Hidroterapia

Cucu Radion S1605

 Hidroterapia este o metodă alternativă de tratare a unei
game variate de afecțiuni și boli prin utilizarea
proprietăților apei. Originile terapiei cu apă sunt foarte vechi
și, cu toate că studiile efectuate până în prezent nu au
oferit dovezi edificatoare asupra eficienței sale, hidroterapia
reprezintă un segment reprezentativ pentru medicina de
recuperare.
Adepții acestui tratament susțin că apa, caldă sau rece, în
contact cu corpul, declanșează o serie de reacții ce
determină:

 Stimularea sistemului imunitar;

 Revigorarea circulației sanguine;
 Reducerea sensibilității la durere;
 Îmbunătățirea digestiei;
 Reducerea stresului.
 Cei care iau în considerare terapia cu apă ar
trebui să discute mai înainte această opțiune cu
medicul lor, tocmai pentru a se asigura că starea
de sănătate le permite parcurgerea acestui
tratament fără consecințe negative.

Cei diagnosticați cu diabet, sindromul Raynaud,

scleroză multiplă, hiper sau hipotensiune
arterială sau alte probleme cardiace, cât și
gravidele ar trebui să fie cu atât mai
circumspecți în privința terapiei cu apă. 
Scurtă istorie a hidroterapiei
 Efectele terapeutice ale apei au fost cunoscute
încă din cele mai vechi timpuri. Ruinele unor băi
publice datând încă din anul 4500 înainte de
Hristos sunt doar câteva mărturii ale faptului că
oamenii puneau mare preț pe tratamentele cu
apă. Meritul pentru promovarea ei asiduă
recentă îi revine însă unui preot din Bavaria,
Sebastien Kneipp. La începutul secolului al XIX-
lea acesta a început să își trateze enoriașii cu
băi de apă rece, după ce el însuși a susținut că
s-a vindecat de tuberculoză printr-o astfel de
metodă.
 Un adept al său, austriacul Vincenz Priessnitz, a
început să își trateze și el pacienții cu băi,
împachetări și dușuri cu apă rece de izvor. În
clinica spa pe care și-a deschis-o a tratat în
primul an de activitate nu mai puțin de 1 500 de
pacienți, devenind, ca și Kneipp, un model
pentru toți cei care s-au specializat ulterior în
hidroterapie.

De la ei și până astăzi, terapia cu apă a

cunoscut un progres continuu și aplicații în tot
mai multe afecțiuni. Pentru unii pacienți pare să
ofere rezultate mulțumitoare, în timp ce pentru
alții nu are deloc efectul dorit, de aici statutul
controversat al acesteia chiar și în zilele noastre.
Mecanismul terapeutic
 Proprietățile apei
 Mecanismul terapeutic al hidroterapiei are la bază patru
proprietăți ale acestui lichid:
Flotabilitatea – un corp scufundat în apă este împins cu
o forță de sens contrar gravitației; greutatea pe care
corpul o pierde în acest proces este egală cu cea a
volumului de apă disclocat, astfel încât presiunea și
stresul aplicate în mod normal asupra mușchilor și
țesuturilor scade semnificativ;
Presiunea hidrostatică – aceasta este forța cu care apa
acționează asupra unui corp scufundat; ea reduce
tendința sângelui de a se deplasa către extremitățile
inferioare ale corpului, îmbunătățind eficiența circulației
venoase – de aici și reducerea umflării extremităților și
stabilizarea articulațiilor cu probleme;
 Căldura specifică – este energia necesară creșterii
temperaturii unei substanțe cu un grad celsius; în cazul
apei pierderea de căldură este de 25 de ori mai mare
decât cea din aer, iar efectuarea de exerciții fizice în apă
mai caldă (aproximativ 33 grade celsius) duce la o
temperatură crescută a corpului; în funcție de condiția
fizică a pacientilor și de intensitatea antrenamentului
prescris, se va stabili și o anumită teperatură a apei;

