Principalele glande

endocrine: funcţiile şi
disfuncţiile lor
Glandele cu secreţie internă şi rolul lor
 Glandele cu secreţie internă (endocrine)
sunt organe care produc substanţe numite
hormoni.
Hormonii sunt eliminaţi direct în sânge,
în cantităţi foarte mici şi transportaţi pe această
cale la organe şi ţesuturi.
Aici, hormonii au rol stimulator sau înhibitor
(de încetinire), comparabil cu acela al
sistemului nervos vegetativ.
 Principalele glande endocrine sunt
următoarele: hipofiza, tiroida, timusul,
pancreasul endocrin, suprarenalele şi
glandele sexuale.
Aceste glande intervin în creştere, în
dezvoltarea unor organe, în reglarea
schimburilor de substanţe dintre organism
şi mediu, în apărarea împotriva microbilor,
în funcţionarea sistemului nervos şi a
psihicului
 Când activitatea glandelor cu
secreţie internă este scăzută
(hipofuncţie, hiposecreţie) sau
crescută (hiperfuncţie, hipersecreţie)
apar manifestări caracteristice care
definesc bolile endocrine.
Printre alţi hormoni, hipofiza
secretă şi hormonul care are rol
deosebit în creşterea organismului.
Dacă, în copilărie, se produce o
hiposecreţie de hormon,
organismul se opreşte din creştere
şi rămâne la înălţimea de 0,80- 1,20
m (nanism hipofizar).
Aceste persoane au conformaţia
corpului proporţională, iar din punct
de vedere intelectual sunt normale.
 Datorită hipersecreţiei de hormon
la copil, organismul creşte exagerat şi
se ajunge la gigantism (2,50m).
Aşa se explică apariţia unor
giganţi, în adevăratul sens al
cuvântului, în baschetul mondial.
 Dacă excesul de hormon apare
la adulţi, cresc doar extremităţile
corpului: degetele, limba, nasul,
urechile.
Boala se numeşte acromegalie.
 Tiroida influenţează creşterea
organismului, dezvoltarea şi
funcţionarea sistemului nervos.
Hormonul său conţine iod,
introdus în organism prin alimente şi
apă.
Dacă, în copilărie, apare
hiposecreţia tiroidiană, copilul nu
mai creşte şi este întârziat mintal
(cretin).
Dacă hiposecreţia apare la adult,
acesta pierde interesul faţă de
mediul înconjurător, iar forţa
intelectuală şi fizică îi slăbesc.
 În unele regiuni, în care apa este săracă în
iod, tiroida locuitorilor creşte în volum formând
guşa.
Hipersecreţia tiroidei duce la boala lui
Basedow: persoana slăbeşte, tremură, bătăile
inimii şi respiraţia se accelerează, iar ochii sunt
bulbucaţi.
 •Glandele suprarenale secretă
printre alţi hormoni, adrenalina, care
determină creşterea ritmului cardiac
şi respirator.
În situaţii care determină emoţii,
frică, stres, suprarenalele produc o
cantitate mai mare de adrenalină.
 Partea endocrină a pancreasului
secretă insulină, cu rol în reglarea
cantităţii de glucoză din sânge.
Menţinerea nivelului minim (1g/l)
este foarte importantă, deoarece,
dacă sângele conţine mai multă
glucoză, omul se îmbolnăveşte de
diabet zaharat, boală gravă, care îi
poate provoca moartea.
 Testiculul şi ovarul sunt
considerate şi glande endocrine,
deoarece ele secretă hormoni care
determină apariţia caracterelor
sexuale secundare la bărbat şi la
femeie.
Hormonul produs de testicul se
numeşte testosteron, iar cei produşi
de ovar, foliculină şi progesteron.
 Timusul este situat înapoia
porţiunii superioare a sternului, are o
formă ovală şi este alcătuit din doi
lobi uniţi prin feţele mediale .
Este complet dezvoltat la nastere,
insa el continua sa creasca in volum
si greutate pana la pubertate, cand
incepe involutia sa.
Din aceste motive, timusul este
numit in literatura de specialitate
glanda neuroendocrina ”temporara”.
Dupa pubertate involueaza,
transformandu-se, treptat, intr-un
tesut adipos ce contine resturi de
structuri limfoepiteliale.
Se dezvoltă progresiv până la
pubertate, când atinge greutatea de
circa 35 g, după care regresează.
 Hiperfuncţia timică accelerează
creşterea organismului şi osificarea
oaselor fără a duce la gigantism,
deoarece are loc concomitent şi o
maturizare sexuală mai rapidă şi
astfel sistarea timpurie a creşterii,
datorită degenerării timpurii a
timusului.
Hipofuncţia timică are efecte
contrarii : întârzierea creşterii, a
osificării şi a maturizării sexuale.
 Epifiza este glanda endocrina care
influenteaza dezvoltarea glandelor
sexuale si procesele metabolice.
.
 Fenomenul celui de-al treilea
ochi a fost demonstrat de mai multe
ori de doi rusi cu capacitati
extrasenzoriale: Nina Kulaghina si
Mihail Kuzmenko.
Ei au introdus un film foto intr-un
plic in care nu patrundea lumina,
apoi l-au pus pe frunte si dupa citva
timp pe film au aparut imagini
ordonate.
Un asemenea fenomen i-a pus in
incurcatura pe cercetatori, pentru ca
fruntea este frunte, acolo nu exista o
retina asemenea ochiului. Cu toate
acestea, faptele vorbesc in tacere:
radierea, emanarea unor figuri
undeva in zona fruntii are totusi loc
Sfârşit