Boli și dăunători la

floarea soarelui
 Incadrare specie, gen, familie ,clasa

 Floarea soarelui (Helianthus annuus) este o planta anuala din familia Asteraceae ,nativa din America.
Este una din plantele cele mai cultivate pentru semințele bogate in ulei, din acestea fiind extras uleiul de
floarea soareleui.
 Clasificare științifică:
Roego: Plantae
Clasa: Magnoliopsida
Ordin: Asterales
Familie: Asteraceae
Gen: Helianthus
Specie: H. annuus
 Morfologia

 Tulpina de floarea soarelui este eretica ,cilindrică, neramificata si prevazuta cu perisori scurti si aspri. La
exterior ,tulpina este ondulata pana la brazdata. Tulpina este plina de maduva ,particularitatea sa care
contribuie la asiguratea rezistentei plantei la seceta. Inaltimea variaza in functie de conditiile de umiditate
,avand o înălțime de 1,1 la 1,7 m iar in perioada de seceta sub 1 m.
 Cotiledoanele, aceasta variaza ca mărime, avand lungimea de cca.3 cm si lățimea 2 cm. Forma acestora
poate fi eliptica, ovala ,alungita sau rotunjita. Au pozitie aproape orizintala in decursul zilei iar in timpul noptii
devin oblice.
 Frunzele acestea pot fi in numar de 25-35 in functie de hibrid si condiitile de mediu din perioada de inițiere a
primordiilor foliare. Sunt variabile in privinta marimii, a formei generale, formei varfului, a bazei limbului si a
marginii acestuia, ptecum si in privinta pilozitatii.
 Florile sunt grupate in inflorescente de tip racom denumite calatidiu, capital. Cultivate pentru ulei au in varful
plantei o singura inflorescenta cu diametrul cuprins intre 10-40 cm. Prin cresterea densității plantelorsi
marimea stresului hidric diametrul inflorescentei se micsoreaza. Ritmul de creștere a calatidiului in doametru
este in mediede 0,45 cm/zi ,cu limite de variatie intre 0,4 si 0,52 cm/zi. Poziția calatidiului este variabila astfel
in curs de dezvoltare fac miscari de rotație dupa soare ,fenomen de heliotropism, astfel incat suprafata
calatidiului formeaza un unghi drept cu directia de cadere a razelor de soare. In timpul infloritului ,de obicei
calatidiul are o poziție verticala fata de suprafata solului si este indreptat spre est. Dar pe masura ce se
dezvolta semințele, calatidiul se inclina in mod diferit, la unele genotipuri ramanand erect. Calatidiile pot fi
plate, convexe,concave sau neregulate
Receptacul are forma unui disc circular, cu grosimea cuprinsa intre 1-4 cm ,acesta fiind inconjurat de cateva
randuri de foliole de forma triunghiulara sau alungita, cu varfuri ascutite,numite bractee.
Florile la inflorescenta sunt de 2 tipuri : flori ligulate (Sterile) si flori tubuloase (fertile).Forma florilor ligulate
este alungita, ovala, sau rotunjita, cu partea superioara catifelata si partea inferioara fin-ciliata. Petalele florilor
ligulate sunt lungi de 6-10 cm si late de 2-3 cm. Culoarea florilor eate galbene cu difete nuante (galben-auriu,
galben-portocaliu, galben-pai dar se intalnesc si flori violete, purpurii sau roșii.
Florile tubuloase sunt flori prorpiu zise. Sunt hermafrodite, actinomorfe dispuse in cercuri concentrice. Acesa
sunt in numar de 600-2500 dar in cazul planteleor izolate, la care calatidiul.este mai mare ,numarul florilor
tubuloase poate ajunge chiar pana la 10.000.

