UNIVERSITATEA PETROL - GAZE DIN

PLOIEŞTI

Transportul aerian al
hidrocarburilor fluide
Conducător proiect:
Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA Masterand:
Iulian Mihai Colceag
Grupa 21407

PLOIEŞTI 2020
 CUPRINS

 Introducere
 1. Tipui de aeronave
 2. Concluzii

 3. Bibliografie

2
 INTRODUCERE

TRANSPORTUL HIDROCARBURILOR [1]

 Introducerea petrolului pe piață este definit ca un proces care necesită diverse

tehnologii de transport și depozitare, denumite de obicei „midstream”. Petrolul este
adesea produs în locuri îndepărtate, departe de locul în care va fi consumat; prin
urmare, au fost create rețele de transport pentru a transporta petrolul brut până la
rafinării unde este prelucrat și pentru a se putea livra produsele rafinate către locul
unde vor fi consumate (ex. benzinărie). Instalațiile de depozitare sunt folosite pentru a
echilibra oferta dintre cererea de petrol și produse rafinate.

 Transportul de petrol se referă la diferitele metode de transport utilizate pentru a muta

petrolul dintr-o locație în alta. Acestea includ conducte, căi ferate, transport maritim,
aerian și camioane.
 INTRODUCERE

În mod normal, petrolul este transportat prin :

 Conducta - cea mai frecvent utilizată formă de
transport a petrolului. Conductele sunt de obicei
folosite pentru a muta petrolul brut din putul de foraj
(sonda) la instalațiile de colectare și procesare, iar de
acolo la rafinării și instalații de încărcare a
cisternelor. Conductele necesită mult mai puțină
energie pentru a funcționa decât camioanele sau
șinele și au o amprentă de carbon mai mică.

 Feroviar - Transportul de petrol cu ​trenul a devenit un

fenomen în creștere, pe măsură ce noile rezerve de
petrol sunt identificate pe tot globul. Costurile de
capital relativ reduse și perioada de construcție fac din
transportul feroviar o alternativă ideală la conductele
pentru transportul pe distanțe lungi. Cu toate acestea,
viteza, emisiile de carbon și accidentele sunt unele
dezavantaje semnificative ale transportului feroviar.
 INTRODUCERE

 Nava - în cazul în care transportul petrolului pe

uscat nu este potrivit, petrolul poate fi transportat
cu nava. O barjă tipică de 30.000 de barili poate
transporta echivalentul a 45 de autocisterne cu
aproximativ o treime din costuri. Față de o
conductă, barcile sunt mai ieftine cu 20-35%, în
funcție de traseu. Barele cu rezervoare transportă
în mod tradițional petrochimice și materii prime
de gaze naturale la fabricile chimice.
Dezavantajele sunt de obicei preocupări de viteză
și de mediu.

 Camionul - în timp ce este una dintre metodele

cele mai limitate în ceea ce privește capacitatea
de stocare, metoda de transport a petrolului cu
camionul are cea mai mare flexibilitate în
destinațiile potențiale. Camioanele sunt adesea
ultimul pas în procesul de transport, livrând
petrol și produse petroliere rafinate către
destinațiile de depozitare prevăzute.
 INTRODUCERE

Transportul aerian este ramura aviației civile sau militare care se ocupă de transportul 

persoanelor sau al mărfurilor pe calea aerului.[2] Reteaua de transport aerian este
constituitǎ din cǎi si noduri; legǎturile dintre noduri se realizeazǎ cu ajutorul mijloacelor
de transport (avioane si elicoptere).
Transportul aerian este unul dintre tipurile de transport care efectuează transportul de:
 pasageri,
 bagaje,
 mărfuri
 poștă
folosind aeronave. Transportul aerian este o parte relativ independentă a sistemului de
transport al lumii, care include, de asemenea, transportul feroviar, nautic și pe conducte.
Transportul aerian al hidrocarburilor, în special a produselor precum benzine, motorine,
lubrefianți, etc. este o metodă relative recentă de transport, specifică atât domeniului
militar cât și civil. Aceasta se utilizează pentru transportul unor derivați petro-gazieri în zone
greu accesibile, unde celelalte metode nu au aplicabilitate, spre exemplu zone de conflict
militar, zone izolate cum ar fi taberele de cercetări arctice, etc. Transportul se face
containerizat, este rapid dar costisitor financiar și necesită avioane special căt și o
infrastructură adecvată.
 TIPURI DE AVIOANE

