

Acesta mai poate fi definit ca raportul dintre

densitatea vaporilor de apa(mv) si masa aerului
uscat(ms):

X=mv/ms
Transformări de fază ale apei în sistemul
Pământ-atmosferă

•Punctul triplu al apei :

T= 0,00760C
p = 6,1mb = 4,58mmHg

În atmosferă, mai ales în abesenţa germenilor transformărilor de fază, pot exista

stări instabile:

•stări în care apa, la presiunea din sistem, îşi poate menţine faza lichidă şi la
temperaturi inferioare celei de solidificare, vorbind în acest caz de apă subrăcită;
•stări în care, la o temperatură dată, pot exista vapori la presiuni mai mari decât cea
care corespunde vaporilor saturanţi, astfel de vapori fiind numiţi vapori
suprasaturanţi,
la apariţia germenilor transformărilor de fază, procesle producându-se imediat.
Evaporarea apei
La nivelul solului procesul de evaporare este influenţat şi de gradul de
umezeală al aerului, precum şi de existenţa stratului vegetal sau a
întinselor suprafeţe de apă (acest proces fiind important din punct de
vedere energetic).

Procesul evaporării este influenţat de variaţiile diurne ale temperaturii

aerului, în cursul zilei acest fiind mai intens decât în cursul nopţii. În
cursul unui an, procesul evaporării este semnificativ deasupra
uscatului, având intensitate maximă în lunile de vară.
 Condensarea şi desublimarea se produc atât la nivelul suprafeţei
solului, precum şi în atmosferă, existând diferiţi centri ce favorizează aceste procese,
producerea acestor fenomene este condiţionată de existenţa unor particule, germeni
ai proceselor (picături de apă, cristale de gheaţă, particule de praf, ioni, etc).

În atmosferă, neexistînd suprafeţe de apă care să întreţină starea de saturaţie a

vaporilor, evaporarea realizându-se pe picăturile de apă ( pm depinde şi de raza de
curbură a picăturilor pentru o temperatură dată). Evaporarea este cu atât mai
intensă cu cât picăturile sunt mai mici. Pentru aerul lipsit de impurităţi condensarea
se realizează în condiţii de suprasaturare a vaporilor. Pm pentru soluţii formate din
apă şi substanţe higrocopice ce există în atmosferă, este mai mică decât pentru apa
pură, în aceeleaşi condiţii de temperatură. Aceste mici particule reprezintă principalii
centrii de condensare din atmosferă. Nuclee de condensare: cristale de sare marină
(oceanele reprezentând principala sursă a acestora), pulberi , picături acide, ioni etc.

Principalii factorii ce influenţează acest proces sunt :

saturarea cu vapori a aerului
temperaturi scăzute ce favorizează condensarea
mişcările ascendente ale aerului
existenţa impurităţilor , a picăturilor de apă şi a cristalelor de gheaţă (germeni
ai condensării).
Saturarea cu vapori a atmosferei se poate realiza prin :

1. creşterea umezelii aerului (favorizată de mişcări ale aerului, atât

orizontale, verticale, turbulente),

2. răcirea aerului până la temperatura punctului de rouă.

Turbulenţa, producându-se în sensul eliminării neuniformităţilor din

atmosferă, având o evoluţie mult mai rapidă în comparaţie cu difuzia
moleculară, determină micşorarea deficitului de vapori în zonele
atmosferei în care concentraţia acestora este foarte mică.

Dar cel mai impoortant factor ce influenţează condensatea este

realizarea unor temperaturii scăzute ( pm scade cu scăderea
temperaturii ).
 Răcirea aerului este datorată în principal următorilor factori :
prin radiaţie, producându-se o răcire a straturilor de aer de la sol, având loc în
general în nopţile senine;
prin amestec a diferitelor mase de aer ce vin în contact, având temperaturi
diferite şi umidităţi apropiate de cea a stării de saturaţie;
prin destindere adiabatică, variaţii ale presiunii determinând ascensiuni ale
maselor de aer în condiţii adiabatice, ceea ce va conduce la o scădere a
temperaturii.

