TIPURI DE CREȘTERE

1.Creșterea cartilaginoasă:
 
• Este cel mai vechi tip de creștere, din punct de vedere
filogenetic
• La nivelul etajului superior:
• La nivelul masivului facial există cartilajul primar al
mandibulei (cartilajul lui Meckel), el nu are rol în
formarea scheletului osos, ci doar rol de susținere, de
menținere a formei. Unii autori susțin că din el provin
zonele simfizare ale mentonului
O altă formațiune cartilagionasă de la nivelul feței
este capsula nazală care formează scheletul
primordial al părții superioare a feței, schițând
forma feței. În momentul nașterii, capsula nazală
este pătrunsă între cele 2 oase frontale, separând
oasele nazale și fiind unul din elementele care
contribuie la dezvoltarea transversală a feței
• O altă formațiune cartilaginoasă este septul
nazal cartilaginos care este afectată frecvent
în despicăturile velo-palatine
Zona dată de capsula nazală și septul nazal cartilaginos are o
creștere vertiginoasă în viața intrauterină. Astfel:
În săptămâna 14: volumetric, dezvoltarea este de 2 ori mai
mare decât în săptămâna 10
în săptămâna 17: dezvoltarea este de 3 ori mai mare decât în
săptămâna 10
în săptămâna 36: dezvoltarea este de 6 ori mai mare decât în
săptămâna 10
Se poate spune că cele 2 elemente cartilaginoase (capsula
nazală și septul nazal cartilaginos) joacă un rol de “reglator”
al etajului superior al feței.
la nivelul etajului inferior:
cartilajul condilian ,care este unul din cartilajele secundare ale
mandibulei, și anume porțiunea lui postero-superioară,
determină creșterea verticală a ramurii ascendente a
mandibulei. Teoretic, fiind plasat la baza condilului, acest
cartilaj ar trebui să se dezvolte înapoi și în sus. Însă la acest
nivel se află elementele fixe ale bazei craniului, și de aceea,
creșterea acestui cartilaj va fi în jos și înainte (atât în ceea
ce privește cantitatea, cât și în ceea ce privește direcția de
creștere), iar oprirea în creștere a cartilajului condilian
realizează o hipodezvoltare a mandibulei (retrognație
mandibulară), și uneori chiar micrognație mandibulară.
orientarea oblică spre înainte a cartilajului
condilian poate duce la o creștere
predominant anterioară, cu rotirea mandibulei
sub maxilar(rotație anterioară), sau invers: o
orientare oblică spre posterior a cartilajului
poate duce la o creștere predominant
posterioară, cu rotația posterioară a
mandibulei
Distrugerea parțială sau totală a cartilajului de creștere al
mandibulei poate duce la:
• anchiloze tempo-mandibulare (unilaterale sau bilaterale)
• micrognație (în funcție de vârsta la care se produce
anchiloza)
Cartilajele mandibulei sunt supuse acțiunii
factorilor:
• funcționali
• endocrini (hormonii de creștere somatotropi
hipofizari, hormonii gonadici)
2.Creștera suturală (desmală):
Are loc la nivelul oaselor de origine
membranoasă (care au un potențial de
creștere mai tardiv)
Oasele de membrană
prezintă la nivelul
locurilor de îmbinare
periostul de
conjugare. La acest
nivel, oasele de
membrană trec prin
mai multe etape
succesive:
Inițial: sincondroza
(etapa cartilaginoasă)
Sinfibroză: este perioada maximă de creștere. În
această etapă există laxități între marginile
osoase, date de țesutul fibros care înlocuiește
țesutul cartilaginos , laxități care în funcție de
orientarea lor dau creșterea
Sinartroză: în care cele două suprafețe osoase în
contact sunt acoperite de periostul de
conjugare, posibilitățile de mobilizare a unei
piese osoase față de cealaltă par inexistente,
creșterea se reduce foarte mult, fiind totuși
posibilă,poate persista până la vârsta adultă,
Sinostoza-între cele două piese scheletice se
formează o punte osoasă
La nivelul unei suturi există Un strat intermediar de
5 straturi: țesut conjuctiv (între
2 straturi celulare cele 2 capsule externe),
osteogenetice interne acest strat este cel care
(câte unul de partea determină, prin
fiecărui os) intermediul capsulelor
2 capsule externe ,straturi externe, creșterea
fibroase care acoperă straturilor osteogentice
straturile osteogenetice interne
La nivelul suturilor:
Presiunea inhibă creșterea
Tracțiunea stimulează creșterea
La nivelul celor 2 porțiuni (cele 2 straturi
osteogenetice interne, acoperite fiecare de o
capsulă externă) creșterea nu este
întotdeauna egală, de asemenea, și proporția
creșterii la cele 2 porțiuni poate fi inegală
În viața intrauterină, straturile osteogenetice interne
sunt pluristratificate, datorită unei activități intense.
