LIMB-UL FRUNZEI

Tomuța Andreea-Alexandra
Agronomie- engleza
 LIMB
Partea lată (și verde) a frunzei,
legată de ramură (sau de tulpină) prin codiță
FUNCȚIE DE BAZĂ: FOTOSINTEZA

NERVURI
PEȚIOL
Pețiolul servește, pe de o parte, la circulația sevei brute
spre limb și a celei elaborate spre tulpină, iar pe de altă
parte, la orientarea limbului în poziția cea mai favorabilă
în raport cu lumina. Pețiolul are și rol mecanic, de
susținere a limbului când acesta este lovit de stropii de 
ploaie, de gheață sau când este bătut de vânt. Când
pețiolul lipsește, frunzele se numesc sesil

TEACĂ
Partea bazală, dilatată a frunzei, prin care aceasta se inseră pe ramură
2
Limbul frunzei se orienteaza în
asa fel încât sa primeasca o
cantitate de lumina cât mai
mare. Frunzele au forme,
marimi si nervuri diferite în
functie de tipul de planta si de
conditiile de mediu. Ele se prind
în mod diferit de tulpina.
CLASIFICAREA LIMBULUI
Forma limbului este foarte variabilă, definindu-se prin comparaţie cu
figuri geometrice, obiecte etc.
Astfel întâlnim următoarele clasificări:
 a.După forma limbului

1. ovat (oval), la păr 2.elipsoidal, la fag 3.sagitat, la hrişcă

(Pyrus communis L.) (Fagus sylvatica L.); (Fagopyrum
sagittatum L.);
4.cordat, la teiul pucios (Tilia cordata L.); 5. hastat, la volbură (Convolvulus arvensis L.); 6.spatulat, la bănuţei (Bellis perennis L.);

7. lanceolat, la pătlagină îngustă 8.triunghiular (deltoid), 9.reniform, la pochivnic

(Plantago lanceolata L.); la loboda de grădină (Atriplex (Asarum europeaum L.);
hortense L.);
10- circular la colțunași; ; 11- romboidal la 12- acicular la pini; 13- ensiform las stânjenel.
mesteacăn
b. După tipuri de nervațiuni
Ţesutul conducător poate fi dispus în limb într-o reţea ce constituie nervatiunea,
cu configuraţii clasificate în următoarele tipuri

1. palmată, la arţar 2.paralelă, la graminee

(Acer plantanoides L.); (e.g. Hordeum vulgare L.);

3. arcuată, la pătlagină (Plantago sp.); 4.dichotomică, (repetat bifurcată),

la arborele pagodelor (Ginkgo biloba L.)
 Marginea limbului poate fi întreagă
ca la liliac (Syringa vulgaris L.) sau
poate prezenta incizii. Acestea rezultă
prin creşterea neuniformă în suprafaţă
a limbului. Inciziile limbului sunt
considerate mici, atunci când nu
afectează decât cel mult un sfert din
jumătatea lățimii limbului şi mari,
atunci când depăşesc această limită
aproximativă, intrândurile putînd
ajunge până la nervura principală sau
până la peţiol.
Principalele tipuri de incizii mici sunt:
1. dinţată, cu dinţii aproximativ perpendiculari pe direcţia nervurii
mediane şi între aceştia cu intrânduri semicirculare, ca la alun (Corylus
avellana L.), castan comestibil (Castanea sativa L.);
 2. crenată, cu diviziunile ("dinţii") rotunjite,
semicirculare, separate de intrânduri ascuţite ("V"-uri),
ca la silnic (Glechoma hederacea L.);

3. sinuată, cu sinusuri atenuate şi ample,

ca la fag (Fagus sylvatica L.).

4. serată, cu dinţii îndreptaţi spre vârful

limbului, între ei cu intrânduri ascuţite, ca la
urzică (Urtica dioica L.);
Tipurile de incizii mari se denumesc ţinând seama de adâncimea sau
profunzimea lor în limb şi de tipul de nervaţiune. Astfel se definesc următoarele
tipuri de frunze

3.palmat - fidată, la ricin

(Ricinus communis L.)

1.penat - lobată, la stejar 2.palmat - lobată, la arţar

(Quercus robur L.); (Acer platanoides L.);

4.palmat - sectată, la cânepă

(Cannabis sativa L.)

5.penat - partită, 7.penat - sectată, la unghia

6. penat - sectată, la unghia ciutei
la traista ciobanului ciutei (Asplenium ceterach L.)
(Asplenium ceterach L.)
(Capsella bursa-pastoris (L.)
c. După diviziune

Când frunza este divizată în părţi distincte (foliole), fiecare cu peţiol propriu
(peţiolul), atunci se numeşte frunză compusă.
Principalele tipuri de frunze compuse sunt:

a.trifoliată (trifoliolată), b.imparipenat - compusă, la salcâm (Robinia pseudacacia L.), cu

la lucernă (Medicago nervura mediană transformată într-o axă (rahis) purtând la vârf
sativa L.), cu foliola o foliolă şi lateral perechi de foliole;
centrală mai mare şi mai
lung peţiolată;
c. paripenat - compusă, d.palmat - compusă, la viţa canadiană
la mazăre (Pisum sativum L.),
(Parthenocissus quinquefolia (L.) Planch.), cu 5 foliole.
cu rahisul terminat într-un cârcel ramificat
Pe lângă aceste tipuri de frunze simplu-compuse, se mai întâlnesc şi frunze
dublu-, triplu-compuse (frunza dublu penat-compusă de glădiţă - Gleditschia
triacanthos L.). Acestea poartă denumirea de frunze metamorfozate.

2 4 6
1 3 5
: 1- dracilă; 2- salcâm; 3- pălămidă; 4- mazăre; 5- linte galbenă; 6- roua cerului
 Pe o ramură de dracilă se observă spini, trifurcaţi cel mai adesea, proveniţi prin
metamorfozarea frunzelor, fapt dovedit prin prezenţa pe plantă a unor frunze în
stadii intermediare de transformare. La pălămidă şi mahonie se întâlnesc frunze
parţial transformate în spini.
 La salcâm, spinii provin din transformarea stipelelor. La mazăre, partea terminală a
rahisului şi foliolele terminale sunt transformate într-un cârcel ramificat (frunze cu rol
de agăţare).
 La lintea galbenă, limbul foliar este transformat în întregime în cârcel, funcţia de
asimilaţie clorofiliană fiind îndeplinită de cele două stipele mari foliarizate, hastate.
 Frunzele de roua cerului îndeplinesc funcţie de nutriţie complementară; ele prezintă
peri glandulari lipicioşi şi mobili cu ajutorul cărora planta capturează insecte
asigurîndu-şi astfel un aport suplimentar de azot, dat fiind biotopul accentuat
oligotrof în care crește plante
BIBLOGRAFIE:

 https://
www.researchgate.net/publication/345804221_Frunza/link/5fae28ee299bf18
c5b707d95/download
Vă mulțumesc!