Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
dezadaptative
timpurii YOUNG
Conf. univ.dr.
Decsei-Radu Alina
Universitatea din
Oradea
J. Young (2003) introduce termenul de scheme
dezadaptative timpuriI și le definește ca fiind teme
largi cu privire la sine și propriile relații cu ceilalți ce
se dezvoltă în copilărie, se elaborează pe parcursul
vieții și sunt disfuncționale într-o anumită măsură.
Se consideră că scheme cognitive dezadaptative apar
ca rezultat al unor nevoi emoționale de bază care nu
au fost satisfăcute în copilărie.
Nevoile acestea sunt universale; la unii oameni sunt
mai puternice în comparație cu alții;
Un individ este sănătos din punct de vedere psihologic
dacă își poate îndeplini în mod adaptativ aceste nevoi
emoționale de bază.
Nevoile emoționale de bază ale ființei umane (Young, J.,
& colab., 2015)
Mai multe amintiri din copilăria timpurie şi din cea mijlocie sunt apoi
scoase la iveală.
În aceste amintiri, clinicianul caută pattern-urile legate de perspectiva
individului asupra sa şi a lumii. Aceste perspective sunt apoi
sumarizate şi interpretate pentru a evidenţia temele vieţii
individului sau schemele (Eckstein, Baruth, & Mahrer, 1992).
În tradiţia cognitivă, schemele sunt de obicei identificate în procesul
interviului.
Young (Young, Klosko & Weishaar, 2003) descrie câteva
modalităţi de evaluare a schemelor.
Penalizarea (PU)
8 _____ 16 _____ 24 _____ 32 _____ 40 _____48 _____
56 _____ 64 _____ 72 _____ 80 _____ 88 _____95 _____
102 _____ 109 _____ Total______ PU
Ed Ab Ma Si Fa
Scăzut 0-5 0-6 0-8 0-6 0-5
Mediu 5-7 6-8 8-11 6-8 5-8
Ridicat 7-12 8-12 11-15 8-11 8-10
Foarte ridicat 12-30 12-30 15-30 11-30 10-30
m=9,43, s.d=5,37 m=9,97, s.d=5,23 m=11,97, s.d=5,49 m=9,35, s.d=4,57 m=8,73, s.d=4,27
Ds Ei US Et Di
Scăzut 0-5 0-8 0-13 0-11 0-6
Mediu 5-7 8-10 13-17 11-14 6-8
Ridicat 7-30 10-14 17-20 14-19 8-11
Foarte ridicat 14-30 20-30 19-30 11-30
m=7, s.d=3,55 m=11,38, s.d=4,73 m=16,56, s.d=5,28 m=14,97, s.d=5,52 m=8,93, s.d=4,28
Is Vh Em Sb
Scăzut 0-9 0-5 0-6 0-6
Mediu 9-12 5-6 6-9 6-8
Ridicat 12-17 6-10 9-12 8-11
Foarte ridicat 17-30 10-30 12-30 11-30
m=12,76, s.d=4,57 m=8,19, s.d=4,58 m=9,76, s.d=4,57 m=9,03, s.d=4,04
SS AS Np Pu
Scăzut 0-14 0-26 0-16 0-29
Mediu 14-18 26-35 16-21 29-36
Ridicat 18-22 35-43 21-31 36-46
Foarte ridicat 22-30 43-84 31-66 46-84
m=18,14, s.d=5,32 m=36,23, s.d=13,24 m=24,76, s.d=11,19 m=37,76, s.d=11,92
5. Trip, S. (2006). The Romanian Version of Young Schema
Questionnaire – Short Form (YSQ-S3).
Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies, vol.6, no.2.
Cotarea răspunsurilor
Itemii sunt grupaţi în funcţie de scheme. Pe foaia de cotare, după
fiecare item, apare un codde două litere indicând schema măsurată.