Postnatal și pe măsura înaintării în vârstă, aceste
straturi se reduc, ajungând straturi unicelulare
Se poate întâmpla ca sutura să nu fie activă pe toată
întinderea ei, ci numai în zona centrală și să aibă deja
porțiuni deja osificate
Pe măsură ce potențialul de creștere scade, se reduce
atât stratul fibros (stratul intermediar de țesut
conjunctiv), cât și stratul osteogenetic intern
Suturile sunt influențate de La nivelul mandibulei:
factori mecanici creșterea mai ales în jos
(osteogenetici) și înainte
În general, suturile faciale
și chiar cele de la baza
craniului sunt deja
direcționate pornind de
la baza craniului în jos și
înainte, având o
creștere:
La nivelul maxilarului:
creșterea mai ales
înainte și în jos
Tipuri de suturi:
Suturi armonice:Suprafețele de contact dintre
cele 2 oase sunt netede.Exemple de suturi
armonice: -sutura medio-palatină (pe bolta
palatină)
-sutura fronto-malară
-sutura maxilo-malară
Suturi dințate, dantelate:
Mulți autori susțin că cu cât o sutură este mai dantelată,
cu atât ea este mai activă
Alți autori susțin că cu cât s-a ajuns la o sutura mai
dantelată, cu atât creșterea este mai redusă
Exemplu de suturi dantelate: suturile oaselor bolții
craniene
Suturi scuamoase:Se termină în bizou și o parte
o acoperă pe cealaltă
Exemple:
-sutura temporo-parietală
-sutura palato-maxilară
-sutura zigomatico-maxilară
Suturi de îmbucare: una din marginile osoase
este în formă de creastă, cealaltă sub formă de
șanț-în interiorul unui os intră negativul
celuluilalt os
-exemplu: sutura vomero-sfenoidală
3.Creșterea periostală:
 
Periostul are un rol important în procesul de
creștere, dar mai ales în procesul de reparare
Periostul acoperă:-majoritatea oaselor de
membrană
-o parte din oasele de origine encondrală
Fața internă a periostului conține osteoblaste,
care sunt formatoare de os nou,periferic. Astfel,
periostul intervine în procesele de modelare
Periostul este supus foarte mult factorilor
funcționali. Astfel, de cele mai multe ori la
locul de inserție al unor mușchi apar creste,
neregularități (care sunt date de stimularea
periostului în zona de inserție a mușchilor),
deci musculatura stimulează activitatea
periostală
Periostul nu este prezent pe suprafața suturilor
La maxilar: periostul este prezent pe suprafața
palatinală și pe fața externă a maxilarului, până
la nivelul suturilor
La mandibulă: periostul acoperă mandibula de jur-
împrejur, pe zona alveolară, dar și pe toată zona
inserțiilor musculare, cu excepția capului
condilului și a locului de ieșire a dinților
Creșterea periostală este un tip de creștere care,
deși în cantitate mică, rămâne aproape toată
viața, cu un ritm din ce în ce mai puțin accentuat
4.Creșterea la nivelul ligamentelor alveolo-dentare:
Ligamentele alveolo-dentare sunt centre osteogenetice ale
osului alveolar (ale proceselor alveolare)
Încă din sec.XVIII , Hunter a arătat că procesele alveolare apar
și se dezvoltă odată cu erupția dinților tocmai datorită
acestor centre osteogenetice care sunt ligamentele alveolo-
dentare și dispar după dispariția dinților.