Importanța culturii

Floarea soarelui are utilizari in alimentatia omuluisi in hrana animalelor ,utilizari industriale si energetice, la
care se adauga o serie de utilizari specifice. In alimentatia omului floarea soarelui se cultiva in principal pentru
obtinerea de ulei care este un ulei alimentar de buna calitate ,culoare, gust si miros placut. Dpdv al valorii
calorice si gradului de asimilare de catre organism este considerat cel mai bun ulei vegetal. Este un ulei
valoros datorita conținutului sau ridicat in acid oleic si linoleic (acizi grasi nesaturati) . La acestea contribuie si
continutul sczaut in grasimi saturate si colesterol, precum si conținutul ridicat de vitamine (E, B5, B3, B1, K, A,
D) la care se adauga lipsa substanțelor anti-nutritionale sau toxice. Se utilizeaza la gătit iar valaoarea sa se
datoreaza si absorbtiei mai redusa in produsele prajite, comparativ cu alte uleiuri vegetale.
Sroturile si pălăriile ramase in urma taierii si turtele de calitate inferioara ramase in urma extragerii se folosesc
in hrana animalelor iar turtele de calitate superioara se folosesc pentru prepararea halvalei dar fiind o planta
cu polen ,cultura este folosita si pentru producerea mierii de albine.
Cultivare
1. Amplasarea culturii –floarea soarelui întrunește conditii favorabile pe solurile cu valoarea pH cuprinsa intre 6,8-8,0, profunde cu
textura mijlocie care inmagazineaza si pastreaza bine apa, fara exces de umiditate. Se vor evita terenurile nisipoase, cele erodate, precum si
solurile acide neamendate. Premergatoarele pemtru cultura de floarea soarelui sunt culturile timpurii( cereale de toamna care asigura o
rezerva de apa in sol) precum si cele tarzii ( cultura de pormb). Este de asemenea contraindicata revenirea florii soarelui pe aceeasi
suprafata la intervale mai scurte de 5-6 ani.
2. Fertilizarea –prezinta o importata deoasebita pentru aprovizionarea solului cu elemente nutritive. Cel mai important element este
azotul ,deoarece determina cresterea plantei, iar la insuficiență de azot tulpinele plantelor sunt subțiri, frunzele sunt mici, culoare verde
galbuie. La carenta pronunta planta se opreste din crestere si chiar piere iar excesul de azot este dăunător deoarece frunzele sunt prea
suculente, supuse atacului de boli, aparat vegetativ prea dezvoltat etc. O importanță deoasebita o prezinta si fosforul.
3.Lucrările solului –floarea soarelul are un sistem radicular pivotant puternic dezvoltat ,ceea ce impune buna afanare a solului. Adancimea
araturii va fi de 22 -25 cm pe solurile puternic imburuienate sau cu cantitati mari de resturi vegetale precum si pe solurile compacte. Pe
terenurile normale adancimea araturii va fi de 22 cm su chiar mai redusă pe solurile cu strat arabil subtire. Aratura din vara se va face in
agregat cu grapa striata pentru a reduce pierderile din sol. Pregatirea patului germinativ are ca scop crearea unui strat de sol bine mărunțit
pe adancimea de semanat ,asezat in profunzime si bine afanat la suprafata in care sa poata fi introdusa uniform sămânță iar pentru
terenurile bolovanos de toamna, este necesar la desprimavarare o discuire in agragat cu lama nivelatoare si grapa cu colti.
4 Samanta si semanatul – samnta folosita trebuie sa fie din generatia F1, obtinuta din anul precedent, nu trebuie sa contina seminte sparte,
seminte de lupoie, seminte atacate de boli de putrezire. O importsnta se acorda tratamentului asupra semintei care se realizeaza in doza
indicata si in ziua semanatului.
5. Epoca de semănat – semanatul incepe atunci cand temperatura solului ajunge in progul minim pentru germimarea seminteleor si anume
7,5 grade C , la adancimea de incorporare a semintei. Intarzierea semanatului este insotita de răsărirea neuniforma a planteleor din cauza
reducerii umiditatii din sol. Se seamănă mai intai parcele tratate cu erbice si apoi netrate pentru a preveni infestarea cu buruieni a culturii
inainte de rasarire. Densitate optima de semănat se stabilește in functie de gradul de aprovizionare a solului cu apa in primavara si de talia
hibridului se cultivat. Distanta dintre randuri va fi de 70 de cm ,deoarece asigura posibilitatea ececutarii prasilelor mecanice pentru
combaterea buruienilor in primele faze de crestere si de dezvoltare a plantei. In conditiile de cultura din tara noastra corelate cu cerintele
hibrizilor cultivati adancimea de semanat va fi de 4- 6 cm ,in vederea asigurarii apei ,caldurii si aerarii necesare germinarii semintelor si a
rasaririi rapide a plantei.
Boli si dăunători