De obicei, nu se înregistrează scorul total sau mediascorului pentru
fiecare schemă, ci se reţin itemii cu scorurile cele mai mari (5 sau 6).
Scorurile mariindică/oferă informaţii relevante despre convingerile,
schemele persoanei.
Psihologul/Terapeutul poate revedea rezultatele împreună cu clientul,
punând întrebări despre itemii la care s-au înregistrat scoruri ridicate.
Se va discuta despre schemele evidenţiate prin obţinerea de scoruri
ridicate la anumiţi itemi apoi îl va învăţa numele fiecărei scheme
înalt cotate şi semnificaţia ei.
Conceptualizare – scheme Young
Stările emoţionale patologice sunt un tip de regresie în
stările emoţionale experimentate ca şi copil.
Young conceptualizează aceste stări ca şi modalităţi ale
schemelor – un pattern organizat de a gândi, simţi şi a se
comporta bazat pe un set de scheme.
Young consideră că există 4 scheme- moduri centrale în TPB:
Îndrumări: Veţi găsi aici un număr de propoziţii care pot descrie atitudinea
părinţilor voştrii pe vremea când eraţi copil. Indicaţi în ce măsură sunteţi de
acord sau nu cu aceste afirmaţii referindu-vă la scara de evaluare ce urmează.
Dacă o altă persoană a avut tutela asupra voastră, completaţi scara în funcţie de
acea persoană. În cazul absenţei tatălui sau a mamei lăsaţi liberă coloana.
Scala de evaluare:
Total fals
Fals în general
Mai degrabă adevărat decât fals
Puţin adevărat
Adevărat în general
Descriere perfectă
Mama Tată
17. Mă supraproteja.
34. Era inacceptabil să-şi asume mai multe responsabilităţi cotidiene; eu a trebuit astfel să-mi
asum mai mult decât era necesar.
42. Devenea neliniştit/ă dacă lucrurile nu decurgeau convenabil sau destul de repede.
45. Mă făcea să mă simt ca find special/ă, mai bun/ă decât cea mai mare parte a celorlalţi.
46. Aştepta mult de la alţii, ţinea mai des seama de interesele sale.
49. Îmi impunea puţine reguli sau îmi dădea puţine responsabilităţi.
57. Mă făcea să cred că dacă aş fi făcut cea mai mică greşeală s-ar fi produs o catastrofă.
59. Punea accent pe aspectele negative ale vieţii sau pe lucrurile care mergeau rău.
67. Îmi adresa injurii, precum stupid sau idiot când făceam greşeli.
71. Era îngrijorat/ă de impactul comportamentului meu faţă de ceea ce alţii puteau să-i aducă.
72. Părea să mă iubească mai mult sau să-mi acorde mai multă atenţie atunci când reuşeam să fac ceva.
Chestionar de atitudini parentale
Chestionarul de atitudini parentale permite a se vedea care
dintre experienţele precoce ale copilului au adus SPI. El
permite validarea schemelor subiectului adus la zi în
chestionarul schemelor. Mai precis, compararea celor două
chestionare permite a se vedea stilul de funcţionare al
subiectului. Chestionarul evaluează 17 scheme; cotarea
este practic identică primului chestionar, doar notele,
punctajul de la itemii 5 şi 6 este luat în considerare,
excepţie făcând schema: carenta afectivă, unde este
punctaj de la 1 la 2.
La fel ca în primul chestionar, pentru fiecare chestionar
acest număr al notelor mari se împarte pe totalul
întrebărilor raportate la schemă.
