Definiţia calităţii Calitatea reprezintă aptitudinea unui produs sau serviciu de a satisface cerinţele exprimate şi implicite ale utilizatorilor. Orientări în definirea calităţii: Orientarea transcendentă: calitatea este considerată o entitate atemporală, fiind percepută de fiecare individ în mod subiectiv; nu este posibilă definirea clară a calităţii şi nici măsurarea ei; Orientarea spre produs: opusă orientării transcendente; calitatea este considerată o mărime ce poate fi măsurată exact şi este definită ca fiind ansamblul caracteristicilor de calitate ale produsului; diferenţele ce apar între caracteristici determină diferenţele calitative între produse sau servicii; Orientarea spre procesul de producţíe: calitatea reprezintă conformitatea cu cerinţele, fiind privită din perspectiva producătorului; produsul este considerat de calitate atunci când corespunde specificaţiilor cuprinse în standarde sau norme tehnice;
22.03.21 Asigurarea calităţii 2
Orientări în definirea calităţii Orientarea spre costuri: calitatea este definită prin costuri şi implicit prin preţurile la care sunt comercializate produsele; un procent important din populaţie apreciază calitatea unui produs prin prisma preţului cu care acesta poate fi achiziţionat; Orientarea spre utilizator: calitatea produsului reprezintă aptitudinea de a fi corespunzător pentru utilizare ( fitness for use – concept introdus de J. M. Juran, profesor american de origine română); se consideră că fiecare individ are preferinţe individuale, ce pot fi satisfăcute prin caracteristici de calitate diferite ale produselor.
22.03.21 Asigurarea calităţii 3
Definirea calităţii în funcţie de momentele circuitului tehnic al produselor/Ipostazele calității Calitate proiectată: exprimă valorile individuale ale proprietăţilor produselor, la un nivel dorit, care joacă rol optim. Calitatea omologată: exprimă valorile individuale ale proprietăţilor produselor, avizate de o comisie de specialişti. Are caracter etalon(referinţă). Calitatea prescrisă: exprimă nivelul valorilor individuale ale proprietăţilor produselor, înscrise în norme, standarde, specificaţii. Calitatea contractată: exprimă valorile individuale ale proprietăţilor produselor asupra cărora s-a convenit între părţi în cadrul unui contract. Calitatea reală: exprimă nivelul determinat, la un moment dat pe circuitul tehnic (livrare, transport, depozitare, stocare, vânzare); calitatea reală se compară permanent cu calitatea contractată sau prescrisă.