CONSILIEREA FAMILIEI

•   S-a constatat ca originile consilierii sunt mai vechi decât ale

oricarui serviciu social; acest lucru deoarece batrânii, preotii precum
si alti întelepti ai unei comunitati realizau actiuni care aveau ca
activitate principala consilierea.
• Înfiintarea consilierii ca profesie distincta s-a realizat începând cu
jumatatea secolului al XX-lea si se considera ca s-a desprins din
psihoterapie.
• Consilierea familiei se poate defini printr-o discutie deschisa intre
consilier si membrii unei familii, menita sa-i faca pe membrii ei sa
spuna, fara teama, care le sunt nemultumirile in viata de familie si
sa gaseasca solutii optime situatiei care deranjeaza familia.
• Consilierea de familie este acea consiliere in care sunt implicati
copiii, parintii si alti membri ai familiei, pentru ca atunci cind un
membru al familiei are o problema, intreaga familie este afectata
• Cind intreaga familie lucreaza pentru rezolvarea unei
probleme – ea isi insuseste o modalitate de a gasi solutii si de
a rezolva probleme si in alte situatii conflictuale.
• De fapt, scopul oricarui tip de consiliere vizeaza insusirea de
catre client a unui mod de a gasi solutii eficiente in diverse
situatii de viata.
• Consilierea poate raspunde parintelui la intrebari legate de ce
anume are nevoie copilul si cum ii poate oferi. Altfel spus de
intelegerea comportamentului copilului.
Consilierea familiei ajuta in identificarea, recunoasterea si
rezolvarea dificultatilor prin care trece familia clientului.
Acele incercari dificile care au aparut in viata clientului pot fi
legate de comunicarea cu partenerul/partenera sau cu
membrii familiei sale, pierderea increderii in celalalt, unele
probleme in relatia parinte – copil sau parinte – adolescent,
perioade de stres sau de lipsuri financiare, evenimente
traumatice, diverse schimbari sau tranzitii, divort, separare,
probleme sexuale si altele.
• Consilierul deasemenea ofera servicii familiilor aflate in
dificultate, copilului in situaţie de risc, aceasta referindu-
se la acea stare de fapt care limitează temporar sau
definitiv capacitatea familiei de a-şi îndeplini funcţiile şi
responsabilităţile ce-i revin faţă de copil.
• Copilul în risc este acel copil aflat într-o situaţie care îi
afectează relaţia cu familia şi/sau comunitatea în care
trăieşte, care îi pune in pericol sănătatea, fizică şi
psihică, securitatea, dezvoltarea morală, educaţia şi
integrarea socio-profesională.
• Consilierea familiei imbunatateste, “vindeca” relatiile,
dezvolta capacitatea de a face fata problemelor, intareste
si imbogateste comunicarea si schimba felul in care este
atent clientul la nevoile si sentimentele celorlalti.
• Consilierea familiei este orientata spre imbunatatirea
interactiunilor in interiorul familei ca intreg.
Ea presupune consilierea întregii familii sau a mai
multor membri de familie la, membrii familiei având
astfel posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere si sa
asculte ideile celorlalti, ajungandu-se astfel la o
întelegere mai buna a problemelor si gasirea unor solutii
viabile.
• Obtinerea unui rezultat durabil presupune participarea
familiei la mai multe sedinte, iar participarea membrilor
de familie, efortul comun al tuturor persoanelor, poate
