Tema:

Structura
organizatorică de
conducere a
firmelor de turism
Subiecte:
1. Noţiunea, importanţa şi componentele
structurii organizatorice de conducere
2. Sisteme de subordonare
3. Clasificarea structurilor organizatorice de
conducere
4. Principii de raţionalizare a structurii
organizatorice de conducere
1. Noţiunea, importanţa şi componentele structurii
organizatorice de conducere (SOC)
SOC – totalitatea organelor de conducere,
persoanelor de conducere şi subdiviziunilor
organizatorice ce îşi desfăşoară activitatea pe baza
cooperării şi diviziunii muncii în vederea stabilirii şi
realizării scopurilor prevăzute.
  Structura organizatorică a unei agenţii de turism
reprezintă ansamblul compartimentelor existente
într-o întreprindere şi relaţiile dintre aceste
compartimente în scopul facilitării, utilizării
resurselor şi al realizării obiectivelor stabilite.
 sau
funcţională
(managerială)

structura
operaţiona
lă sau de
producţie

Părţile
componente
ale SOC
 Structura
operaţională

subdiviziuni

de producţie auxiliare social-culturale

Structura de conducere:

Structura de
conducere

elemente

organe verigi cadre

de de de
conducere conducere conducere
 Elementele SOC:
1. Postul de conducere;
2. Compartimentul;
3. Funcţia de conducere;
4. Ponderea ierarhică;
5. Nivelul ierarhic;
6. Relaţii de conducere sau organizatorice;
7. Veriga de conducere.
 Postul este componenţa elementară a
structurii organizatorice a întreprinderii
turistice, care cuprinde ansamblul
sarcinilor, competenţelor şi responsabi-
lităţilor ce revin unui angajat, la un loc de
muncă, în vederea realizării obiectivelor
individuale
 Sarcinile sunt procese de muncă simple
sau complexe care revin angajatului în
mod organizat şi permanent pentru
realizarea obiectivelor individuale
 
Responsabilităţile reflectă atitudinea
angajatului faţă de sarcini şi obiective.
Determină răspunderi materiale şi/sau
disciplinare
 Competenţa reprezintă limitele în cadrul cărora
titularii de posturi pot acţiona în vederea realizării
obiectivelor.
Competenţele:
formale (autoritate formală)
sunt date de decizii, dispoziţii şi alte acte normative
reprezintă limitele în cadrul cărora titularul postului
poate acţiona în vederea realizării obiectivelor
individuale.
profesionale
exprimă nivelul de pregătire, experienţa, carisma,
prestigiul profesional ale angajatului
permit realizarea obiectivelor individuale.
 Compartimentul de muncă este o grupare de
persoane care desfăşoară activităţi
asemănătoare sau complementare, într-un
anumit spaţiu sub coordonarea unui conducător

După volumul de muncă şi importanţa muncii:

departamente;
servicii;
birouri;
oficii.
După tipul sarcinilor în cadrul agenţiei sunt:
compartimente funcţionale – compartimentele
care asigură buna funcţionare a unităţii. Pe baza
informaţiilor transmise, managerii îşi
fundamentează deciziile
compartimente operaţionale – compartimentele
în care se desfăşoară activităţile de bază care dau
profilul întreprinderii
 Funcţia cuprinde totalitatea posturilor care prezintă caracteristici
principale asemănătoare din punct de vedere al obiectivelor
individuale, autorităţilor formale şi informale şi a
responsabilităţilor ce revin unui angajat
funcţii de conducere (management)
 au un grad ridicat de autoritate şi responsabilitate;
 cuprind procese complexe de coordonare a activităţii altor
persoane.
funcţii de execuţie
 se caracterizează prin obiective individuale limitate;
 reflectă competenţe şi responsabilităţi mai reduse;
 transpun în practică deciziile emise de titularii posturilor de
conducere;
 se efectuează procesele de execuţie atât în cadrul compartimentelor
funcţionale cât şi a celor operaţionale
 Ponderea ierarhică reprezintă numărul
de persoane conduse efectiv de un cadru
de conducere
Ponderea ierarhică a unui manager este
influenţată de următorii factori:
pregătirea şi capacitatea organizatorică ale
managerului şi angajaţilor;
complexitatea activităţii colectivului
subordonat;
dispersia teritorială a posturilor ce intră în
subordinea cadrului de conducere.
 Nivelul ierarhic este treapta ierarhică pe
care se găsesc compartimentele şi posturile
de conducere aflate la aceeaşi distanţă de
conducere

Niveluri manageriale:
management de vârf – conducătorii absoluţi ai
unităţii
management mediu – şefi de servicii
management inferior – şefi de birouri şi oficii
 Între componentele structurii organizatorice
se stabilesc mai multe tipuri de relaţii:
relaţii de autoritate;
relaţii de cooperare;
relaţii de control.
Relaţiile de autoritate condiţionează desfăşurarea
activităţii unei agenţii de turism referindu-se la:
relaţii ierarhice – între cadrele de conducere şi
subordonaţi;
relaţii funcţionale – între compartimentele funcţionale şi
cele operative;
relaţii de stat major – între conducerea agenţiei şi diverse
compartimente
Relaţii de cooperare determină relaţiile
dintre posturi situate pe acelaşi nivel
ierarhic, dar aparţinând unor compartimente
diferite. Au caracter opţional şi se stabilesc
pentru realizarea în bune condiţii a
activităţilor

Relaţiile de control se stabilesc între

compartimentele specializate în activitatea
de control şi celelalte compartimente
 Veriga de conducere reprezintă o
subdiviziune aparte în structura de
conducere care îndeplineşte una sau mai
multe funcţii de conducere.
2. Sisteme de subordonare

Se deosebesc trei tipuri de sisteme de

subordonare:

1. Liniar;
2. Funcţional;
3. Liniar-funcţional (mixt).
 Tipuri de sisteme de subordonare:

 Sistemul liniar de subordonare prevede subordonarea pe toate întrebările ale

lucrător de conducere numai unui singur conducător.

 Sistemul funcţional de subordonare constă în aceea că funcţiile de conducere

sunt îndeplinite de diferite verigi de conducere, dintre care fiecare îndeplineşte
un anumit volum de lucrări, de regulă specializat, ce ţine de competenţa acestora
şi care au dreptul să dea indicaţii, dipoziţii altor compartimente atît pe orizontală
cît şi pe verticală, dar numai pe întrebări ce ţin de competenţa acestor verigi.

 Sistemul liniar-funcţional de subordonare sau mixt constă în faptul că pe unele

întrebări general-administrative, managerii se subordonează unui singur
conducător, iar pe întrebări speciale ce ţin de competenţa diferitor servicii
funcţionale, verigi de conducere, se subordonează mai multor conducători.
3. Clasificarea structurilor organizatorice de
conducere

Tipuri de structuri:
1. Structura liniară (ierarhică);
2. Structura funcţională;
3. Structura liniar-funcţională (mixtă).
Structura liniară (ierarhică):

B1 B2

C1 C2 C3 C4
Structura funcţională:

B1 B2

C1 C2 C3 C4
Structura liniar-funcţională (mixtă):

B1 B2

C1 C2 C3 C4
 4. Principii de raţionalizare a structurii
organizatorice de conducere

1. Principiul comlpexităţii;
2. Principiul sistemic;
3. Principiul specializării şi universalităţii;
4. Principiul adaptării;
5. Principiul stabilităţii şi viabilităţii;
6. Principiul economic.