Răcirea prin radiaţie a solului determină şi răcirea aerului, până la temperatura

punctului de rouă, la sol obţinându-se depuneri lichide (roua) sau lichide (bruma,
chiciura, poleiul), iar în aerul de deasupra solului formându-se ceaţa (numită şi ceaţă
de radiaţie). În timpul iernii, după zile de zile cu o insolaţie puternică a solului, ceaţa
joasă se poate extinde până la înăţimi mai mari, vorbindu-se în acest caz de ceaţa
înaltă, fiind favorizată de creşterei umezelii şi a numărului nucleelor de condensare,
grosimea stratului putând fi mare, de 400 – 800 m.
În zonele de amestec ale maselor de aer cald şi umed cu cele reci (numite zone
frontale) se produce, ca urmare a scăderii temperaturii şi a creşterii umezelii
relative, ceaţa frontală.
Mişcările pe verticală ale aerului determină variaţii mari de temperatură, având
ca rezultat şi destinderi/ comprimări adiabatice ale volumelor de aer, aceste procele
find importante pentru formarea norilor.
CHICIURA
Germeni ai transformării, nuclee de condensare şi de
desublimare

Odată atinsă starea de satraţie, orice scădere a temperaturii va favoriza producerea

fenomenelor de condensare, respectiv de desublimare (apariţia picăturilot de apă sau a
cristalelor de gheaţă).
Existenţa în atmosferă a unor particule de substanţe higroscopice, favorizează producerea
acestor fenomene, constituind nuclee de condensării. Astfel de nuclee sunt particule extrem de
mici ( diametrul lor variind între 5 10-7 cm şi 5 10-5 cm , cele cu dimensiuni mai mici de 10-6 cm
fiind înglobate în picături de apă ) ce ajung în atmosferă de pe suprafaţa terestră, apariţia lor fiind
legată de diferitele procese ce au lor la suprafaţa Pământului. Densitatea nucleelor de
condensare prezintă o variaţie diurnă, având o valoare maximă înainte de răsăritul Soarelui,
valoarea minimă fiind atinsă în orele după amiezii.

Pentru procesul de desublimare, finele cristale de gheaţă constitue centrii acestor procese,
existând şi alte cristale ale altor substanţe ce pot constitui astfel de nuclee, pe acestea procesele
putând avea loc înainte ca aerul să devină saturat.
Condensarea vaporilor la suprafaţa Pământului

Ca rezultat al transformărilor de fază ale apei, producându-se

condenvări şi desublimări ale vaporilor din atmosferă de suprafeţele
mai reci ale solului, aceste procese se produc mai ales în primele ore
ale dimineţilor cu nebulozitate redusă.

Atunci când temperatura aerului din vecinătatea solului este pozitivă,

depunerile vor fi lichide, producându-se roua, iar pentru temperaturi
negative, depunerile vor fi solide, producându-se bruma, poleiul, sau
chiciura (promoroaca).
 Roua apare în urma procesului de condensare a vaporilor de apă din atmosfera.

În cursul nopţii, emisia de radiaţie a suprafeţelor terestre va determina răcirea

acestora, răcindu-se astfel şi aerul din imediata vecinătate a solului prin procese de
difuzie moleculară (mai puţin intensă) şi turbulentă.

Scăderea temperaturii va determina scăderea presiunii maxime a vaporilor saturanţi,

favorizând atingerea stării de saturaţie (pm reprezentând presiunea vaporilor saturanţi,
iar p presiunea vaporilor).
Răcirea în continuare a acestora, va determina micşorarea valorii p m, şi astfel va fi
obţinută condiţii de realizare a procesului de condensare: p < p m, formându-se astfel
roua.

Procesul este influenţat însă şi de gradul de umiditate al atmosferei, precum şi de

intensitatea turbulenţei, fiind favorizat de o valoare sufiecient de mare a umezelii şi de
o turbulenţă redusă.
ROUA
 Depunerile solide
se produce printr-un proces de
desublimare a vaporilor de apă,
formându-se cristale fine de
gheaţă ce se depun pe suprafeţe
reci ale solului, răcirea maselor
de aer determinând realizându-se
până la temperaturi de zero grade
Celsius, şi sub această valoare.
 Norii sunt un amestec coloidal de picaturi de apa, amestec de
picaturi si cristale de gheata sau cristale de gheata în stare de
suspensie.
Norii se pot clasifica dupa mai multe criterii :

a)      Dupa forma :
Ø      nori filamentari ;
Ø      nori stratiformi ;
Ø      nori cumuliformi (sub forma de gramezi).

b)      Dupa geneza :
Ø      nori de convectie termica (majoritatea norilor) ;
Ø      nori frontali (însotesc fronturile atmosferice) ;
Ø      nori de radiatie (iau nastere noaptea, dispar repede).

c)      Dupa altitudinea la care se formeaza :

Ø      nori inferiori (50÷2500 m) ;
Ø      nori mijlocii (2500÷6000 m) ;
Ø      nori superiori (6000÷8000 m) ;
Ø      nori cu dezvoltare verticala (50, 100÷8000 m).
Grupa norilor superiori
Se formeaza de la 6000 la 8000 de metri altitudine. Sunt de culoare alba din cauza
cristalelor de gheata. Nu dau precipitatii.