Cele 17 scheme prezente sunt:
itemii de la 1 la 5: carenţa afectivă
itemii de la 6 la 9: abandon
itemii de la 10 la 13: răutate
itemii de la 14 la 17: vulnerabilitate
itemii de la 18 la 20: dependenţă şi incompetenţă
itemii de la 21 la 24: imperfecţiune
itemii de la 25 la 28: eşec
itemii de la 29 la 32: supunere
itemii de la 33 la 36: sacrificiu de sine
itemii de la 37 la 43: exigenţă sporită
itemii de la 44 la 47: totul mi se cuvine
itemii de la 48 la 51: lipsa-+ autocontrolului
itemii de la 52 la 55: relaţii de fuziune
itemii de la 56 la 59: vulnerabilitate
itemii de la 60 la 64: control emoţional în exces
itemii de la 65 la 68: severitate
itemii de la 69 la 72: căutate a aprobării sociale.
Putem remarca că schemele nu sunt exact la fel la cele
două chestionare. Schema izolare socială nu apare în
chestionarul atitudinilor parentale.
Schema: vulnerabilitate la erori, severitate şi căutare a
aprobării sociale au fost găsite mai târziu şi sunt prezente
doar în chestionarul de atitudini parentale. Rămân 14
scheme comune celor două chestionare pentru comparaţii.
Nu există nici un studiu psihometric al acestui chestionar.
Chestionarul Atitudinilor de Evitare
Îndrumări: Veţi găsi în continuare un pachet de propoziţii
care sunt susceptibile de a vă descrie. Citiţi-o pe fiecare dintre
ele şi indicaţi în ce măsură vă corespunde. Utilizând scala de
evaluare care urmează, alege scorul de la 1 la 6 care vă
reprezină cel mai bine şi notaţi-l în spaţiul prevăzut pentru asta.
Scala de cotaţie:
1. Complet fals
2. Fals în majoritate
3. Mai degrabă adevărat decât fals
4. Foarte puţin adevărat
5. Adevărat în majoritate
6. Mă descrie perfect
1. Încerc să nu mă gândesc la ceea ce ar putea să mă deranjeze sau să mă bulverseze.
14. N-am la fel de multă energie precum cei mai mulţi de vârsta mea.
28. Mă gândesc mai puţin şi mă simt mult mai bine când sunt ocupat în mod constant.
33. Adeseori nu simt nimic, chiar când sunt într-o situaţie care ar provoca emoţii intense altora.
36. Pentru a-mi ameliora starea de bine cumpăr lucruri de care nu am nevoie.
37. Încerc să evit situaţiile dificile sau cele care nu sunt pe placul meu.
39. Nu mă simt foarte rău atunci când oamenii mă părăsesc sau mor.
On a trial basis, some therapists are also breaking down the YRAI items into
subscales, based on what we believe to be different avoidant strategies or
symptoms. Below are our hypothesized subscales, with their corresponding
item numbers in parentheses:
7. Semnele exterioare ale succesului (maşină deosebită, haine, casă) sunt importante pentru mine.
8. Lucrez pentru a fi printre cei mai buni sau pentru a reuşi mai mult.
12. Am fler, sunt mai seducător decât cea mai mare parte a oamenilor.
13. Pun accent pe faptul de a avea o viaţă adevărată (organizare, structură, planning).
17. Îmi place să controlez sau să am autoritate asupra celor ce-mi sunt în jur.
23. Mi-ar place să fiu un lucrător independent, pentru a avea libertatea de a face ceea ce vreau eu.
24. Am dificultăţi în a mă limita la o singură muncă, la o singură carieră, îmi place să am oportunităţi.
28. Este important pentru mine ca mediul meu să fie confortabil (temperatură, luminozitate, mobilier).
32. Nu încerc să fiu performant/ă după standardele societăţii (succes, bogăţie, popularitate).
34. Sunt o persoană foarte secretoasă (interiorizată), nu-mi place ca lumea să ştie multe despre viaîa mea particulară sau despre
sentimentele mele.
35. Încerc să mă arat puternic în ochii altora chiar dacă mă simt vulnerabil sau prea puţin sigur pe mine.
39. Rămăn la distanţă faţă de alţii atunci când ei nu văd ceea ce eu vreau mult ca ei să ştie despre mine.
43. Încerc să fiu mereu optimist/ă, evit să mă opresc asupra a ceea ce e rău.