avea un rol important în solutionarea problemei.
Consilierea familiei se adreseaza familiilor care se
confrunta cel mai frecvent cu situatii precum:
nemultumiri legate de relatia maritala, problemele de
comunicare, problemele sexuale, gelozia, infidelitatea si
violenta, comportamentul dificil al unui copil, divortul.
• Consilierea familială sprijină şi asistă părinţii/potenţialii
părinţi pentru a face faţă dificultăţilor psihosociale care
afectează relaţiile familiale, pentru dezvoltarea competenţelor
parentale, pentru prevenirea separării copilului de familia sa,
şi sprijină copiii atunci când apar probleme în dezvoltarea
acestora. Cum ar fi :
• Consilierea părinţilor în vederea înţelegerii nevoilor reale ale
copiilor;
• Consilierea părinţilor în vederea întăririi capacităţii lor de a
depăşi momentele de criză ;
• Consilierea părinţilor în vederea îmbunătăţirii relaţiei părinte-
copil;
• Consilierea părinţilor pentru dobândirea sau dezvoltarea
capacităţii individuale şi familiale de a-şi îndeplini
responsabilităţile legate de îngrijirea, securitatea şi educaţia
copilului;
• Consilierea copiilor şi familiilor aflate în evidenţa altor servicii
ale Direcţiei generale, la solicitarea acestor servicii;
• Consilierea părinţilor decăzuţi din drepturile părinteşti şi a
celor cărora le-a fost limitat exerciţiul drepturilor părinteşti în
vederea redobândirii drepturilor părinteşti;
• Consilierea copiilor în vederea optimizării personale, remiterii
problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament, având
în vedere factorii implicaţi, şcoala – familia – comunitatea;
• Oferirea de recomandări familiei copilului privind modul de
lucru cu copilul şi nevoile specifice ale acestuia;
• Realizarea unor programe de sprijin şi educaţie parentală
pentru formarea şi dezvoltarea abilităţilor parentale;
• Organizarea unor grupuri de sprijin pentru părinţi/familii
substitutive;
• Optimizarea şi dezvoltarea personală a copiilor, părintilor şi
altor persoane semnificative pentru aceştia prin intermediul
consilierii/terapiei individuale şi de grup;
• Informarea gravidelor şi mamelor copiilor nou-născuţi cu risc
de abandon, cu privire la resursele existente la nivelul
comunităţii;
• Beneficiarii serviciilor de consiliere familială pot fi:
• 1. Părinţi, familii extinse, familii substitutive care:
- necesită competenţe/deprinderi de îngrijire a copiilor
adaptate particularităţilor de vârstă şi de dezvoltare ale
acestora;
- constată existenţa/apariţia unor probleme la nivelul familiei
care afectează dezvoltarea normală/armonioasă a copilului
său favorizează manifestarea unor comportamente ale copiilor
ce pun în pericol integrarea lor familială, socială, şcolară,
profesională.
• 2. Viitorii părinţi care doresc să se formeze înainte de naşterea
copiilor.
• 3. Copiilor care au probleme de dezvoltare şi/sau dificultăţi de
integrare în familie, şcoală sau în colectivitatea în care trăiesc.
• Consilierii de familie ii pot ajuta pe oameni sa faca fata si sa
depaseasca dificultatile din relatiile lor. Consilierul de familie
isi ajuta clientii sa-si imbunatateasca stilurile de comunicare
si abordeaza probleme precum divortul sau conflictul in
cresterea copiilor.
• Consilierea de familie este utila deasemenea si in alte
cazuri cum ar fi:
 