 Cei mai frecventi si periculoși dăunători pentru folarea soarelui sunt : rățișoara porumbului ( Tanymecus
dilaticollis) si viermii sârmă (Agriotes spp). Rotatia culturii si tratamentul semimtleor elimina posibilitatea
aparitiei.
 Cele mai frecvente boli ale plantor de flaorea soarelui sunt:
 mana ( Plasmopara heianthl)
 putregaiul alb ( Sclerotinia sclerotiorum)
 patarea bruna si frângerea tulpinilor (Phomopsis helianthl)
 Patarea neagra a tulpinii ( Phomo macdonald)
 Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)
 Putrezirea radacinilor si tulpinilor (Sclerotium bafaticola)
 Rugina neagra ( Piccinia helianthl)
 Patarea bruna-neagra sau alternarioza (Alternaria helianthl)
 Patarea cenusie sau septorioza frunzelor (Septoria helianthl)
 Putregaiul alb ( Sclerotinia sclerotiorum) - Boala se manifesta asupra tulpinii si a calatidiului. Se
transmit de la un an al altul prin sclerotii de rezistenta care se formeaza in organele atacate si care pot
supravetui in sol mai multi ani.
Putregaiul cenușiu ( Botrytis cinerea)- este cunoscuta ca putragiul pălăriilor de floarea soarelui.
Ciuperca va parazita interiorul calatidiului unde produce pete brune. Tesutul atacat se inmoie si apoi
putrezeste. Se transimte in fiecare an in principal prin resturi vegetale infectate, care sunt transportate de
catre picaturile de ploaie si vant.
Mană – generată de parazitul fungic este una dintre cele mai răspândite boli. Se transimte prin seminte
sau resturi vegetale infectate, ciuperca reusind sa reziste intre 5-10 ani sub forma de oospori. De
asemanea pot fi purtați de vant si ajunge pe culturile la kilometri departate. Pe frunze apar pete iar pe
partea inferioara prezinta un puf alb crem.

Putregaiul alb Putregaiul cenușiu

 Patarea bruna si frangerea tulpinii ( Diaporthe helianthnl sau Phomopsis helianthl)- aceasta se
manifesta pe frunze, petiola, codițe si pe tulpinele plantelor. In zona in care se insaureaza infectia
observam pete brune. Se transimite de la un an la altul prin aparita petelor pe planta.
 Patarea neagra sau innegrirea tulpinilor ( Laptosphaeria lindquistii sau Phoma macdonald) –planta
atacata de ciuperca va prezenta leziuninegre sau brun-negricioase la nivelul tulpinii cu luciu metalic, usor
observabile si sporii sunt transimsi de la un an al altul prin resturi vegetale de vant si de ploaie.
 Rugina (Puccinia helianthi)- este o boala cauzata de ciuperci mocroscopice patogene care ataca planta.
Apare primavara când frunzele tinere incep sa capete pete mici ,circulare, de culare galbuie. Al 2 lea
stadiu vara si toamna cnad prezimta pete decolorate. Se transimte prin picnospori iar apoi prin ecidiospori
si uredospori care raamn in sol.

 Patarea bruna si frângerea tulpinii Patarea neagra sau innegrirea tulpinii

 Septorioza ( Septoria helianthi)- boala ataca doar cotiledoanele si frunzele .Ciuperca prezinta pete galbui-
brune ,colțuroase sau circulare cu diametrul 3-15 mm. Se transmite prin picnospori de pe resturile vegetale
ramase in sol ,care sunt extrem de rezistente la temperaturile scazute de pe timpul iernii.
 Alternarioza( Alternatia helianthi) – este asemănătoare cu septorioza ,care ataca in principal frunzele mai
exact porțiunile localizate intre nervuri. Prezintă pete maronii negre sau negre intre nervurile frunzei. Se
transmite de la un an la altul prin resturi vegetale ,ciuperca care supravetuieste iarna si sporii poate infecta
cultura pe tot parcursul verii.
 Rugina alba ( Albugo tragopogonis) – este o boala nou întâlnită , prezimta leziuni pe tulpini,calatidii petiol sau
bractei iar cele mai evidente sunt pe frunze, care au pete de culoare galben verzui, pe csnd in interior se va
forma o crusta de culoare alb crem. Se transimte prin seminte si resturi vegetale infectate.

 Septorioza Rugina albă

 Masuri de prevenire si combatere a atacului de boli

 Pentru a preveni si combate complexul de boli cu care cultura s ar putea confrunta sunt
necesare mai multe masuri fitotehnice cat si tratamente chimice. Dintre masurile agrofitotehnice
menționăm: o ratatie corespunzatoare a culturii, incorporarea in sol a resturilor vegetale dupa
recoltare, asigurarea unei densitati optime, fertilizarea optima, fara exces de azot care
sensibilizeaza plantele ,folosorea de hibrizi cu rezistenta sporita etc.
 Ca masuri chimice menționăm: tratament la sămânță si tratemente periodite in perioada de
vegetatie . Tratamentul la sămânță este de mare importanță pentru prevenirea atacului de
mana si a altor boli cu transmitere prin seminte sau sol.
Ciclul de viata al plantei de floarea soarelui
Ciclul de viață al manei