LP semiologie chirurgicala-

colostomiile
• actul chirurgical prin care se realizeaza
derivatia catre exterior a continutului colic.

Topografic, se descriu trei tipuri de colostomii:

• cecostomia, parasita in ultimul timp;
• colostomia transversa, care ridica unele
probleme de tratament ulterior;
• colostomia iliaca stanga
Indicatiile se refera la:
• leziunile obstructive maligne ale colonului distal,
rectului si anusului, inextirpabile (in care colostomia
este singura solutie) sau extirpabile, in care se practica
operatia Hartmann sau amputatia abdomino-perineala,
cazurile grave care reclama un anus temporar, urmat
ulterior de operatie radicala, stenozele rectale sau
anorectale, inflamatorii, posttraumatice sau radice;
• leziuni care necesita punerea in repaus a tubului
digestiv distal (rectite, fistule recto-vaginale sau recto-
vezicale, plagi rectale, dezunirea unor anastomoze
colo-rectale) sau interventii pe segmentele colorectale
in care anusul iliac reprezinta un anus de protectie
situat deasupra anastomozei.
• Indicatiile mai rare : leziuni traumatice rectale
din cadrul unor politraumatisme, plagi rectale
neglijate care nu permit un tratament ideal, la
pacientii cu stare generala alterata, ca solutie
de prudenta, ca metoda operatorie temporara
sau preliminara unei colectomii ulterioare,
cancere genitale depasite cu invazia rectului

• Contraindicatiile sunt foarte rare si se refera

la situatiile in care se pot practica interventii de
amploare.
Complicatiile precoce sunt:
• retractia sau reintegrarea colonului sau a ansei exteriorizate in
abdomen; retractia bontului inferior la un anus cu pinten este
relativ frecventa; retractia poate fi timpurie sau tardiva; cand se
produce imediat denota o eliberare incompleta, cu o fixare sub
tractiune a intestinului; obezitatea poate favoriza aceasta
complicatie; de obicei, retractia se face progresiv, anusul fiind
ingropat in peretele abdominal, fapt ce duce la dificultati de
evacuare a materiilor fecale; se impune reinterventia, cu
deschiderea cavitatii peritoneale, eliberarea ansei colice si
confectionarea unui nou anus in conditii confortabile;
• necroza ansei, abcesul si fistula peristomala, evisceratia
parastomala trebuie recunoscute si operate in urgenta;
• ocluzia mecanica a intestinului subtire prin strangulare intr-o
bresa coloparietala; impune un diagnostic precoce si interventie
imediata.
Anusul iliac stang poate fi de doua feluri:

• anus temporar, cand leziunea este extirpabila si

continuitatea digestiva se poate restabili
ulterior, dupa rezectie;

• anus definitiv, realizat ca o operatie paleativa

pentru o leziune inextirpabila sau ca timp
operator dupa operatia Hartmann sau dupa
amputatie.
Principiile dupa care se realizeaza corect un anus sunt:
• sa asigure o derivare efectiva a materiilor fecale la exterior;
• sa fie pe cat posibil continent;
• sa fie usor de inchis.
Primele doua principii sunt valabile pentru anusul permanent, iar
al treilea pentru anusul temporar.

Anusul se poate realiza:

• in continuitatea colonului, exteriorizand ansa sub care se creeaza
o sicana;
• prin intreruperea continuitatii colonului, derivatia devenind
terminala.

Complicatiile tardive sunt: mecanice (stenoza, prolapsul stomal,

eventratia) si infectioase.