Cirrus (Ci) - nori cu forma de fibre (filamente). Prevestesc aparitia frontului

atmosferic cald si apar cam cu 1000 km înaintea frontului. Nu reduc stralucirea
Soarelui sau a Lunii. Vremea se "strica" la aparitia lor.

Cirrostratus (Cs) - nori sub forma stratificata, sub forma de paturi, de benzi. Nu
dau precipitatii. Prevestesc aparitia frontului atmosferic cald. Suprapusi peste Soare
sau Luna dau fenomenul numit halou (un curcubeu circular).

Cirrocumulus (Cc) - nori sub forma de gramada, cu aspect de gramezi mici de

culoare alba. Apar odata cu norii Cirrus dar dispar rapid. Nu dau precipitatii.
Alotostratus (As) :
-          sunt sub forma de paturi sau de pânze suprapuse de
culoare gri ;
-          suprapusi peste Soare sau Luna, astrii se vad ca o pata
luminoasa ;
-          dau precipitatii cu caracter general (ploi obisnuite) ;
-          sunt nori frontali (în cadrul fronturilor atmosferice).

Altocumulus (Ac) :
-          sunt nori de culoare gri sub forma de gramezi;
-          se înrosesc la apusul si la rasaritul Soarelui;
-          nu dau precipitatii;
-          prevestesc vremea buna sau în curs de îmbunatatire;
-          caracteristici zonei litorale sunt norii "altocumulus
migdalatus" de un cenusiu închis, ce dau precipitatii cu stropi
mari.
Grupa norilor inferiori

Se formeaza de la 50 la 2000 de metri altitudine.

Nimbostratus (Ns) :
-          sunt nori de ploaie, de culoare închisa, formati numai din picaturi de apa;
-         au forma de voaluri suprapuse;
-         dau precipitatii cu caracter general si sunt nori frontali.

Stratocumulus (Sc) :                     ,

-          sunt nori sub forma de gramezi stratificate;
-         nu dau precipitatii, sunt nori de vreme buna;
-         apar mai ales seara si dimineata.

Stratus (St) :                       ,

-          sunt norii cu cel mai jos plafon;
-         au o culoare cenusie deschisa;
-         dau precipitatii sub forma de burnita.
Norii cu dezvoltare verticala
Se formeaza de la 50 la 8000 de metri altitudine. Au baza de
culoare închisa iar vârful de culoare alba.

Cumulus (Cu) :
-          sunt nori de
vreme buna cu contururile bine precizate;
-        sunt de culoare alba.

Cumulonimbus (Cb) :
-          sunt
nori de furtuna, cu extindere mare pe verticala : au
baza cam la 50÷100 m si vârful la 8000 de metri;
-        baza lor este întunecata (neagra), mijlocul cenusiu iar sus
sunt albi;
-        genereaza averse de ploaie ce vara sunt însotite de
descarcari electrice;
-        sunt însotiti si de vânt puternic si în rafale.
 INSTRUMENTE

 La statiile meteorologice din Romania, pentru

masurarea valorilorumezelii aerului, se folosesc
aparate cu citire directa numite psihrometre si
higrometre.
Psihrometrele
Sunt instrumente prin intermediul cărora se determină tensiunea vaporilor de apă din aer
şi umezeala relativă a acestuia.

Partea principală aacestora este dată de două termometre identice, unul având
rezervorulacoperit cu tifon care se umezeşte în timpul efectuăriimăsurătorilor (termometrul
„umed”), iar celălalt măsoară temperatura aerului în mediu uscat(termometru „uscat”).

Pe tifonul umezit se produceevaporarea, proces care se efectuează cu consum de energie

calorică.

Astfel, temperatura indicată de termometrul umed va fi mai mică decât ceaindicată

de termometrul uscat (din stânga) al psihrometrului.