Vâscozitatea – este rezistența la frecare a unui corp

care se mișcă într-un fluid; vâscozitatea apei variază în
funcție de mișcările efectuate și de temperatură, astfel
că, utilizând această proprietate, se poate lucra pentru
întărirea anumitor mușchi.
 Dintre toate aceste principii ale
hidroterapiei, temperatura pare să aibă un rol
foarte important, deoarece apa rece determină
constricția vaselor de sânge, stimulând
organismul și încetinind procesele inflamatorii, în
timp ce apa caldă relaxează corpul prin dilatarea
vaselor de sânge și îmbogățirea circulației la
nivelul pielii și mușchilor. Alternarea
temperaturilor constituie, așadar, o practică
destul de comună a terapiei cu apă.
 Tehnici de hidroterapie
 Hidroterapia vizează deopotrivă tehnici
externe (diferite tipuri de băi, dușuri, comprese
etc.) și interne:

 Consumul unei anumite cantități de apă, zilnic;

 Consumul unui anumit sortiment (îmbogățit) de
apă;
 Administrarea de infuzii intravenoase;
 Curățarea cu lichid a nasului, vaginului, colonului
etc.
 Principalele tehnici de terapie externă cu apă includ:
Comprese: calde, cu aburi, reci, stimulente sau alternante;
Împachetări umede: pe diferite zone ale corpului (inferioară, superioară,
pe trei sferturi, în zona trunchiului) și pentru anumite intervale de timp
(scurte – 10 – 15 minute; medii – 40 – 50 minute; lungi – 50 – 90 minute) ;
Fricțiuni: parțiale, complete sau cu sare;
Băi terapeutice: generale sau locale, la temperaturi care variază de la mai
puțin de 200 C până la peste 400 C, cu apă dulce sau sărată, aromatizată,
gazeificată, minerală naturală etc.
Masaje reci: se freacă întregul corp sau doar anumite zone afectate cu un
prosop înmuiat în apă rece și stors foarte bine;
Dușuri blânde: se toarnă ușor apă, dintr-un recipient, direct pe zona
afectată, urmându-se traseul de la periferie către centrul zonei (genunchi,
coapse, partea inferioară a trunchiului, brațe, piept, partea superioară a
trunchiului, spate, gât, față);
 Saună și băi de aburi – sunt două proceduri cu efecte
foarte asemănătoare. În timp ce căldura din saună
stimulează corpul să elimine toxinele prin piele, aburul
poate avea un efect mai pronunțat asupra sistemului
respirator;
Înfășurări – sunt folosite în primul rând ca metodă de
tratare a febrei și a inflamațiilor locale (cu apă rece)
respectiv a problemelor respiratorii (cu apă caldă).
Materialul ud este aplicat ferm pe zona afectată (gât,
piept, trunchi, coapse, gambe, articulații);
Împachetările – sunt foarte asemănătoare înfășurărilor,
doar că nu mai este vorba doar despre apă, ci despre o
infuzie, un decoct sau o cataplasmă aplicate cu bandajul
respectiv pe zona afectata
Argumente pro și contra
 La fel ca în cazul multor altor ramuri ale terapiei alternative,
hidroterapia este încă subiectul a numeroase controverse.
Această polemică este alimentată de un număr relativ mare de
studii menite să dovedească beneficiile concrete ale terapiei cu apă,
dar care au eșuat să facă acest lucru. Iată așadar câteva dintre
argumentele pro și contra:
Argumente pro