Unii autori neagă existența proceselor alveolare ca oase
independente și consideră că ele fac parte din cele 2 oase
maxilare (maxilarul și mandibula)
Ligamentele alveolo-dentare contribuie mai ales la
dezvoltarea în înălțime a proceselor alveolare.
Procesele alveolare sunt influențate în dezvoltare,
prin intermediul ligamentelor alveolo-dentare, de
rapoartele interarcadice, transmițând forțe la nivelul
structurilor maxilare. Forțele transmise astfel ajung
până la baza craniului
Parodonțiul de înveliș și cel de susținere au rol de
inducție biologică în construcția și restructurarea
procesului alveolar
În concluzie, pe de-o parte: ligamentele alveolo-dentare,
cu unitatea lor (cement + os + elemente de susținere)
structurează procesul alveolar
Pe de altă parte: au și rol asupra osului maxilar și bazei
craniului
Ligamentele alveolo-dentare au rol inclusiv în creșterea
mandibulei și închiderea unghiului mandibular(de la 160
grade la naștere la cca. 115 grade la adult),paralel cu
creșterea în înălțime a arcadei dentare.
5.Creșterea prin apoziție și resorbție osoasă:
 Există o creștere în sine, dar și o creștere de
restructurare, care rămâne activă toată viața
Este corelată cu celelalte tipuri de creștere
(suturală, periostală)
De cele mai multe ori se produce resorbție internă
și apoziție externă
Exemple:
Creșterea bolții craniene (odată cu creșterea în
volum, în general) prin resorbție la nivelul
tablei interne și apoziție pe fața externă
Decondiționarea unei respirații orale
(coborârea planșeului foselor nazale)
Mărirea (finisarea) cavităților orbitare
Pneumatizarea oaselor feței-dezvoltarea
sinusurilorprin procese de resorbție sub
acțiunea factorilor funcționali
Printre oasele feței la care creșterea prin
resorbție și apoziție osoasă contribuie din plin
este si mandibula, care crește atât în lungime,
cât și în lățime:
În lungime: în special ramura orizontală, dar și
cea verticală-resorbție pe marginile anterioare
ale ramurii ascendente, apofizei coronoide și
condilului și apoziție osoasă pe marginile
posterioare ale ramurii ascendente, apofizei
coronoide , incizura sigmoidă și fața
posterioară a condilului
• În lățime: prin
resorbție și apoziție
osoasă. În acest
proces un rol
important îl au și
sutura mentonieră și
limba, care determină
apoziție pe arcul
intern și resorbție pe
arcul extern
Creșterea și dezvoltarea
aparatului dento-
maxilar
Orificiul bucal: până în
săptămâna 6 de viața
intrauterină este o
deschidere pentagonală.
Ulterior între
săptămânile 6-9 acestă
deschidere se îngustează
și devine o fantă prin
dezvoltarea mugurilor
faciali
La locul de unire al mugurilor rămân o serie de șanțuri. Astfel se
schițează:
Șanțul median superior este situat pe linia mediană a mugurelui nazal
intern. Determină ulterior tuberculul median și filtrum-ul buzei
superioare
Șanțul median inferior (pe linia de unire a celor 2 muguri
mandibulari)
Șanțurile laterale ale buzei superioare (pe linia de unire a mugurelui
nazal intern cu mugurele maxilar)
Șanțurile laterale ale nasului (pe linia de unire a mugurelui nazal
intern cu mugurii nazali externi).