Totuşi,înprezenţa ceţii, când temperatura aerului are o valoare mai mică de 0ºC, potsă apară
şi situaţii inverse.

Diferenţa de temperatură dintre cele două termometre (diferenţa psihrometrică) este cu atât
mai mare cu cât aeruleste mai uscat, iar evaporarea va fi mai intensă. Când umezeala
aerului arevalori apreciabile, evapotranspiraţia se reduce mult sau nu se mai produce,iar
temperaturile citite la cele două termometre sunt apropiate ca valoare.
Procesul de evaporaţie depinde de:

1. absorbţia cantităţii de căldură, 

2. Căldura latentă de evaporare a apei, viteza curenţilor de aer

din atmosferă sau a curentului de ventilaţie din jurul
termometrului „umed”,

3.tensiunea reală a vaporilor aflaţi în aer în momentul

observaţiei,

4. suprafaţa evaporatoare arezervorului termometrului

„umed”,

5. tensiunea maximă a vaporilor,

6. presiunea atmosferică
Psihrometrul de statie cu aspiratie - ventilatie artificiala
 Se instaleaza in primul adapost meteorologic, in pozitie verticala, peacelasi stativ cu
termometrele de maxima si de minima.

Sunt de douatipuri, cu doza dubla si doza simpla.Prezinta o morisca aspiratoare care

are rolul de a aspira un curet de aer prin tuburile de aspiratie, ventiland astfel
rezervoarele celor doua termomtre (umed si uscat). Prin rotire, morisca determina
formarea, in jurul rezervoarelor, a unui curent de aer cu viteza constanta, ce va
contribui la evaporarea apei de pe tifonul umezit cu apa distilata.

Observatiile psihometrice (efectuate la orele 01, 07, 13, 19) trebuie sa respecte o
anumita ordine in cadrul determinarilor termometrice:

 – se umezeste tifonul termometrului umed cu apa distilata

 – se intoarce cu cheia arcul moristii aspiratoare
 – se urmareste coborarea temperaturii la termometrul umed; candcoloana de
mercur a acestuia devine stationara se efectueazacitirea ambelor termometre,
incepand cu cel umed, apoi la celuscat
 – in momentul in care o coloana termometrica s-a stabilizat se citescin primul rand
zecimile de grad si dupa aceea gradele intregi
 –daca temperatura aerului scade la valori mai mici de -10° C,determinarile se fac
numai la termoetrul uscat si la higrometru.
Psihrometrul cu ventilatie artificiala tip Assmann
 Este un intrument de constructie speciala
folosit cu precadere inexpeditiile de cercetari
microclimatice deoarece este
usor transportabil siofera posibilitatea de a
efectua masuratori in plin soare, datorita
uneimonturi metalice nichelate ce protejeaza
cele doua rezervoaretermometrice.

Se compune din termometre identice care

au diametre maireduse. Sunt fixate intr-un
mont metalic, format dintr-un tub central.La
capatul superior al tubului central se
insurubeaza etans morsicaaspiratoare.

Carcasa are in partea de jos o deschidere

inelara, intreruptadin loc in loc, care serveste
pentru evacuarea aerului aspirat.
Lateral,carcasa prezinta o ferestruica circulara
 Psihrometrul electric cu ventilatie artificiala tip Rossel 

ntă
orologice la care ventila
Unele statii au si psihometre electrice tip Rossel, a carui morisca esteactionata fie
prin curent electic, fie prin intermediul catorva baterii uscate,fixate sub
capatul acestuia.Morisca se pune in functiune prin apasareain jos a intrerupatorului

or termometrice se face
din drepta, care trece in pozitia AUS (deschis). Candalimentarea se face prin
intermediul bateriilor uscate, intrerupatorul dindreapta trece de la AUS la EIN iar
intrerupatorul din stanga trece de la NEZ in BATT. Determinarile se efectueaza ca si la
celelalte psihometre.

ivanume construit
Psihrometre fara aspiratie
Sunt acele instrumente meteorologice la care ventilaţia aerului din jurul

turală). Indicaţiile lor

rezervoarelor termometrice se face fără intervenţia unui dispozitivanume construit
(psihrometre cu ventilaţie naturală). Indicaţiile lor nu suntdintre cele mai exacte
deoarece viteza curentului de aer din jurul rezervoarelor termometrice nu este
constanta.

e deoarece viteza curen

 Psihrometrul de statie tip August 

Este utilizat la statiile meterologice numai in conditiile in care

nu sepoate folosi psihometrul cu morisca. 

