ESCARELE

Giurgi Ana-Maria
Grupa A10
 Escara, cunoscută în termeni medicali ca ulcer de decubit sau ulcer de
presiune, rămâne o problemă majoră de sănătate, fiind una dintre complicațiile
cele mai severe ale imobilității. Pentru persoanele afectate, atât vârstnice cât și
tinere, aceasta presupune un tratament indelungat cu multiple riscuri și un efort
susținut din partea aparținătorilor, nu in ultimul rand financiar. 
 Escara este o rană la nivelul pielii care apare în urma menținerii corpului
într-o poziție fixă, fără schimbarea centrului de greutate (fără mobilizare), o
perioadă îndelungata. Escara se dezvoltă ca urmare a presiunii constante
exercitata asupra pielii, ce diminuează alimentarea cu sânge a zonei afectate,
conducând la moartea țesutului respectiv. Escara apare în cazul imobilizării într-
un scaun cu rotile sau la pat, chiar și pe o perioadă scurtă de timp (de exemplu,
în urma unei operații sau a unui traumatism). 
Alți factori de risc pentru apariția escarelor includ:

• Pielea fragilă, în special în cazul persoanelor vârstnice;

• Prezența unei afecțiuni cronice, precum diabetul sau o boală vasculară, care
impiedică alimentarea corectă cu sânge a unor regiuni din corp;
• Incapacitatea de a mișca unele părți ale corpului fără ajutor, ca urmare a unui
traumatism cerebral sau vertebral sau din cauza unei boli neuro-musculare (cum ar
fi scleroza multiplă);
• Subnutriția;
• Diferite forme de demență senilă precum boala Alzheimer – pacientul pierde
treptat contactul cu realitatea, nemaiputând să prevină sau să trateze corect
escarele;
• Vârsta înaintata;
• Incontinența urinară și/ sau fecală
 După identificarea factorilor de risc, este important să se ia măsuri pentru
atenuarea sau îndepărtarea lor, esențiala fiind reducerea presiunii de la nivelul
proeminențelor osoase, precum și îngrijirea pielii din aceste zone.
Toate persoanele imobilizate la pat trebuie repoziționate cel puțin o dată la
două ore, dacă starea pacientului o permite. Repoziționarea sau transferul
pacientului se va face prin ridicare, evitându-se frecarea de pat prin tragere
(alunecare). 

Se recomandă, de asemenea, utilizarea pernelor clasice sau pernelor din spumă

poliuretanică pentru a evita contactul direct dintre proeminentele osoase (cum ar fi
genunchii sau coatele) in cazul poziției laterale a pacientului. Cand pacientul este
culcat in poziție orizontală cu sprijin lateral, trebuie evitată poziționarea directă pe
trohanter (șold). Îndepărtarea presiunii de la nivelul călcâielor se face cel mai
adesea prin ridicarea acestora de pe pat.