Aeronave tip Cargo

 Pe 21 decembrie 1988 lumea aviatică

a fost uimită de apariția aeronavei
gigant Antonov An-225 Mriya, cel
mai mare avion de transport fabricat
vreodată, care a zburat prima data
spre Paris, operând un zbor de 74
minute cu plecare de la Kiev.
 Aeronava a fost expusă la sol la Paris
Air Show în 1989 și a zburat la
spectacolul aerian de la Farnborough
Antonov An-225 Mriya –vedere din față
în 1990. Antonov An-225 Mriya
estepropulsat de 6 motoare, 3 pe
fiecarearipă! An-225 este un avion
de tip cargo de mare capacitate, care
a fost proiectat şi construit de
Antonov ASTC.
 Este considerat cel mai mare avion
din lume în serviciu active şi a intrat
în Cartea Recordurilor pentru cele
peste 240 de recorduri doborâte. Este
cel mai greu avion, având până la
640 de tone la decolare.
Antonov An-225 Mriya –vedere din spate, decolare (Photo by Oleksandr Smerychansky
 TIPURI DE AVIOANE

Specificaţii tehnice Antonov AN-225:

 Echipaj: 6
 Personal înafaraechipajului: 63
 Anvergurăaripi: 88.4 m
 Lungime: 84 m
 Înălțime: 18.1 m
 Suprafața aripilor: 905 m2
 Motoare: TRDD D18T, 6 buc (23400 CP fiecare)
 Masa maximăgol: 285 de tone
 Masa Max combustibil: 300 de tone
 Sarcină utilă maximă: 250 de tone
 Masa maxim ăsuportată la decolare (cu încărcătură): 640 de
tone
 Volum cargo: 1300 metri cubi
 Plafon de zbor: până la 11.6 Km

Antonov An-225 Mriya –vedereînzbor(Photo by ArseniiGerasymenko)

 TIPURI DE AVIOANE

 Aeronava poate fi alimentată cu până

la 365 de tone de carburant, sufficient
pentru a puteazbura 18 ore pe o
distanță de 15 000 de kilometri, doar
dacă este goală.

 Alimentarea aeronavei poate dura de la

30 de minute la 1.5 zile, în funcție și de
capacitatea cisternelor.

Posibile utilizări de transport exterioare

 TIPURI DE AVIOANE

• Trenul de aterizare: 32 de roți, 4 pe trenul față și 28 pe trenul principal.

• Anvelopele trebuie schimbate la fiecare 90 de aterizări. Toate sistemele avionului sunt automate și
legate la 34 de computere de bord..
• Compartimentul pentru pasageri este împărțit în două: - compartimentul de zbor ocupă partea
frontală, - compartimentul de întreținere și personalul însoțitor se află în partea din spate a
aeronavei.
• Echipajul navigant al aeronavei cuprinde 6 membri: căpitan, copilot, navigator, inginer șef de zbor,
inginer de zbor al echipamentelor de bord și operator radio.
• Antonov AN-225 are nevoie de o pistă de 2400 de metri pentru decolare/aterizare când este gol.
• La sarcină maxima încărcată, AN-225 are nevoie de o pistă de 3500 de metri pentru decolare și
3300 de metri pentru aterizare.
• Vitezele de decolare și aterizare pot varia în funcție de condițiile meteo și greutatea aeronavei, de la
240 km/h până la 280 km/h. Viteza medie de croazieră este de 850 km/h.

