DIASTEMA

Definiție
 Diastema reprezintă spațiul de dimensiuni variabile care
apare între incisivii centrali, îndeosebi cei superiori, dar
și între cei inferiori. Diastema este considerată o anomalie de
poziție și erupție, iar atunci când este localizată între alți dinți
de pe arcadă capătă denumirea de tremă.
Clasificarea diastemelor în funcție de
aspectul etiologic:

 1. Diastema adevărată (diastema vera) este cauzată de

poziționarea și gradul de dezvoltare a frenului buzei; prezintă
un spațiu interincisiv de la 2 până la 10 mm;
 2. Diastema falsă (diastema secundară) este cauzată de diferite
anomalii de dezvoltare.
 Clasificare în funcție de caracterul
clinico-morfologic al diastemei adevărate:
 a. Forma de diastemă în care coroanele incisivilor au
direcție divergentă față de linia mediană;
 b. Forma de diastemă în care coroanele incisivilor au
direcție paralelă față de linia mediană;
 c. Forma de diastemă în care coroanele incisivilor au
direcție convergentă față de linia mediană.
Diagnosticul diferențial al diastemei vera:

 Cu diastema fiziologică din dentiția temporară;

 Cu diastema tranzitorie de erupție care dispare spontan la
erupția incisivului lateral sau a caninului;
 Cu diastema datorată microdonțiilor absolute sau
relative;
 Spațieri interdentare cauzate de boli parodontale sau de
obiceiuri vicioase cu interpoziție.
 Etiologia diastemei false
(diastema secundară)

 Modificări ale papilei interincisive;

 Deficiențe de închidere a suturii palatine;
 Migrarea incisivilor centrali din cauza anodonției de
incisiv lateral sau extracției precoce a acestuia.
 Metode de tratament:

 1. Ortodontică: aceasta constă în aplicarea unui aparat

ortodontic fix sau mobil.
 2. Chirurgicală: se aplică doar în cazul în care diastema
este rezultatul unei anomalii structurale a frenului buzei.
Metoda este reprezentată de frenectomie și frenotomie.
 3. Restaurativă: poate fi realizată direct în cabinet prin
mock up, prin restaurare directă, prin tehnici adezive
sau prin restaurări indirecte cu fațete sau coroane.
Restaurativă
 1. Restaurare directă
 Această metodă presupune restaurarea dinților nemijlocit în cavitatea bucală. Se folosesc
micro și nano compozite. Aceste materiale reflectoare reproduc în totalitate proprietățile
țesăturilor reale. Restaurarea dentară compozită are loc într-o singură vizită. Cu această
procedură, medicul poate restabili complet forma dintelui, inclusiv imitarea tuturor
straturilor sale (marginea incizală, dentina și smalțul), ținând cont de proprietățile lor optice
și de nuanța naturală.
 2. Restaurare indirectă
 Metoda dată presupune mai multe etape. Întâi, se efectuează o amprentă clasică (cu lingură
și material) sau digitală (cu un scaner intraoral). Apoi, folosind tehnologia modernă
CAD/CAM, se fabrică o fatetă dentară, coroane fără metal, incrustări cu folosirea
materialelor de restaurare.
 Inlay este o piesa de reconstructie, care poate reface 1-2 pereti ai unui dinte, unul lateral interdentar si
unul ocluzal, este fabricat in laborator din materiale ce asigura aceeasi rezistenta cu tesutul dentar si
aceeasi dilatare termica cu acesta, cu aceeasi culoare si aspect ca al dintelui pe care se aplica.
Un inlay dentar este mai mare decat o plomba obisnuita insa mai mic decat o coroana dentara. Este
aplicat si cimentat in cavitatea curatata in prealabil. Este similar cu o plomba, insa este pozitionat intre
cuspizii dintelui (“damburile” de pe suprafata de ocluzie) .

Onlayul reface, spre deosebire de inlay, si un perete lateral vestibular sau oral al dintelui acoperind
astfel 2-3 maxim 4 din cei 5 pereti ai dintelui. Rezistenta mare face ca acesta sa fie ultima solutie
inainte de coronare pentru un dinte vital.
Un onlay este mai mare decat un inlay si acopera mai multi cuspizi dentari, cunoscuta din acest
motiv ca si coroana partiala. In felul acesta, acopera mai mult din suprafata de ocluzie a dintelui, insa
nu integral precum fac coroanele dentare.

Fateta dentara :reprezintă un strat fin de material compozit sau din ceramică aplicat pe suprafaţa dentară
Indicaţii

 Pentru a îmbunătăţi aspectul datorat de coloraţiile dentare (provocate de

tetraciclină, dinţi devitali, fluoroze, etc.)
 Restaurarea fracturilor dentare
 Închiderea diastemelor
 Alungirea dinţilor frontali
 Îmbunătăţirea aspectului în general
Contraindicaţii

 Carii dentare
 Bruxism
 Exercitarea unor parafuncţii precum interpunerea unor obiecte străine între dinţi
 Înghesuiri dentare
Faţetele Lumineers
 Avantaje:
 Pot fi aplicate pe dinţi fără sacrificiu mare de substanţă dentară
 Durată de viaţă îndelungată (20 de ani sau mai mult)
 Sunt proceduri reversibile
 Deşi sunt cea mai avantajoasă opţiune, trebuie să se ţină cont de anumite lucruri
precum:
 Aplicarea lor pe dinţi cu integritate structurală (indemni la carie sau obturaţii corect
efectuate)
 Igiena orală a pacientului trebuie să fie foarte bună fără a fi afectat parodonţiul dinţilor
(sângerarea gingiilor interferează în procesul de bonding)
 Datorită faptului că dinţii nu sunt preparaţi în prealabil se poate produce inflamarea
papilei interdentare între faţete cu iritarea gingiei
Tehnica de conturarea minimală
 Necesită şlefuirea fină a smalţului fără a atinge dentina
 Doar 0.3 – 0.5 mm de smalţ este şlefuit fără a cauza sensibilitate dentară
pacientului
 Permite aplicarea faţetelor Lumineers pe dinţi fără afectarea integrităţii structurale
a dinţilor
 Nu necesită anestezie sau lucrări provizorii
Vă mulțumesc pentru
atenție!