Definirea activită ţii de lobby

Activitatea de lobby vs. Trafic de

influenţă
5 clişee despre lobby

Premisă: prin lobby se urmareste un interes privat iar prin advocacy se

urmareste un interes public.

I. În consecinţă se consideră că doar marile companii fac lobby, iar

toţi ceilalţi fac advocacy. Dacă cel care face lobby este avocat, se va
aştepta de la el să ofere servicii juridice, de reprezentare a intereselor
clienţilor.

Comisia Europeana nu face această distinctie, şi consideră că orice

activitate de influenţare a deciziilor se circumscrie „reprezentării
intereselor”, iar cei care o practică sunt „reprezentanţi ai grupurilor de
interese”.
5 clişee despre lobby
Lobby-ul este nelegal

 „În România nu se poate face lobby pentru că nu avem o lege care să

reglementeze domeniul. Prin urmare, neavând-o, această activitate este
nelegală!”
 Sofismul acesta a rezultat, printre altele, din intarzierea promovarii unei legi a
lobbyului care să scoată aceasta activitate din sfera ilegalitatii şi să-i ajute pe
lobbyşti să intre în rândul lumii. Alăturarea care se face frecvent între lobby şi
trafic de influenta nu este de natura sa contribuie la clarificarea lucrurilor. Exista
o delimitare neta intre cele doua activităţi, una legală, iar cealaltă infracţională.
Lobby-ul, ca formă evoluată a petiţionării, reprezintă ansamblul de acţiuni
legale şi legitime derulate cu scopul de a influenţa politicile publice.
 Astfel, în vreme ce lobbyst-ul promite diligenţa pentru a atinge rezultatul, cel
care face trafic de influenţa promite direct rezultatul.
5 clişee despre lobby
Lobbyul este nedemocratic

 caracterul anti-democratic al lobbyului decurge din faptul că el actionează

impotriva voinţei poporului, care şi-a ales reprezentanţii. Lucrurile stau
exact pe dos, întrucat lobbyul este expresia democratiei.
 La Bruxelles, procesul de consultare cu operatorii economici şi societatea
civilă este serios si depaseste stadiul de formalism care persista inca la noi.
Comisia Europeana apreciaza ca: „reprezentarea grupurilor de interese este
o parte legitima a unui sistem democratic”.
 Transparenţa decizională şi dezbaterile publice care au loc pe proiectele de
acte normative în România sunt făcute de ochii lumii în cele mai multe
cazuri, organizate de funcţionari fără putere de decizie.
5 clişee despre lobby
Lobby-ul înseamnă dineuri şi întâlniri cu politicieni

 Dineurile şi intâlnirile cu politicienii sunt doar vârful icebergului.

 Până să ajungi să te întâlneşti cu politicienii, o sumedenie de alte activităţi
esenţiale au loc: monitorizare de proiecte de acte normative, analiza de
drept comparat, cercetari de impact sociologic si economic, analize politice,
studiul si analiza publicurilor, gasirea aliatilor si identificarea oponentilor,
elaborarea argumentelor şi a strategiei de comunicare.
 Întâlnirile şi susţinerea argumentelor nu se fac exclusiv în prezenţa
politicienilor.
 Experţii, funcţionarii şi consilierii au un rol extrem de important în luarea
deciziilor. Iar aceste întâlniri sunt doar o parte a comunicării, pentru că şi
alte canale pot fi identificate şi utilizate (presă, conferinţe).
5 clişee despre lobby
Oricum nu se schimbă nimic!

 lipsa monitorizarii. „Legea s-a publicat in Monitorul Oficial. Ce mai putem face?” Intr-
adevar, monitorizarea proiectelor de acte normative este esentiala pentru toti cei care sunt
interesati de politicile publice;
 lipsa obiectivelor. Enunta probleme generale si solicita rezolvarea lor din partea statului
roman sau a Guvernului. Ca de exemplu: „Avem nevoie de o legislatie mai clara”;
 lipsa fundamentarii si a argumentelor. Problemele enuntate nu sunt insotite de
propuneri fundamentate si argumentate: ce acte normative necesita clarificare, unde
trebuie clarificate, care este impactul clarificarii sau cum e aceasta legislatie in alte tari;
 lipsa strategiei de comunicare. Degeaba enunţă şi fundamentează dacă nu comunică în
mod consecvent şi perseverent cu persoanele care decid sau pot influenta decizia. „Sa
trimitem un comunicat de presa!” – nu intotdeauna utilizarea presei este o idee potrivita,
pentru ca asaza de la inceput partile în poziţii beligerante. Este de preferat sa se
construiasca o relatie bazata pe incredere intre grupurile de interese si autoritati, pana la a
se considera parteneri si nu adversari.
Motivaţia activităţii de lobby

 Parlamentul, Guvernul şi autorităţile publice centrale şi locale iau permanent decizii

care afectează viaţa a mii sau milioane de persoane, organizaţii, sindicate, instituţii
caritabile, grupuri religioase sau de drepturi ale omului.

 Astfel, cei ce fac legile au nevoie să primească informaţii factuale din partea celor
care vor fi influenţaţi de aceste legi pentru ca hotărârile să fie luate în deplină
cunoştinţă de cauză. În caz contrar, deciziile lor pot fi arbitrare sau nu îşi vor găsi
sprijinul în rândul celor care vor aplica aceste legi, ducând la dezechilibre, ocoliri
mai mult sau mai puţin făţişe ale legii sau chiar la revoluţii, în situaţii extreme.
extreme
Fundamentarea activităţii de
lobby în România
 Principalele drepturi şi libertăţi care fundamentează activitatea de lobby în
România:
 dreptul de a petiţiona (Constituţia României, Art. 51),
 libertatea de exprimare (Constituţia României, Art. 30),
 dreptul la informaţie (Constituţia României, Art. 31). La acestea se adaugă
 transparenţa decizională (Legea nr.52/2003), un cadru util pentru activităţile
preventive de lobby.
Instrumente ale activităţii de lobby

 cercetarea ştiinţifică
 furnizarea de informaţii,
 contribuţiile politice,
 contactele cu factorii de decizie,
 persuasiunea,
 iniţierea de dezbateri publice
 realizarea de coaliţii.
Reglementării activităţii de lobby în SUA şi Europa

 Modalităţile de reglementare în Statele Unite ale Americii (primul stat care

a reglementat lobby-ul), la nivelul instituţiilor Uniunii Europene şi în
interiorul unor state membre al Uniunii Europene (Austria, Belgia,
Danemarca, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Lituania, Marea Britanie,
Olanda, Polonia, Suedia, Ungaria).
 Exemplul Georgiei, stat din spaţiul extra-comunitar cu o experienţă de peste
10 ani de reglementare (1998).