Interviul copilului maltratat:

obiective, principii, tehnici.

CNPAC 2007
 Scopul interviului

 De a asigura copilului securitate şi

protecţie
 Obiectivele interviului
 aprofundarea datelor privind situaţia copilului şi
familiei lui

 relevarea cît mai multor date privind

evenimentele din viaţa copilului (a fost copilul
maltratat/traficat?; dacă da, atunci de către
cine?; unde?; cînd?; este copilul actualmente în
situaţie de risc?)

 confruntarea unor informaţii

 Subiectele interviului
 Securitatea copilului
 Starea emotivă
 Starea psihică
 Necesităţile imediate – adăpost, mîncare,
medicamente etc.
 Prezenţa persoanelor de încredere
 Relaţiile cu părinţii
 Planurile de viitor
 Etapele interviului
I. Pregătirea interviului
II. Stabilirea contactului
III. Cunoaşterea caracteristicilor
copilului
IV. Explorarea problemei şi a
contextului ei
V. Finisarea interviului
 Metodologia interviului:
I. Pregătirea interviului
 se vor consulta documente, specialişti care pot oferi
informaţie relevantă privind cazul
 trebuie să fie un loc privat, obişnuit şi liniştit
 unde se vor asigura intimitatea copilului şi
confidenţialitatea
 la interviu pot fi prezenţi doar cei care au legătură
directă cu investigarea cazului dat (de exemplu
inspectorul de politie poate face interviul in prezenţa
psihologului sau invers)
 prezenţa unui părinte sau a unui membru de familie,
poate fi de acceptată în special cînd copilul este mic
(copilul de vîrstă mai mare poate fi
influienţat/intimidat de prezenţa părintelui)
 Metodologia interviului:
II. Stabilirea contactului
 stabilirea contactului va începe cu
prezentarea reciprocă
 se va discuta cu copilul despre motivul aflării
lui aici
 se va explica semnificaţia cuvintelor
„minciună” şi „adevăr” (în special pentru
copiii mici).
 dacă copilului nu ştie răspunsul la vreo
întrebare, este normal să spună „Nu ştiu”,
fără să ghicească sau să presupună.
 se va explica diferenţa între „secret bun” şi
„secret rău”
 Metodologia interviului:
III. Cunoaşterea caracteristicilor copilului
 Folosiţi limbajul înţeles de copil
 Folosiţi fraze care conţin o singură întrebare
 Acceptaţi versiunea copilului în numirea persoanelor, acţiunilor,
părţilor corpului
 Concretizaţi semnificaţia cuvintelor sau expresiilor pe care nu le
înţelegeţi
 Dacă în timpul răspunsului la întrebări copilul acoperă ochii sau
faţa, micşorează vocea ori vorbeşte în şoaptă, permiteţi-i s-o facă
 Controlaţi-vă emoţiile: nu arătaţi curiozitate, şoc sau indiferenţă
faţă de ceia ce spune copilul
 Dacă copilului îi este dificil să verbalizeze cele întîmplate, rugaţi-l
să arate în jocul cu păpuşile sau prin desen
 Ajustaţi tempoul interviului la abilităţile copilului de a se deschide
în cadrul interviului. Fiţi îngăduitor (răbdător
 Metodologia interviului:
IV. Explorarea problemei şi a contextului ei
“Spune-mi te rog ce s-a întîmplat” ; „Spune-mi mai multe”
Întrebări deschise
a/ întrebări orientate asupra persoanelor din jurul copilului
(în special asupra presupusului abuzator) : „Unde locuieşte
prietenul mamei tale?”, „Sunt lucruri care le face şi ţie nu-ţi
plac?”
Întebări centrate b/ întrebări orientate asupra circumstanţelor evenimentului
(ce? unde? cum? traumatic:„Există secrete în familia voastră?”, „Ce s-a
cînd? cine?) întîmplat cînd ai fost în vacanţă?”
C) întrebări orientate la emoţiile copilului: „Am auzit că
astăzi ţi-a fost foarte frică să te duci acasă. Poţi să-mi spui
de ce?”
Ţi-a spus să nu povesteşti?”; „Ai plecat singură?
Întrebări DA/NU
Ţii minte dacă mama ştia că ai ai plecat de acasa sau nu?”, „Te
Întrebări cu trimitea să munceşti la tine în sat, în satul vecin sau în sate mai
îndepărtate?
alegere multiplă
Ce NU trebuie de făcut în cadrul Interviului
 Nu faceţi morală în timpul interviului
 Nu judecaţi răspunsurile oferite de copil
 Nu promiteţi recompense în schimbul informaţiilor oferite
 Nu obligaţi să vi se dea răspuns, chiar dacă ştiţi că copilul vă
minte sau ascunde ceva
 Nu întrebaţi copilul cum ar dori el să fie pedepsit abuzatorul
 Nu corectaţi „răspunsurile incorecte”, puteţi doar să precizaţi
 Nu arătaţi supărarea, iritarea, dacă interviul derulează dificil,
mai bine faceţi o scurtă pauză
 Nu grăbiţi copilul, dacă acesta încă nu este pregătit pentru
comunicare deschisă, mai bine înţelegeţi-vă pentru o altă
întrunire
 Nu întrebaţi copilul de ce abuzatorul i-a pricinuit durere
 Nu întrebaţi copilul dacă îl iubeşte pe abuzator sau dacă
abuzatorul îl iubeşte pe copil
 Nu promiteţi copilului că ceia ce veţi auzi de la el nu veţi spune
nimănui, s-ar putea ca acest caz să fie necesar raportat.
 Finisarea interviului

 Finisînd interviul, lăudaţi copilul pentru

efortul făcut, dar nu şi pentru conţinutul
mărturisit
 La sfîrşitul interviului profesionistul trebuie
să fie sigur că copilul pleacă cu sentimente
de încredere, siguranţă
 După interviu, este important, ca în preajma
copilului să fie o persoană de încredere
(părinte, psiholog)
CNPAC

TOŢI COPIII MERITĂ SĂ FIE

LIBERI,
PUTERNICI,

PROTEJAŢI