Este alcatuit din doua termometreidentice fixate pe stativul

vertical prin intermediul unor clame si este pus in mijlocul
primului adapost meteorologic, astfel incat rezervoarele
termomtrelor sa se situeze la 2 m fata de suprafata terestra.

Rezervoul termometrului 2 se infasoara in tifon al carui capat

ajunge intr-un paharelde sticla umplut cu apa distilata.

Observatiile se efectueaza in modasemanator cu cele cu morisca

aspiratoare, exceptand operatiile legate de prezenta celui din
urma.
 Psihrometrul “prastie”
Este un instrument relativ simplu,
fără aspiraţie,care se utilizează maiales
în expediţiile de cercetări microclimatice lipsite
de psihrometrespeciale de tip Assmann.

Pentru efectuarea observaţiilor, după

umezireatifonului care acoperăr ezervorul
termometrului din dreapta, psihrometrulţinut de
mâner se roteşte deasupra capului cu viteza de
circa 120 turaţii peminut, pentru a asigura o bună
ventilaţie a aerului în jurul rezervoarelor.

În scopul obţinerii unor date

mai sigure,determinările se repetă de 3-4 ori.
Higrometrele
Sunt instrumente utilizate la staţiile meteorologice în scopuldeterminării
umezelii relative a aerului. Ele îşi bazează funcţionarea fie peproprietatea firului
de păr omenesc, degresat, de a se alungi atunci cândumezeala creşte şi de a se
scurta când umezeala scade, fie pe variaţiiledimensiunilor lineare ale unei
membrane organice cu însuşiri higroscopice.

Higrometerle cu absorbtie cu fir de par 

Se găsesc la majoritatea staţiilor meteorologice din ţară,utilizează fire de păr
omenesc blond ce prezintă un număr foarte redus de pigmenţi, ce le conferă o
sensibilitate mai mare faţă de variaţiile umezeliiaerului.
 Higrometrul tip Koppe
Se instaleaza in primul adapost meteorologic, in spatele
psihometruluide statie, in pozitie verticala. În funcţie de
variaţiile stării de umiditate aaerului, acul higrometrului
Koppe se deplasează dinspre stânga spredreapta când
gradul de umezeală a aerului este în creştere şi, de la
dreaptala stânga, când umezeala aerului este în scădere.
Măsurătorile higrometricese efectuează zilnic, la orele
climatologice 01, 07, 13,19, iar valorileobţinute se notează
în registrul de staţie în procente întregi. O
condiţieimportantă pentru citirea unor valori ale
umezelii relative cât mai apropiatede condiţiile reale
constă în menţinerea receptorului într-o stare perfectă
decurăţenie.
In zilele de 1, 11 şi 21 ale fiecărei luni se verificăpunctul
de 100% umezeală al higrometrului, prin închiderea acestuia
cu uncapac de sticlă la partea anterioară (se creează un
mediu saturat cu vaporide apă). Dacă higrometrul
funcţionează normal, după circa 50-60 deminute, acul
indicator se va stabili în dreptul diviziunii 100.
Higrometrul tip R. Fuess

Se deosebeste de cel precedent prin

faptul ca piesa sensibila pentruumezeala
este alcatuita din 1-4 fire de par, el fiind
prevazut cu un cadrancircular. Este un
instrument higrometric precis, mai putin
raspundit instatiile meteorologice.Partea
superioara a firelor de par se introduce
intr-un mic tub cuexterior filetat, care
se insurubeaza intr-un orificiu
metalic. Firele de parsunt in permanenta
intinse, gratie unui arc spiralat care
mentine aculindicator al higrografului in
echilibru. Scara instrumentului are
formacirculara.Pentru verificarea
punctului de 100% se foloseste tubul
metalic alcarui capat este captusit cu
pasla.
Alcatuit dintr-un cadru metalica de care este
prinsa scara curbatahigrometrica tip URSS drept
piesa receptoare un singur fir de par. Cuajutorul Higrometrul tip URSS
unui mic stift de lemn, acesta se fixeaza la
capatul superior intr-unsurub de reglare
prevazut cu piulita de fixare. In scopul punerii
la valoare aacului indicator se slabeste piulita
de fixare si se roteste dupa
necesitateadispozitivului mobil intre capetele
lamei indoite. Surubul de reglare inainteaza
astfel in sus sau in jos antrenand cu sine
si capatul firului de par.La extremitatea
inferioara, firul de par este fixat prin mijlocirea
stiftului delemn in lama arcuita, cre face corp cu
tija. Aceasta din urma patrunde cuunul din
capetele in orificiul axului de suspensie, pe care
este montatsolidar acul indicator, si se termina
cu celalalt capat cu o contragreutatesferica ce
are rolulde a mentine intins firul de par.
Impreuna cu surubul careo fixeaza in diferite
pozitii, tija formeaza dispozitivul de amplificare
alhigrometrului.
 Higrometrul tip M-39
 

