PARTICULARITĂŢILE

RESUSCITĂRII LA GRAVIDE
• Resuscitarea cardiopulmonară în cursul sarcinii urmează acelaşi
algoritm ca şi la femeia negravidă. Totuşi, organismul gravidei are un
comportament fiziologic şi fiziopatologic special, diferit de al femeii
negravide, trebuie luată în considerare atât prezenţa fătului, cât şi
posibilitatea ca alterările homeostaziei ce survin în cursul opririi
cardiace să declanşeze modificări acute în sfera genitală a gravidei
(avort, moartea fătului, etc).
Particularităţi privitoare la femeia gravidă:
- în decubit dorsal (poziţia comună în care se efectuează resuscitarea)
uterul gravid va comprima puternic atât cava inferioară, cât şi aorta.
Aceasta duce la reducerea importantă a volumului circulant prin
scăderea întoarcerii venoase şi la scădere-substanţială a fluxului arterial
renal şi uterin.
Gravida va fi poziţionată în decubit semilateral stâng. În această poziţie
efectuarea compresiilor precordiale va fi mai dificilă dar ele pot fi
realizate cu o eficienţă satisfăcătoare.
- extragerea de urgenţă a fătului prin operaţie cezariană contribuie la
reuşita resuscitării şi urmăreşte acelaşi deziderat al ameliorării
întoarcerii venoase. Manopera îmbunătăţeşte mult pronosticul matern şi
se va efectua în primele 4 minute de la oprirea cordului. La o vârstă
fetală sub 26 săptămâni primează prognosticul gravidei.
- incidenţa intubaţiei dificile este de aproximativ 6 ori mai mare. Masajul
cardiac intern are o indicaţie mult mai precoce şi trebuie aplicat după 15
minute de masaj cardiac extern.