Poezia Decor a fost introdusă în volumul de debut Plumb, în 1916.

STRUCTURA Poezia este alcătuită din trei catrene și trei monostihuri* care încheie fiecare catren.
CONȚINUT IDEATIC Apartenența poeziei la pastel este mărturisită chiar de poet care declara că a fost preocupat de
„tehnica pastelului modern, emancipat de cel clasic”.
La nivelul textului, cele trei catrene se constituie în trei secvențe poetice.
1.planul terestru, reprezentat de parcul stilizat
2.planul spațial, sub cer își face apariția o pasăre care imprimă mișcare
3.plan psihic, interior
Poezia începe cu priveliștea anunțată în titlu: decorul unui parc pustiu, parte a unui peisaj citadin. În prima strofă, decorul
este static, susținut și de singurul verb din strofă stau, care denumește o atitudine de suspendare, de negare a
mișcării. Copacii își trăiesc drama goliciunii în anotimpul friguros, purtând culoarea funerară, ca o prevestire.
Sentimentul este cel de singurătate, dublat și de adverbul epitet goi. Sentimentul de singurătate și pustietate, elemente
expresioniste, sunt realizate de poet prin legătura între sentiment și culoare, sentiment și muzică. Imaginea copacilor albi și
negri desfrunziți se încadrează în atmosfera simbolistă născătoare de angoase și tristeți.
Repetiția primului vers imprimă o oarecare mișcare și ritmicitate strofei.
În strofa a doua, sub cerul plumburiu zboară o pasăre cu pene albe, pene negre, o reflexie spațială a copacilor. Nemișcarea
parcului este și în această strofă tulburată atât vizual, de zborul păsării, cât și auditiv, prin glasul ei amar. Glasul amar este
și el o prelungire a naturii care transmite mesaje brutale. De zborul păsării se leagă singura imagine auditivă a textului
integrată în aceeași suferință cosmică.
Trecătorii sunt și ei surprinși ca niște fantome, venite din altă lume.
În parc fantomele apar…
În ultima strofă, enumerarea de elemente non-cromatice culminând cu substantivul funerar dă, paradoxal, senzația
de mișcare, deși catrenul nu are niciun verb. Ritmul pare amețitor, creând senzația de agonie.

MOTIVELE poeziei sunt moartea și singurătatea frecvent întâlnite în poezia bacoviană susținut de cele două non-

culori aflate în antiteză, care semnifică același sentiment. Albul – culoarea zăpezii și a iernii, anotimp al extincției, și
negru – culoarea funerară, prezentă atât la copaci cât și la păsări, Acestui motiv i se
adaugă plânsul, regretele melancolia, apăsarea sufletească.
Printre elementele simboliste ale textului mai pot fi menționate regretul, presentimentul morții, damnarea.
LEXICUL Ca în majoritatea poeziilor bacoviene, și în Decor lexicul este sărac ca varietate, dar esențializat,
profund, de o forță artistică impresionantă.
Ca mod de exprimare sintactică, versurile sunt reduse la simple alăturări de substantive cu determinanții lor.
Pentru obținerea de efecte coloristice, negrul este pus în contrast cu albul și negrul, creând efecte de desen în
cărbune.
ELEMENTE DE PROZODIE Forma poeziei cu versuri refren și o anumită muzicalitate interioară este de tip
simbolist. Decor are măsura versului de 9-8 silabe, ritm iambic și rimă îmbrățișată.
În concluzie, poezia Decor este un pastel prin descrierea peisajului și aparține poeziei simboliste prin motive și
simboluri.
*monostih = vers izolat, răzleț