Șanțurile orbito-nazale (pe linia de unire a mugurilor nazali externi cu
mugurii maxilari)
Șanțurile comisurale –linia oblică a feței-(pe linia de unire a mugurilor
maxilari cu mugurii mandibulari). Când acești muguri nu se unesc
apare macrostomia
Șanțurile interbranhiale (între arcurile 1 și 2). Lipsa lor de coalescență
determină apariția fistulelor branhiale
Nasul: la început narinele sunt orientate
înainte, privesc anterior. Ulterior, prin
modificări în partea dorsală, planul narinar
începe să privească inferior
Paralel cu aceste fenomene se produce
dezvoltarea buzelor și a mentonului (care
este o caracteristică umană)
între săptămânile 6-9 de viață
intrauterină proeminențele
frontale se atenuează astfel după naștere, creșterea este în
că extermitatea cefalică se favoarea viscerocraniului
umanizează (dezvoltarea viscerocraniului
în viața intrauterină, la nivelul este dată mai ales de capsula
extermității cefalice există o nazală și regiunea orbitală)
dezvoltare foarte mare a
neurocraniului,
-în viața intrauterină, la
nivelul
viscerocraniului
există un joc al
ritmurilor de
dezvoltare, mai ales
în ceea ce privește
dezvoltarea sagitală.
Asfel, se disting 3
perioade neonatale
importane:
Până în luna 3: există o
dezvoltare mai mare
a maxilarului
superior față de cel
inferior, așadar,
Între lunile 3-6: odată cu
separarea cavității
nazo-orale, prin
formarea palatului
primar, limba este
obligată să se ducă în
arcul mandibular.
Primele contracții
musculare apar la
nivelul limbii. Apare
astfel primul stimul
funcțional pt.
mandibulă, care
determină dezvoltarea
acesteia. Apare astfel
aspectul de prognație
După 6 luni (spre luna
7): datorită dezvoltării
excesive a pachetului
vasculo-nervos
anterior, maxilarul
superior se dezvoltă
din nou mai mult,
astfel că la naștere
copilul prezintă acea
aparentă prognație
maxilară (mandibula
este mică), apare
retrognatismul
fiziologic al nou-
născutului. El este
rezolvat mai ales prin
-după naștere, are loc un joc proporțional între cap-
corp, nerocraniu-viscerocraniu, precum și între
diversele segmente ale feței. Astfel:
La naștere, fața ocupă 1/8, comparativ cu craniul
La naștere, orbita reprezintă 70% din orbita adultului
Raportul cap-corp:
La naștere, capul reprezintă ¼ din înălțimea totală
La 1 an, capul reprezintă 1/5
La 8 ani, capul reprezintă 1/6
La 15 ani, capul reprezintă 1/7
Deci, corpul crește mai repede decât extermitatea
cefalică
De la naștere și până la pubertate, nerocraniul
crește de 4 ori
De la naștere și până la pubertate, viscerocraniul
crește de 12 ori
Raportul viscerocraniu/neurocraniu:
La naștere: acest raport = 1/8
La 2 ani: 1/6
La 5 ani: ¼
La 10 ani: 1/3
La 20 ani 1/1
Neurocraniul crește tridimensional, relativ proporțional
până la 8 ani. Apoi cresc numai anumite regiuni ale lui
(unele regiuni se opresc chiar din creștere). Creierul
atinge 90% din volumul total la 7 ani (numai 8-10% mai
crește după această vârstă). Spor intelectual peste
potențialul normal al individului se poate obține până
la vârsta de 4 ani (se obține prin antrenarea copilului în
activități intelectuale).
La naștere: neurocraniul reprezintă 63% din neurocraniul
adultului
La 3 ani: 87%
La 7 ani: 90%
La 15 ani 98%