Antonov An-225 si naveta spatiala Buran

 TIPURI DE AVIOANE

Avioane de alimentare cu carburant a aeronavelor în aer.

Alimentarea aeriană a avioanelor este una dintre cele mai tari și mai riscante operațiuni pentru
piloți.

Avionul cisternă este fabricat de compania Boeing şi

va înlocui actualele avioane de alimentare în aer
folosite de zeci de ani de Pentagon.
 TIPURI DE AVIOANE

 Rezervele de kerosene constituie

circa o treime din greutatea la
decolare a zborurilor de pasageri
pe distanţe lungi aşa că reducerea
lor şi alimentarea în aer ar putea
însemnam economii uriaşe,
reducerea consumului de
combustibil la nivel de aeronavă
fiind între 11 şi 23 la sută pentru
un zbor tipic de 6000 mile marine,
cu o sarcină utilă de 250 de
pasageri.
 Zborurile de pasageri ar putea
decola cu mai puţin combustibil şi
ar realimenta când ajung la
altitudinea de 10000 de metri.
Un Boeing 707 alimentând în zbor un Boeing 747

 Avioane de realimentare ar duce sufficient combustibil pentru a alimenta între trei şi cinci aeronave de
pasageri, în staţii de combustibil pe cer, în apropierea principalelor rute de transport şi departe de
zonele locuite.
 Acest lucru ar reduce, de asemenea, poluarea fonică în apropierea aeroporturilor, avioanele făcând mai
mult zgomot la decolare dacă sunt mai grele.
 Sistemul ar permite ca zborurile să se desfăşoare non-stop între destinaţii depărtate
 TIPURI DE AVIOANE

 KC-130J alimentează atâta eronave cu

aripi fixe, cât și rotative, precum și
realimentare rapidă la sol. Aeronava oferă
o capacitate de combustibil de 60.000 lbs
(30 de tone) pe care o poate aloca între
propriile cerințe de zborînraport cu
cerința de realimentare în aer. Când este
nevoie de mai mult combustibil, se pot
descărca 12 tone (24.392 lbs)
suplimentare de combustibil dintr-un
rezervor de combustibil din aluminiu de
13.627 litri special configurat.
 Sistemul funcționează fără rezervorul de
fuselaj, astfel încât compartimentul de
marfă poate fi utilizat pentru încărcătură Aeronavă cisternă KC-130J Super Hercules
în aceeași misiune, oferind aeronavei o
flexibilitate și mai mare.
 CONCLUZII

Avantajele transportului aerian:

 Siguranța traficului deasupra celui rutier - de 2 ori.
 Se folosește un sistem, care este un radar și un complex de calculatoare. Acest complex
oferă colectarea automată, procesarea și dispeceratul oferă informații detaliate despre
zbor in orice moment
 Cea mai mare viteză și mobilitate dintre toate modurile de transport

Dezavantaje:
 Costul ridicat al transportului de marfă (de 100 de ori mai mare decât pe calea ferată)
 Transportul aerian poluează semnificativ atmosfera
 Dependența de condițiile meteorologice.
 Restricții privind transportul mărfurilor legate de periculozitatea acestora
 Economiile datorate vitezei mari de transport pot fi anulate prin depărtarea aeroportului
de la destinatar.
 Posibilitatea de accidente în timpul transbordăriii.
 Necesitatea creării unei infrastructuri costisitoare și menținerea acesteia în condiții de
funcționare.
 BIBLIOGRAFIE

Curs “TRANSPORTUL FEROVIAR AL HIDROCARBURILOR”, UPG, Prof. univ. dr. ing.

Marian RIZEA

[1] - https://www.studentenergy.org/topics/ff-transport
[2] - https://ro.wikipedia.org/wiki/Transport_aerian