45. Sunt adeseori invidios sau frustrat când alţii au mai mult succes sau obţin mai multă atenţie decât mine.
46. Îmi fac un rău considerabil pentru a fi sigur că voi avea o parte echitabilă şi că nu voi fi înşelat.
47. Caut mijloacele de a dejuca intenţiile altora, de maniera ca ei să mă poată răni sau să profite de mine.
1. Copil Abandonat
2. Copil Furios și Impulsiv
3. Părintele care Pedepsește
4. Protectorul Detașat
5. Adultul Sănătos
Modul Copilul Abandonat-
Copilul interior care suferă.
Este partea din pacient care simte durerea și teroarea asociată
cu majoritatea schemelor incluzând Abandonul, Abuzul,
Deprivarea, Deficiența și Subjugarea.
În cadrul acestui mod pacienții par fragili și copilăroși. Par
triști, scoși din minți, speriați, neiubiți și pierduți.
Sunt obsedați să găsească o figură parentală care să aibă grijă
de ei și se angajează în eforturi disperate de a preveni
abandonul celor care au grijă de ei.
Își idealizează persoanele de suport și au fantezii cu privire la
a fi salvate de aceștia.
2. Modul Copilului Furios și Impulsiv
JURNALUL SCHEMEI
Pacientul își generează propriile răspunsuri de coping atunci când sunt triști.
Pacientul analizează problema și generează un răspuns sănătos.
TRAININGUL ASERTIVITĂȚII
Accentul se pune pe deprinderile de exprimare a furiei, de vreme ce ei tind să
treacă de la pasivitate la agresivitate extremă.
Se combină managementul furiei cu trainingul asertivității prin intermediul
jocurilor de rol, pacientul le exersează până când se simte capabil să le
transfere în viața reală.
Înainte de a introduce tehnicile asertive, terapeutul îi dă pacientului
posibilitatea de a-și ventila toate emoțiile supărătoare legate de situațiile din
copilărie.
STADIUL II- SCHIMBAREA MODULUI SCHEMEI
Modurile sunt explicate pacientului și sunt evidențiate pe
măsură ce se manifestă, neinsistându-se asupra etichetelor
standard.
MUNCA EXPERIENȚIALĂ
Terapeutul ajută pacientul să lupte în imaginative cu părintele care pedepsește.
Întâi identifică pentru pacient care este părintele sau persoana reprezentată de
mod, spunându-I apoi pe nume, pentru a externalize vocea și a-I permite
pacientului să riposteze.
În cadrul acestei riposte, terapeutul verbalizează ceea ce Modul Copilului
Furios a simțit pe traseu dar a eșuat în a spune de frica tiraniei Modului
Părintelui care Pedepsește.
La început, intimidate fiind de imaginea parentală, pacienții vor fi mai degrabă
martori ai bătăliei date între terapeut și Modul Părintelui care pedepsește.
MUNCA LA NIVEL COGNITIV
Terapeutul educă pacientul cu privire la nevoile și emoțiile
umane normale.
Când pacientul face o greșeală, terapeutul înlocuiește
pedeapsa cu o modalitate care implică iertare, înțelegere și
ceștere, promovând remulcarea, comportamentele de a se
revanșa față de cei cărora le-a greșit, îl încurajează să se
gândească la modalități mai productive de a se comporta în
viitor și mai ales îl încurajează să se ierte.
Învață pacientul să își asume responsabilitatea față de
greșeli fără a se pedepsi.
Terapeutul explică pacientului faptul că părinții au greșit pe
rolurile parentale nu pentru că ei au fost copii răi ci pentru că
părinții au avut probleme sau sistemul a fost disfunctional.
Se insistă pe repetarea argumentelor față de Părintele Punitiv și se
evidențiază și calitățile părintelui, fără a se transmite ideea că
acestea îi scuză greșelile.