A fost odata ca niciodata, o omida……

Ca toate omizile proaspat iesite din

ou,nu facea nimic deosebit. Toata ziua
manca, dormea , manca si iar dormea.

Ca toate omizile proaspat iesite din ou, nu facea nimic

deosebit. Toata ziua manca,dormea ,manca si iar
dormea..
Prin ochii-I mari si intrebatori ,
privea cu teama, lumea
inconjuratoare.Sorbi din ochi
imprejurimile, dupa care se apuca
sa-si teasa plapumica.
A folosit maroniul copacilor,rosul
patrunzator al lalelelor,violetul
minunat al viorelelor,verdele i-a fost
daruit de frunza care o gazdui,
galbenul stralucitor ii veni dintr-o
raza de soare….
Chiar si cerul ii trimise putin de albastru
senin.Incet, plapumioara a fost gata, iar
omida s-a invelit ….adormise …..Si dormi ea
vreo trei saptamani…
Cand se trezi,simti ca se schimbase
ceva.Isi intinse somnoros piciorusele,
antenele,aripile si isi lua zborul.Minunat
era sa zbori! Privi de sus campul si
copacul ce-i servi drept casa.
Pluti lin pe deasupra raului si se oglindi cateva clipe
in apele lui limpezi……si atunci vazu : era un
minunat fluture – curcubeu!