Universitatea de Stat din Tiraspol

Facultateade Biologie și Chimie

Catedra Biologie animală

Specificul evaluării în învățământul superior

Verificat: Ovcerenco Nadejda,

dr., conf. univ.
Elaborat: Gheorghianu Mariana
Gr. MBm I
Să mergi alături de oameni,
Să trăiești între ei,
Să înveți de la ei...
Să-i iubești.

Începe cu ceea ce ei știu,

Construiește pe ceea ce ei au.
 Agenda:
Termeni operaţionali ai
1 conceptului de evaluare

2 Tipuri de evaluare

3 Evaluarea competenţelor

Metode de evaluare în
4 învățământul superior
 1.Termeni operaţionali ai conceptului de evaluare

Evaluarea - reprezintă, alături de predare şi învăţare, o componentă

operaţională fundamentală a procesului de învăţământ.
Ea constituie elementul reglator şi autoreglator, de conexiune inversă,
prin sistemul de învăţământ privit ca sistem cibernetic.
În perspectiva corelaţiilor sistemice dintre predare-învăţare-
evaluare, evaluarea ne informează despre eficienţa strategiilor şi
metodelor, de predare-învăţare dar în acelaşi timp asupra
corectitudinii stabilirii obiectivelor operaţionale şi a măsurii în care
acestea se regăsesc
în rezultatele școlare.
 Evaluarea pune accent pe:

 probleme de valoare și pe emiterea judecății de valoare;

 funcția educativă a evaluării;
 are funcție de feed-back, retoacțiune;
 este parte integrantă a procesului pedagogic;
 are rol de intervenție formativă, în sens de dezvoltare
sau perfecționare a procesului de instruire;
 are în principal funcții de ameliorare și de optimizare a
predării și învățării.
 Tabelul : Funcțiile evaluării, după V Chis

Funcțiile
evaluării Pentru profesor Pentru student

Indicator de bază al gradului de Aprecierea nivelului de pregătire

Constatativă optimizare a predării și atins și raportarea rezultatelor la
învățării. cerințele profesorului.

Evidențierea și interpretarea Interpretarea rezultatelor în

Diagnostică lacunelor existente în pregătirea termenii capacităților proprii
elevilor; identificarea cauzelor. și optimizarea autoevaluării.

Anticiparea progresiei studenților; Evaluarea șanselor și optimizarea

Prognostică reconsiderarea strategiilor stilului de muncă, dozarea efortului.
didactice.

Organizarea în funcție de Stimularea sau diminuarea efortului

Motivațională performanțele elevilor. în funcție de dinamica rezultatelor.
 Ioan Derşidan susține că evaluarea didactică are rolul de a măsura
progresul studenților, de a întări motivaţia învăţării, a obişnui studentul cu
autoaprecierea, a regla activitatea profesorului şi a studenților, a măsura felul
în care este receptată informaţia de către studenți . Analiza procesului de
evaluare face posibilă evidenţierea, în fiecare act de evaluare, a
următoarelor elemente:
 Subiectul evaluării, evaluatorul (cine evaluează?);
 Obiectul evaluării (ce evaluăm?):
 Baza evaluării (criteriul de evaluare);
 Scopul evaluării (de ce evaluăm?):
 Instrumentul de evaluare (cu ce evaluăm).
 Concepte ale evaluării după M. Marin
 Strategia de evaluare - ordonarea metodelor utilizate, organizarea formelor de evaluare.
 Metoda de evaluare - calea prin care i se oferă formabilului posibilitatea de a-şi demonstra cunoştinţele.
 Instrumentul - prin acesta se concretizează opţiunea profesorului pentru testarea performanţelor.şanselor la educaţie.
 Proba - instrument de evaluare proiectat, administrat şi corectat de profesor.
 Specificaţia - o descriere a testului
 Testul - probă; materialul cu ajutorul căruia se efectuează această probă
 Itemul - sarcina de lucru + formatul acesteia + răspunsul aşteptat.
 Opţiunile - variante din care formabilul trebuie să aleagă soluţia/ răspunsul corect.
 Cheia - soluţie / răspuns corect.
 Referenţialurile de evaluare – de activități, de formare, de competențe.
 Standardele de performanţă – normele evaluative care sintetizează cerinţele generale ale educaţiei, redate în termeni de
competenţe generale
 Indicatorii de performanţă – sisteme referenţiale mai concrete, deduse din standardele de performanţă,
 Descriptorii de performanţă - criterii unitare de apreciere a performanţelor
 2. Tipurile de evaluare în învățământul superior