Recent construit, are ca piesa receptoare

o membrana organicacirculara, tratata
special. Aceasta este intinsa pe o rama
metalica fixata peun cadru dreptunghiul pe
a carei parte superioara este montata
scara.Prin mijlocirea garniturii metalice
dispozitivul de transmisie siamplificare se
cupleaza cu centrul
membranei higroscopice, astfel
incatdeplasarile acestuia se transmit axului
de suspensie pe care e fixat aculindicator.
Membrana se mentine permanent intinsa
datorita contragreutatiimontate la capatul
parghiei care se misca solidar cu axul de
suspensie alacului indicator. La
temperaturi ridicate, cand umezeaza
scade, membranaplesneste usor din
cauza uscaciunii accentuate
 Higrograful - aparat pentru inregistrarea continua a variatiilor umezelii
relative asolului.Se instalează pe podeaua celui de-al doilea adăpost meteorologic,
alăturide termograf, la înălţimea de 2 m deasupra suprafeţei solului. Este format din
trei părţi componente:
-partea receptoare cuprinde un mănunchi sau mai multe mănunchiuri de fire de păr
omenesc, blond şi degresat, ce pot fi dispuse orizontal sau vertical, în funcţie de tipul
higrografului;-
-partea transmiţătoare este dată de un sistem de pârghii, care amplifică şi transmit
deformările suferite de mănunchiul de fire;
--partea înregistratoare este alcătuită din braţul pârghiei de înregistrare,tamburul
cilindric pe care se înfăşoară higrograma şi care efectuează oturaţie completă în 24
de ore (lahigrografele zilnice) sau într-o săptămână(la cele săptămânale).

Deoarece deformarea firelor de păr omenesc nu este proporţională cu variaţiile

umezelii relative a aerului, gradaţiile orizontale de pe higrogramăce marchează
procentede umezeală, nu sunt egale între ele, fiind astfel, dince în ce mai mici cu
cât valorile umezelii sunt mai mari. Prelucrareahigrogramei constă în aplicarea
corecţiei de timp, urmată de citirea valorilor în procente întregi. Se stabileşte apoi
corecţia umidităţii relative princompararea valorilor citite pe higrogramă, cu valorile
mult mai precise,determinate cu ajutorul psihrometrului. La staţiile meteorologice
din ţaranoastră se utilizează diverse tipuri de higrografe, care diferă între ele prinmici
amănunte de construcţie.
Este format dintr-o cutie metalica prevazuta cu
geam in interiorulcareia se gaseste numai Higrograful R. Fuess
sistemul de inregistrare cuprinzand tamburul
cumecanism de ceasornic si parghia penitei.
Toate celelalte piese si angrenajecare
alcatuiesc aparatul sunt fixate de peretele
posterior al cutiei in afaeaei. Protectia lor este
asigura printr-un schelet cilindric de metal pe
care semonteaza usor o caroasa confectionata
din sita metalica.Piesa receptoare se
compune din 35-40 de fire de par
omenesc, carealcatuiesc un manunchi dispus
orizontal. Unul din capetele este fixat intr-
ogarnitura metalica prin intermediul unei
placute prinse cu suruburi, iarcelalalt intr-o
garnitura asemanatoare de care se leaga si
dispozitivul depunere la valoare a penitei
inregistratoare. Toate piesele de la exteriorul
aparatului sunt fixate pe placa metalicasi
protejate de o caroasa cilindrica, ce se
introduce in cercul de metal.
Higrograful Junkalor 