 Practicată corect, hidroterapia este o procedură non-invazivă și cu

efecte secundare slabe;
 Procesul poate implica lucrarea întregului corp, fiind avantajos
pentru pacienții cu probleme musculare sau articulare;
 Exercițiile în apă sunt mult mai ușor de efectuat datorită greutății
mai mici resimțite de corp, iar exersarea mersului după perioade de
imobilitate poate începe mai devreme decât pe uscat;
 Pacienții se bucură de mult mai multă flexibilitate în apă, ceea ce le
poate susține eforturile de recuperare și le poate ridica moralul;
 Nu implică presiune pe oase, frecare sau leziuni ale pielii.
 Niciunul dintre numeroasele studii vizând hidroterapia nu oferă rezultate
incontestabile privind eficiența acestei metode
 Cele mai multe rezultate sunt contestate în ceea ce privește condițiile design-
ului experimental, fiind identificate diferite defecte în proiectarea studiului și
în raportarea rezultatelor;
 Cei mai mulți participanți la studiile efectuate până acum au fost recrutați în
regim voluntar, punându-se astfel problema subiectivității rezultatelor – cei
care se oferă au tendința de a crede în astfel de tratamente alternative, de
aici biasul rezultatelor;
 Pe lângă insuficiența dovezilor științifice, procedurile în sine prezintă
numeroase riscuri ca urmare a expunerii îndelungate a corpului la
temperaturi prea mari sau prea mici;
 Riscurile sunt amplificate și de posibilitatea experimentării unor probleme
respiratorii sau iritații ale ochilor, ca urmare a dezinfectanților utilizați în
aceste amplasamente;
 De multe ori, tocmai din cauza capacității de flotabilitate în apă este dificilă
practicarea unor mișcări mai stricte și exersarea individualizată a unei grupe
de mușchi;
 Faptul că apa oferă mai multă flexibilitate poate face mai dificil procesul final
de recuperare, care presupune deplasarea pe uscat, în condiții mult mai
solicitante;
 Încă se pune problema în ce măsură proprietățile apei reduc simptomele
diferitelor afecțiuni și în ce măsură intervin implicațiile psihologice ale relaxării
pe care o induc aceste tratamente;
 Nu s-au acumulat până în prezent dovezi concludente nici în privința
diferențelor dintre femei și bărbați la reacția stimulii aplicați
Studii privind hidroterapia
 Terapia cu apă pentru afecțiunile neurologice și musculo-
scheletice
 O revizuire sistematică detaliată, publicată de Hall și colaboratorii
săi în 2008, și-a propus să investigheze efectele hidroterapiei în
diferite afecțiuni medicale. Analiza sistematică întreprinsă a
reprezentat o evaluare a literaturii de specialitate din 18 baze de
date electronice. Hall a ales 19 din cele mai relevante studii clinice
randomizate, având ca subiect afecțiunile neurologice și musculo-
scheletice.
Potrivit constatărilor sale, atunci când a comparat hidroterapia cu
lipsa oricărui tratament sau intervenție, a observat o ușoară
ameliorare a simptomelor în favoarea hidroterapiei, cu  mențiunea
că “nu s-a putut trage o concluzie clară despre efectele hidroterapiei
în aceste afecțiuni din cauza lipsei de consistență și consecvență a
probelor utilizate în aceste studii.”
Efectele analgezice s-au dovedit a fi asemănătoare în cazul
pacienților tratați în apă respectiv pe uscat, Hall concluzionând că
”nu există dovezi clare că ar exista diferențe între exercițiile acvatice
și cele terestre în ceea ce privește eficiența tratării durerilor. ”
 Hidroterapia pentru osteoartrită
 În ceea ce privește osteoartrita șoldului și a
genunchiului, Sylvester și colaboratorii săi au atribuit
pentru 14 pacienți diagnosticați cu osteoartrita șoldului,
aleatoriu, tratamente cu hidroterapie, respectiv diatermie
cu unde scurte și exerciții fizice. Ambele grupuri au
efectuat exerciții pentru refacerea articulațiilor șoldului și
ședințe de mers timp de aproximativ 30 de minute, de
două ori pe săptămână, pe o durată de șase săptămâni.