1. după domeniu
2. după obiectul evaluării

Clasificarea tipurilor de evaluare 3. după accentul pus pe proces sau pe sistem

are la bază criterii de compoziție 4. după etapa în care se face evaluarea
: 5. după cum evaluarea certifică sau nu calitatea celui evaluat
6. după cum se apelează la o normă sau la un criteriu
7. după perspectiva temporală din care se face
8. după caracterul standardizat al instrumentelor
9. după caracteristicile tehnice ale probelor
10. după modul în care rezultatele pot fi sau nu măsurate:
 Tipuri de evaluare:
După etapa în care se face După cum evaluarea certifică sau
evaluarea: nu calitatea celui care este evaluat:
 evaluare sumativă - evaluare finală şi se
 evaluare continuă (realizată în timpul
bazează pe informaţii obţinute în urma
acestui proces);
unui test, examen ori cumulând datele
 evaluare iniţială obţinute în timpul evaluării continue;
(realizată la începutul
procesului de predare-învăţare);
 evaluare formativă - e desfăşoară cu
 evaluarea finală (realizată după o secvenţă regularitate şi este utilizată în luarea
deciziilor privind activitatea continuă.
de timp bine precizată
 3. Evaluarea competenţelor

Evaluările perfect obiective continuă să reprezinte o aspiraţie perpetuă a

evaluatorilor de pretudindeni. În ultimele decenii pedagogia prin obiective
a cedat tot mai mult locul pedagogiei bazată pe competențe. Trecerea
aceasta s-a realizat progresiv, însoțind trecerea de la psihologia
comportamentistă la psihologia cognitivă. Această tranziție a provocat
schimbarea „ obiectului evaluării”. Comportamentele observabile și
măsurabile ca obiect de evaluare specific pedagogia prin obiective au
cedat locul competențelor formative prin învățare.
 Actualmente procesului de evaluare i se atribuie o gamă variată de
interpretări, care prevede următoarele:

• extinderea evaluării de la verificarea şi aprecierea rezultatelor – obiectivul tradiţional – la evaluarea

procesului, evaluarea nu numai a studenţilor, dar şi a conţinutului, a metodelor, a obiectivelor, a situaţiei
de învăţare, a evaluării;
 luarea în calcul nu numai a achiziţiilor cognitive, dar şi conduita, personalitatea studenţilor, atitudinile
etc.;
 diversificarea tehnicilor de evaluare şi mărirea gradului de adecvare a acestora la situaţii didactice
(extinderea folosirii testului docimologic, a lucrărilor cu caracter de sinteză, punerea la punct a unor
metode de evaluare a achiziţiilor practice);
 deschiderea evaluării spre mai multe perspective (competenţele relaţionale, comunicare profesor-studen
t, disponibilităţile de integrare în mediul social);
 necesitatea întăririi şi sancţionării rezultatelor evaluării cât mai operativ; de la diagnosticare la ameliorar
e, inclusiv prin integrarea eforturilor şi a exploatării dispoziţiilor psihice ale studenţilor;
 centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive şi nesancţionarea în permanenţă a celor negative;
 transformarea studentului într-un partener autentic al cadrului didactic în evaluare prin autoevaluare,
interevaluare şi evaluare controlată.
Componentele de evaluare a competenței sunt:

Standardele
educaţionale / de
performanţă

Criteriile de
referinţă

Componentele
de evaluare a
competenței
Descriptorii de
performanţă

Indicatorii de
performanţă
4. Metode de evaluare în învățământul superior

1. Metode tradiționale de evaluare:

- evaluarea orală;
Metodele de evaluare - evaluarea scrisă;
- evaluarea prin probe practice;
se clasifică: - testul docimoilogic.
2. Metode aleternative de evaluare:
- observarea sistematică a
comportamentului
subiectului;
- portofoliul;
- investigația;
- proiectul;
- autoevaluarea
Structura testului docimologic

W
conţinuturile itemilor
obiectivele (diferite tipuri de
didactice itemi)

S rezolvările
O
performanţa
PMS (max.) itemilor şi
PMS (min.) acordarea
punctajelor

T
 Concluzie:

Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră

numai atunci când, atât profesorii, cât și elevii reușesc să
colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest
lucru, fiecare îmbunătățindu-și comportamentul în funcție
de reacțiile celuilalt.
 VĂ MULȚUMESC

Încredere, în principiul conform căruia:

”Oamenii reprezintă cea mai importantă resursă a un
ei instituții”.