Studenta:

e, t
Colesnic
o m n
t e Snejana
p am
im t
s ra
– it
na s
ti ic
la st
a r o
c g n
S ia
d
 Scarlatina
- boală infecţioasă acută determinată de
tipuri toxigene de streptococ β-
hemolitic din grupul A, caracterizată
clinic prin semne de intoxicaţie
generală, amigdalită, exantem
caracteristic, urmat de descuamaţie,
modificări linguale.
 Starea clinică a bolii
• Scarlatina este o boala eruptiva infecto-contagioasa
acuta specifica copilariei, mai frecventa sub varsta de
10 ani, determinata de variate tipuri de streptococi
beta-hemolitici de grup A toxigeni. Clinic, scarlatina se
caracterizeaza prin  debut brusc cu febra, stare
generala modificata, angina si eruptie micropapuloasa
eritematoasa caracteristica, urmata de descuamare
tegumentara.
 Epidemiologia scarlatinei
• Scarlatina este raspandita pe intregul glob, dar epidemia domina
indeosebi in zonele temperate. Scarlatina prezinta un caracter sezonier de
toamna-iarna si primavara, cu incidenta maxima in luna noiembrie si
incidenta minima in luna aprilie, avand caracter epidemic la 5-6 ani, cu
aparitia de focare epidemice in colectivitatile de copii prescolari sau scolari.
• Grupa de varsta cea mai afectata de scarlatina este de 5-9 ani, mai frecvent
de 4-5 ori in mediul urban fata de cel rural. Sub varsta de 1 an, scarlatina
apare in mod exceptional.
• Transmiterea scarlatinei se face prin contact direct cu bolnavii sau cu alte
infectii streptococice, cat si cu purtatorii de streptococ beta-hemolitic.
• Raspandirea scarlatinei se face pe cale aerogena, prin obiecte, maini
murdare si produse alimentare (lapte si lactate, inghetata, salata de
oua, etc.) contaminate cu streptococul beta-hemolitic de grup A.
Transmiterea scarlatinei este posibila si prin infectarea arsurilor, a
altor leziuni cutanate, a plagilor operatorii (in cadrul scarlatinei
extrafaringiene sau chirurgicale).
• Contagiozitatea persoanei bolnave de scarlatina dureaza atata timp
cat streptococul este prezent in nas, faringe, tegumente, dupa
aplicarea penicilinoterapiei ea reducandu-se foarte mult, la cateva
zile.
• Receptivitatea este ridicata in scarlatina, 30-40%.
• Dupa vindecarea bolii se obtine o imunitate antitoxica durabila, care confera
protectie fata de o noua imbolnavire de scarlatina, dar nu si fata de alte
infectii cu alte serotipuri de streptococ beta-hemolitic.
• Patogenia scarlatinei
• Poarta de intrare este orofaringiana (in mod exceptional extrafaringiana). Aici
streptococul se multiplica determinand un proces inflamator local (angina),
acesta elaboreaza toxina eritrogena, difuzata in organism pe cale sanguina,
determinand sindromul toxic al scarlatinei (febra, cefalee, greata, varsaturi,
exantem caracteristic).
• Fata de eritrotoxina, organismul formeaza anticorpi antitoxici, al caror titru
creste progresiv in 2-3 saptamani, ajungand la nivelul maxim in a 28/36-a zi de
boala, realizand imunitatea specifica. Pe langa anticorpii fata de eritrotoxina,
mai apar si alti anticorpi, dintre care antistreptolizinele au un rol important
pentru diagnosticul scarlatinei.
 Tabloul clinic al scarlatinei

• Incubatia: media de 3-6 zile (1-10 zile).

• Debutul: brusc, cu febra ridicata 39-40°C, angina, varsaturi, cefalee,
odinofagie, stare generala modificata, uneori dureri abdominale.
• Perioada preeruptiva dureaza 24-36 de ore, caracteristic
fiind enantemul scarlatinos, de un rosu intens, „ca flacara” si care
cuprinde amigdalele, pilierii si o parte a valului palatin, unde se
delimiteaza uneori net.
• Angina imbraca aspecte variate.
• Exista un paralelism intre gravitatea anginei si severitatea scarlatinei.
 Perioada de eruptie a scarlatinei
•  Începe odata cu exantemul scarlatinos, cu
debut la baza gatului si pe fata anterioara a
toracelui, ulterior se generalizeaza rapid, in 24
ore pana la 2 zile, fara a afecta fata. Eruptia este
micropapuloasa pe fond eritematos rosu intens,
stacojiu, dispare la vitropresiune si cu senzatie
aspra la palpare. 
 Profilaxia scarlatinei

1. Profilaxia specifică în scarlatină

nu este elaborată.
2. Profilaxia nespecifică – măsuri
antiepidemice în focar.
 Măsuri antiepidemice în focar
Bolnav:
• Depistarea activă şi izolarea precoce a bolnavului la
domiciliu sau în secţiile de boli infecţioase pe o durată
de 7-10 zile.
• Declarare obligatorie la CMP teritoriale.
• Tratamentul bolnavului va dura în formele uşoare şi
medii 7-10 zile, în formele grave sau/şi cu complicaţii
10-14 zile.
• Admiterea în colectivităţi a convalescenţilor după
scarlatină se permite nu mai devreme de ziua a 22-a
de la debutul bolii.
• Durata supravegherii postexternare :
 Forme uşoare şi medii  pe parcurs de o lună
 Forme severe  pe parcurs de 3 luni
 Măsuri antiepidemice în focar
Persoane de contact
• Depistarea şi supravegherea persoanelor de contact
timp de 7 de zile de la ultimul caz.
• Examenul clinic se face de către medicul de familie
• În colectivităţi – carantină pe grup, nu mai sunt
admişi copii noi pînă la stingerea focarului epidemic
(7 zile de la ultimul caz).
• Dezinfecţia curentă şi terminală, aerisirea incaperii şi
dereticarea umedă de 2-3 ori pe zi.
 Bibliografia:
• 1.
https://www.formaremedicala.ro/educatie-pacienti/scarlatina-simptom
e-diagnostic-si-tratament/
• 2. BAZELE PUERICULTURII ŞI IGIENA COPILULUI . Sacaliuc Nina(Curs de
prelegeri) 2007.