Înainte de tratament nu au existat diferențe semnificative

între cele două grupuri, iar după tratament durerea a
scăzut semnificativ în ambele grupuri. Cu toate
acestea, nu au existat diferențe semnificative nici
ulterior, între durerea experimentată, capacitatea
funcțională, satisfacția de viață și libertatea de mișcare la
pacienții din cele două grupuri.
 Terapia cu apă în fibromialgie
 Cercetările în domeniul fibromialgiei nu relevă
existența prea multor studii ale căror rezultate să
poată fi luate în considerare. Busch și
colaboratorii săi au publicat în 2008 o meta-
analiză a studiilor existente, concluzionând că
”există dovezi ale unei eficiențe moderate a
tratamentelor bazate exclusiv pe ședințe
recuperatorii aerobice.” Constatarea că
exercițiile îmbunătățesc condiția fizică a
pacienților cu fibromialgie fac din exercițiile
terestre un grup de control relevant, față de care
Busch a urmărit efectele hidroterapiei. Din nou,
Busch și colaboratorii săi s-au aflat în
imposibilitatea de a face recomandări specifice
cu privire la rolul exercițiilor acvatice, în baza
rezultatelor obținute.
 Hidroterapia pentru dureri de spate și
picioare
 La capitolul dureri de spate și picioare
Yozbatiran și colaboratorii săi au efectuat în
2004 un studiu pe 30 de pacienți, cărora le-au
atribuit, aleatoriu, tratamente prin exerciții
acvatice respectiv terestre. Ambele grupuri au
urmat programe asemănătoare, ce au inclus 
încălzire, întinderi, un circuit progresiv compus
din 15 exerciții și relaxare cu exerciții ușoare de
întindere și aerobic. Ședințele s-au desfășurat
de 3 ori pe săptămână timp de o lună. În final nu
s-au înregistrat diferențe semnificative între
grupuri referitor la fitness-ul aerobic, fitnesul
motor, fitness-ul musculo-scheletic, raportarea
durerii de spate sau picioare.
 Hidroterapia și alte afecțiuni
 De-a lungul timpuluil au fost efectuate numeroase alte
studii vizând tratamentul prin hidroterapie al pacienților
diagnosticați cu scleroză multiplă, afecțiunile
neuromotorii, afecțiunile cardiace cronice, afecțiunile
pulmonare cronice, venele varicoase, afecțiunile
ligamentelor sau recuperările post-fracturi. Rezultatele
au fost, în cele mai multe cazuri, neconcludente. (10)

Hidroterapia este astăzi mai degrabă recomandată în

completarea unor tratamente a căror eficiență este deja
cunoscută. Terapeutul trebuie să fie foarte bine informat
asupra situației pacientului, dar și a tratamentelor pe
care acesta le-a urmat recent sau le urmează la
momentul începerii ședințelor de hidroterapie.

Bibliografie
 1. Holistic online – Hidroterapia: http://www.holistic-online.com/hydrotherapy.htm
2. The Free Dictionary by Farlex - Hidroterapia: http://medical-dictionary.thefreedictionary.com
/hydrotherapy
3. Cancer.org – Hidroterapia: 
http://www.cancer.org/treatment/treatmentsandsideeffects/complementaryandalternativemedicine
/manualhealingandphysicaltouch/hydrotherapy
4. Pain Management, Waldman Steven – Principiile hidroterapiei: 
https://www.inkling.com/read/waldman-pain-management-2nd/chapter-134/principles-of-hydrothe
rapy
5. University of New Hampshire Health Services – Hidroterapia: 
http://unh.edu/health-services/ohep/practices/hydrotherapy
6. Free Style – Hidroterapia și efectele ei asupra sănătății: 
http://blog.safetytubs.com/126/an-overview-of-hydrotherapy-and-its-health-benefits/
7. Physiotherapy in orthopaedics: A problem-solving approach, Atkinson
Karen: http://books.google.ro/books?id=KOh20Vl3vrAC&pg=PA337&lpg=PA337&dq=
%22advantages+and+disadvantages+of+hydrotherapy
%22&source=bl&ots=SdwDbfeywj&sig=wDiNo3gFsfGpMYAg-
Dkg7hj8EqU&hl=ro&sa=X&ei=j3EEVLykNKXT7AaT34CoDw&ved=0CB4Q6AEwAA#v=onepage&
q=%22advantages%20and%20disadvantages%20of%20hydrotherapy%22&f=false
8. Science Direct, Elsevier,
Physiotheraphy: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0031940605601344
9. Healthline: Hidroterapia pentru
depresii: http://www.healthline.com/health/depression/hydrotherapy
10. Evaluare sistematică a dovezilor privind eficiența hidroterapiei în tratarea condițiilor medicale
cronice și acute, Doig,
Gordon: http://www.evidencebased.net/files/EBDMReviewofHydrotherapy2008.pdf
Mulțumesc
pentru
atenție