-     familii in care apar frecvent episoade de violenta
fizica sau verbala,
-     familii in care unul din membri este dependent de
droguri sau alcool sau sufera de o boala psihica,
-     familii in care copilul (copiii) are un comportament
deviant sau cu caracteristici patologice,
-     familii in care unul din membrii sufera de o boala
incurabila sau se afla in faza terminala,
-     familii care doresc sa-si amplifice potentialul
psihologic, relational, afectiv si sexual.
-     asistenta psihologica a gravidei. consilierea si terapia
post-avort, pierdere de sarcina
-     consilierea pre-maritala
 
• Scopurile consilierii de familie sunt:
 
-     sa reduca sau sa rezolve conflictele patogene si anxietatea din
relatiile interpersonale,
-     sa promoveze relatii adecvate rolurilor fiecarui membru al
familiei tinand cont de aspecte legate de sex si generatie,
-     sa optimizeze capacitatea familiei si a fiecarui membru in parte,
sa faca fata fortelor distructive din interiorul si exteriorul
sistemului,
-     sa imbunatateasca perceptia si sa focalizeze atentia membrilor
familiei asupra nevoilor emotionale ale fiecaruia,
-     sa influenteze valorile, identitatea familiei, astfel incit membrii
ei sa fie orientati catre maturizare, catre acceptarea si  intelegerea
celorlalti.
Rezultatele consilierii familiale:   
Modificari pozitive – schimbarea intervine, iar membrii familiei
lucreaza impreuna pentru a face progrese in ceea ce priveste
problema lor.
• Modificari negative – schimbarea nu intervine, deoarece unul dintre
membrii familiei nu doreste acest lucru, insa gasesti resursele
necesare pentru a trece peste.
• Consilierea copilului se va face vizand urmatoarele
aspecte:
- insuflarea respectului pentru familie in general, chiar
daca pentru un timp copilul este separat de propria
familie, acesta fiind un aspect esential al pregatirii sale
pentru viata de adult.
- stimularea participarii la viata familiei (aniversari,
sarbatori, etc.) pentru a se simti integrat in structura
familiala.
- in cazul copiilor, se va incuraja mentinerea relatiilor
sociale; astfel, copilul este incurajat sa pretuiasca, atat
cat se poate, orice etapa din viata sa.

Consilierul de familie poate interveni daca :

 Clientul se simte neglijat in viata de familie ;
• Copilul este "folosit" de catre parinti in disputele lor de
cuplu ;
• Un parinte critica permanent si altul rasfata permanent;
• Clientul vrea sa aiba tot timpul dreptate in familie si
aceasta dauneaza celorlalti ;
• Nu exista reguli si limite clare in familie ;
• Partenerii tipa des unii la altii fara a se asculta cu adevarat ;
• Copiii sint la virste critice si clientul nu stie cum sa se
poarte cu ei ;
• A avut loc o schimbare in viata de familie (trauma, deces,
mutare de domiciliu) ;
• Unul din membrii familiei are vreo problema care ii
afecteaza si pe ceilalti (alcoolism, violenta fizica, verbala,
psihica);

• O familie fericita este aceea in care fiecare membru este

fericit cu Sine mai intii si apoi cu restul. Un copil fericit are
parinti fericiti individual si in cuplu. Cel mai mare bine pe
care putem sa ii facem unui copil este ca parintii lui luati
separat sau impreuna sa fie fericiti.
• Rolul educativ al parintilor cuprinde 3 dimensiuni: psiho-
afectiva, cognitiva si socializatoare:
Dimensiunea psiho-afectiva: capacitatea parintilor de a
anticipa / a constientiza nevoile esentiale ale copilului si de a
le raspunde intr-un mod adecvat conditioneaza securitatea
fizica si psihica de baza a copilului, definirea personalitatii lui,
sentimentul de incredere in el si in ceilalti.
Dimensiunea cognitiva: sustinuta de prima dimensiune,
aceasta permite invatarea primelor moduri de comunicare si
de cunoastere a lumii, transmiterea cunostintelor si a
deprinderilor cotidiene, precum si posibilitatea de a avea locul
propriu in istoria familiei.
Dimensiunea socializatoare: este cea mai profunda
dimensiune a campului educatiei parentale. Copilul are nevoie
sa fie indrumat catre mediul social, in care isi va manifesta
potentialitatile ca fiinta adulta autonoma.
• Consilierea familiei (Programul părinte-copil)
• Scopul programului părinte-copil este acela de a induce
modificări în interacţiunile părinte-copil, acestea
constituind o premisă a reducerii problemelor
comportamentale ale copilului în familie.
• Punctele centrale ale programului sunt modul în care
caracteristicile copilului, cele ale părinţilor şi problemele
familiale influenţează:
• comportamentul copilului,
• percepţia comportamentului copilului de către părinţi şi
reacţiile părinţilor la comportamentul copilului.

• Reducerea tensiunilor în familie poate avea o importanţă

majoră în diminuarea problemelor comportamentale ale
copilului, de aceea ele au fost discutate în cadrul
programului părinte-copil.
• Etapele terapeutice ale programului părinte-
copil urmăresc:

• îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil;

•  modificarea comportamentului impulsiv în situaţii bine
definite prin utilizarea consecventă a unor tehnici
pedagogice şi terapeutice;
• utilizarea de către părinţi a întăririlor comportamentelor
dezirabile;
• folosirea unor întăriri verbale specifice (lauda sau
dezaprobarea);
• recurgerea la întăriri consistente;
• utilizarea în primă fază a metodelor de recompensare şi
abia apoi a tehnicilor de pedepsire.