NOTIUNI GENERALE

DESPRE ANATOMIE
 ANATOMIA – “Stiinta formei vii” (Fr. Rainer)

 studiul formei şi structurii organismului uman în diferite

perioade ale dezvoltării sale ontogenetice
 taiere, sectionare

 RAMURI:
 Anatomia dezvoltarii
 Anatomia descriptiva
 Anatomia topografica
 Anatomia clinica
 Anatomia exterioara (de relief)
 Anatomia artistica
 Antropologia
 METODE DE STUDIU
STUDIU PE PIESE ANATOMICE
metoda macerării (piese osoase)
Metoda disectiei macro-mezo-microscopice- prepararea
minuţioasă a piesei anatomice (vase, nervi etc.) dupa fixare in
solutii fixatoare (FA 10%)
metoda injectării organelor, canalelor excretoare, vaselor
sangvine şi limfatice cu diferiţi coloranţi;
metoda corosivă
metoda de plastinare a organelor şi cadavrelor – injectarea
lor cu substanţe vâscoase (silicon, răşină epoxidică etc.)
metoda impregnării cu diferite substanţe colorante (de ex.
nitrat de argint, metilen blau, fuxină, eozină etc.)
Gunther von Hagens
STUDIU PE MULAJE ANATOMICE
studiul imagistic (radiografia, tomografia
computerizată, imageria prin rezonanţă
magnetică, etc.)

metoda endoscopică – explorarea pe viu

a diferitor organe cu ajutorul sistemelor
optice speciale
Niveluri de organizare a materiei vii:

 de organism
 de sistem
 de organ
 nivel tisular
 Nivel celular
 Nivel molecular si submolecular
 NORMA ANATOMICA

 tipul constituţional, ţinuta, forma

organelor şi sistemelor de organe

 variantele anatomice
 asigură o activitate vitală optimă

 Anomalie (a-nomalos – abatere de la

norma)
PLANURI DE
REFERINTA
ANATOMICE
POZITIA ANATOMICA
 TERMINOLOGIA ANATOMICA

 NOMINA ANATOMICA - Nomenclatura

Anatomică Internaţională (1955)
 TERMINOLOGIA ANATOMICA (1998) –
FIAA (recunoscuta de ed. 39 2005 a Anatomiei Gray)

 indică şi descrie componente

structurale ale corpului uman
 TERMINOLOGIA ANATOMICA
 -Verticalis, termen utilizat pentru a indica
directia perpendiculară pe un plan orizontal a
unei formatiuni anatomice
 -Horizontalis, termen folosit pentru
denumirea unei axe, unui plan sau pentru a
indica directia unei formatiuni anatomice
paralele cu solul
 - Medianus, pentru denumirea planului
median al corpului (planul medio-sagital) sau
denumirea unei linii care imparte o regiune in
două părti egale
 - Coronalis, termen folosit pentru a indica
traiectoria in formă de coroană a unei
formatiuni anatomice, are sensul de frontal
 -Sagitalis, pentru denumirea unui plan
paralel cu planul median
 -Frontalis, termen rezervat pentru
denumirea planului frontal, perpendicular pe
planul median si pe planul orizontal
 -Transversalis, pentru denumirea planului
orizontal perpendicular pe planurile median
si frontal; in regiunea membrelor este
perpendicular pe axa longitudinală a
membrului
 -Medialis, termen folosit pentru a arăta pozitia
unei formatiuni mai aproape de planul median
 -Lateralis, termen utilizat pentru a indica
pozitia unei formatiuni anatomice mai
indepărtată de planul median
 -Intermedius, termen utilizat pentru a indica
pozitia mijlocie a unei formatiuni
 - Anterior, termen folosit pentru a arăta că o
formatiune se află in fata alteia
 - Posterior, termen folosit pentru a arăta că o
formatiune se află inapoia alteia
 - Dorsalis, termen utilizat penntru părtile
posterioare ale trunchiului, capului si
gatului, mainii si piciorului;
 -Ventralis, inlocuit cu termenul de anterior
 -Internus, termen sinonim cu *profund*, in
interiorul unei structuri
 -Externus, termen sinonim cu *superficial*
 - Dexter, Sinister, pentru a indica pozitia
unei formatiuni anatomice la dreapta sau la
stanga planului median
 Cranial, superior (rostral) si caudal, inferior
 -Superficialis si Profundus
 -Proximalis si Distalis
 - Radialis si ulnaris
 -Tibialis et Fibularis
 - Palmaris
 - Plantaris
 ISTORIC

 2500-3000 ani î.e.n. - Egiptul antic, Babilonul

antic, Palestina
 secolul VIII î.e.n., în India Antică în cărţile
sfinte este descrisă metoda de disecţie a
cadavrelor
 in Grecia Antică - Hipocrates (460-377 î.e.n.)
 Claudiu Galenus (129-201 e.n.) biolog,
medic, anatomist şi fiziolog al Romei Antice
În secolele XV-XIX au fost realizate noi numeroase descoperiri
anatomice cu tenta functionala.

Şcoala franceză de anatomie se manifestă prin activitatea

anatomiştilor J. Riolan (1577-1657), Ambroise Pare (1510-
1590), M.F. Bichat (1771-1802), Marc-Antonio Petit, Jean Leo
Testut (1849-1925)

Şcoala de anatomie din România

-Nicolae Kretzulescu (1812-1900),
-Carol Davila (1828-1884),
-Thoma Ionescu (1860-1926),
-Ernest Juvara (1870-1933),
-Dimitrie Gerota (1867-1939),
-Francisc I. Rainer (1874-1944),
-Grigore T. Popa (1892-1948),
-Victor Papilian (1888-1956), s.a.
 ANATOMIA DESCRIPTIVA A
MEMBRELOR

STRUCTURI DE REZISTENTA
LA NIVELUL MEMBRELOR
GENERALITATI DESPRE OASE

Deriva din mezoderm

Osificarea:
• de membrana
• De cartilaj
Cresterea oaselor:
• in lungime – cartilaj de crestere diafizo-epifizar
• in grosime – periostala
• modelarea biomecanica a osului
OASELE – CLASIFICARE
1. Dupa forma:
• Lungi
• Scurte
• Late
• Neregulate

FUNCTII
• statica – sustinere, protectie
• dinamica – parghii de transmitere a
fortelor musculare
• adaptarea la compresiune
(trabecule epifizare)
• adaptarea la indoire (flexiune)
• functie metabolica, hematopoetica
 STRUCTURA OASELOR
PERIOST
TESUT OSOS
- COMPACT – OSTEON, LAME ARCIFORME INTERHAVERSIENE
- SPONGIOS – TRABECULE OSOASE
CAVITATI INTRAOSOASE – PNEUMATICE (SINUSURI)
- CANAL MEDULAR (MADUVA OSOASA,
VASE, NERVI)
VASE - ARTERE, VENE, LIMFATICE
NERVI - SENZITIVI, VASOMOTORI
STRUCTURI DE REZISTENTA ALE
MEMBRULUI SUPERIOR
CENTURA SCAPULARA
Scheletul bratului
SCHELETUL ANTEBRATULUI
Scheletul pumnului
Scheletul mainii
STRUCTURI DE REZISTENTA ALE
MEMBRULUI INFERIOR
CENTURA PELVIANA
SCHELETUL COAPSEI
SCHELETUL GAMBEI
SCHELETUL PICIORULUI