INFECȚIILE NOSOCOMIALE IN SPITALE

I. SCURT ISTORIC

  Infecțiile legate de actul de ingrijire

medicală:
• sunt cunoscute din secolul XVII

• dar la rangul de abordare știintifică sunt semnalate

sistematic doar din secolul XIX prin observarea 'bolii de
spital',

• respectiv din secolul XX, concomitent cu perfecționarea

cunoștințelor de etiologie și patogenie infecțioasă,
respectiv clarificarea noțiunilor de asepsie, antisepsie,
sterilizare, dezinfecție, etc.
 IN ROMÂNIA

Apar în 1744, instrucţiuni privind

izolarea bolnavilor contagioşi şi reguli
de asepsie şi antisepsie, remarcându-se
implicarea unor medici de prestigiu în
combaterea infecţiilor nozocomiale
(Carol Davilla- 1877; Victor Babeş-
1885-1926; Ioan Cantacuzino- 1896-
1936).
 II. Definiție

Termenul este atribuit infecţiilor pe

care un individ sănătos sau bolnav
le contractează cu ocazia unor
prestaţii efectuate în unităţi
medico-sanitare sau medico-
sociale în afara manifestărilor
caracteristice incubaţiei sau debutului
bolilor preexistente.
 III. DATE GENERALE
Infecţiile nosocomiale fac parte dintre problemele
prioritare de sănătate publică prin consecinţele pe care le
generează, ca urmare a morbidităţii și mortalităţii specifice.
Se apreciază că 5-10% dintre pacienţii spitalizaţi
sunt afectaţi de o infecţie nozocomială.
Sectoarele medicale cu cel mai mare risc sunt:
Secțiile de terapie intensivă
Secțiile de chirurgie/arsuri
Secțiile de hematologie/oncologie
 Infecția nosocomială este o patologie infecțioasă care:

 nu poate fi eradicată

 dar poate fi semnificativ evitată sau

redusă prin:
 măsuri profesionale (medicale şi de îngrijire)
 supraveghere epidemiologică corectă şi
permanentă
 management adecvat pentru activităţile unităţii
 IV. Factori etiologici si favorizanți
Orice microorganism
(patogen sau facultativ patogen)
poate provoca o infecţie nosocomială

dacă este prezent:


-la momentul potrivit;

- într-un loc nepotrivit;
- la o persoană spitalizată şi tratată;
• Riscul infecţios
este corelabil cu:
-densitatea microorganismelor din mediu;
-caracteristicile de virulenţă modificate prin antibiotice, antiseptice şi alte condiţii;

-rezistenţa scăzută a pacienţilor prin boală, terapie şi proceduri invazive;

-porţile de întrare multiple, variate şi “artificial” create prin îngrijiri specifice;

 Condițiile necesare de apariție a IN sunt:

 Terenul receptiv prin vârstă si boala,

 Agentul patogen,
 Caile de acces ale agentului patogen in organism cu un teren
biologic deficitar,consecutive unor interventii terapeutice.

Cei mai afectați sunt :

 Pacienții de vârste extreme (sugarii, copiii mici, vârstnicii),
 Malnutritii,
 Bolnavii cronici (diabet zaharat, ciroza, neoplazii) sau cu deficit imunitar
(infecția cu HIV), care au o receptivitate mărita la microorganismele
patogene.
 SURSE DE INFECTIE

• Oameni :
- bolnavi tipici, atipici
-purtatori:preinfectiosi, sanatosi, fosti bolnavi (convalescenti sau
cronici)
-fiecare dintre aceştia poate fi colonizat:nazal,
faringian,tegumentar, intestinal, genito-urinar, etc.
• Personal medico-sanitar si auxiliar
• Studenţi, elevi
• Vizitatori
• Artropode, rozatoare
• Instrumentar contaminat
• Solutii medicamentoase contaminate cu germeni
• Suprafete si vesela contaminate
 V. LIMITAREA ȘI CONTROLUL IN

Prevenirea este
responsabilitatea tuturor
persoanelor
  şi serviciilor
implicate în asistenţa medicală;
Respectarea precauțiunilor universale
Măsuri față de sursa potenţială de
infecţie (pacientul) necesită:
• examinare / depistare/ investigare
corectă, pe baza unor concepte unitare;
• izolare funcţională şi comportament
educat;
• condiţii adecvate de îngrijiri;
• tratament de specialitate
• limitarea/interzicerea vizitatorilor
 Modalităţi de izolare a pacienţilor in unitațile
spitalicești
 Internarea pacienţilor purtatori sau
suspiciosi în rezerve individuale.
 Folosirea măştilor de unică folosinţă, a
mănuşilor, a halatelor, etc.
 Instrumentarul şi articolele care nu sunt
de unică folosinţă trebuie decontaminate
după fiecare folosire.
 Lenjeria trebuie considerată din start ca
fiind contaminată.
 De evitat transportul bolnavilor între
secţiile aceluiaşi spital sau alte spitale
 SPĂLAREA M ÂINILOR
Mâna joaca un rol important in
transmiterea unor infectii de la o persoana la
alta sau dintr-un loc in altul, spălarea mâinilor
fiind cel mai important si uneori singurul mod de
prevenire a contaminarii si diseminarii agentilor
microbieni.
 ESTE CEA MAI IMPORTANTA PROCEDURA
PENTRU PREVENIREA INFECTIILOR
NOSOCOMIALE!
Bibliografie
• https://
insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2019/04/Analiza-situatie-
igiena-mainilor-2019.pdf

• https://
www.medichub.ro/reviste/infectio-ro/infectiile-nosocomiale-id-87-cmsid
-67

• http://89.32.227.76/_files/3514-Ghid_INV_PHH.pdf

• ORDIN nr. 916 din 27 iulie 2006 privind aprobarea Normelor de

supraveghere, prevenire şi control al infectiilor nosocomiale în unităţile
sanitare

• ORDIN Nr. 1101/2016 din 30 septembrie 2016 privind aprobarea

Normelor de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate
asistenţei medicale în unităţile sanitare
VĂ MULTUMESC !