Are drept piesa receptoare un manunchi compus din 35-40 fire de parale carui
capete sunt fixate pe un cadru metalic aflat la exteriorulaparatului.Una dintre
extremitatile manunchiului se prinde, prin intermediul uneimici garnituri metalice,
de dispozitivul de punere la valoare format din douavergele infasurate cu arcuri si
un buton special. Prin rotirea butonului seactioneaza asupra firelor de par care
transmit actiunea respectiva parghiiprevazute cu penita inregistratoare, facand-o sa
urce sau sa coboare pehigrograma dupa necesitate.Dispozitivul de amplificare este
fixat cu ajutorul surubului pe axul desuspensie de care se angreneaza si parghia
penitei inregistratoare la alcarei capat exterior se gaseste contragreutatea cilindrica
menita sa tinaintins manunchiul firelor de par
 opul
Higrografulobtinerii
Fischer  unui mai
li metalice
de suspensie de care,
care fixeaza
Se distinge de celelalte inregistratoare de umezeala prin faptul ca are piesa

elipipedice si al axului
receptoare formata din sase manunchiuri de cate 10-12 fiere de par, grupate in doua

e par sunt legateprin
lire a cate trei manunchiuri fiecare, precum si prinfaptul ca toate piesele
se angrenajele care il alcatuiesc se gasesc ininteriorul cutiei aparatului.Capetele
manunchiurilor de fire sunt fixate intre placutele metalicecare se strang solid in

eutatea de metal, menit

suruburi si prezinta la partea de mijloc cate o lamela metalica rasucita in scopul

si al unor stifturi de ax
obtinerii unui mai mici rezistente. Cele doua garnituri metalice care fixeaza capetele
din stanga firelor de par sunt legateprin intermediul lamelor rasucite si al unor
stifturi de axul de suspensie.Garnitura metalica care fixeaza capatul din dreapta al

de par.
manunchiurilor defire ce altcatuiesc lira se leaga prin lamela rasucita de piesa

a care fixeaza capatul d

cilindrica, aflata la extremitatea inferioara a dispozitivului de punere la valoare.
Penitainregistratoare se pune la valoare rasucind convenabil dispozitivul dupa
cein prealabil a fost slabit surubul.Dispozitivul de amplificare este fixat pe axul
de suspensie de care,prin intermediiul garniturii paralelipipedice si al axului

fire ce altcatuiesc lira s

cilindric este fixatacontragreutatea de metal, menita sa tina permanent intinse
firele de par.
 Higrograful W.
Lambrecht 
Se aseamana oarecum cu higrograful Fischer
prin faptul ca are piesareceptoare formata din
opt manunchiuri a cate 15 fire de par,
careconstituie laolalta un dispozitiv in forma
de lira. Ambele garnituri metalicecare fizeaza
capetele manunchiurilor dispuse verical
prezinta un orificiu. Inorificiul garniturii
superioare se prinde un carlig fixat de o
lama elasticacurbata, reprezentand dispozitivul
de punere la valoare a peniteiinregistratoare.
Acesta este actionat cu ajutorul surubului de la
capatulvergelei metalice. In orificiul garniturii
metalice inferioare intra carliguldispozitivului
de amplificare compus dintr-un tub subtire
in interiorul caruiase deplaseaza prin
insurubare sau desurubare, o piesa metalica
solidara cucarligul mentionat.
Higrografele cu dispozitiv de compensare
Higrograful J. Richard
Are piesa receptoare formata dintr-un
manunchi de 35-40 fire de par omenesc ale
carui capete sunt prinse cu ajutorul unor
suruburi miciintre placutele de alama, fixate
la extremitatile sasiului metalic. Una
dinextremitatile manunchiului de fire se afla in
legatura cu dispozitivul depunere la valoare.
Acesta este un ax paralelipipedic care patrunde
cucapatul sau filetat intr-un sistem de lame
mealice asezate perpendicularuna fata de
cealalta. Dispozitivul de amplificare este fixat
pe axul desuspensie, de care se prinde solidar si
cama curbata. Aceasta se sprijina pecama care
este fixata de axul de suspensie si are curbura
inversa fata decea dintai.Manunchiul de fire de
par si toate celelalte piese aflate in afara
cutieiaparatului sunt protejate de o carcasa
confectionata dintr-o plasa fina desarma, care
se poate detasa usor.
Instalarea si intretinerea higrografelor

Higrografele se instaleaza impreuna cu termograful pe

podeaua celuide-al doilea adapost meteorologic la
inaltimea de 2 m fata de suprafataactiva-subiacenta. In
timpul functionarii el trebuie sa aiba o pozitie
perfectorizontala si carcasa de profectie a pieselor
exterioare montata.